Puntile Stalinskaya

Radu Andriescu s-a incapatanat, in ultimii ani, sa ramana o prezenta din ce in ce mai discreta in peisajul poeziei contemporane, chiar daca noile tendinte, experimentate de generatia 2000, i-ar fi fost cat se poate de favorabile.
Un substantial studiu aparut anul trecut, la Editura Universitatii "Al.I. Cuza" din Iasi, Paralelisme si influente in lirica actuala, demonstreaza, daca mai era nevoie, ca autorul este si un teoretician de anvergura, scriind in deplina cunostinta de cauza o poezie care le poate parea celor neinitiati in lirica americana sau rusa avangardista sau de alta speta, de ultima ora, simpla improvizatie, confesiune nuda etc. Dar cum volumele de poezie ale autorului au avut o circulatie confidentiala, li s-a refuzat prizarea de catre tinerii autori, care, se vede limpede, merg, poate fara sa o stie, pe calea deschisa de Radu Andriescu cu multi ani in urma. Din pacate, se pare, o prea prompta sincronizare are si ea, la noi, riscurile sale.
Prin urmare, lungul text ce da titlul volumului se construieste sub forma, adusa la zi, de E-Mail Art, cu adresanti cunoscuti (autorul si Dan Ursachi, excelentul grafician al cartii). Aceasta forma de poezie, cu un receptor particular, precis, aminteste de conceptul lui Frank O'Hara, personalismul, care presupunea adresarea directa, intima chiar, prin intermediul discursului liric. Risc o ipoteza: unii autori douamiisti ar fi putut imprumuta procedeul prin intermediul cartilor lui Radu Andriescu; Dan Sociu este unul dintre ei, iar, prin intermediul sau, probabil si altii au fost contaminati. Ceea ce astazi a devenit practica curenta, taciturnul poet iesean a fumat de multisor Dar sa ma intorc la acest prim text. Un anumit biografism de buna conduita, dublat de o confesiune ce se cere relativizata prin prozaizare dau nota acestei poezii care nu se lasa stapanita, in ciuda aparentelor, de o cerebralitate de presupus in cazul unui autor bine scolit: "Burs, puntile oamenilor mai inchisi in ei insisi/ sunt adesea construite din arcuri intregi/ de puncte de suspensie, prinse in bolturi de votca./ Ceea ce nu le impiedica sa fie solide./ Si Oti si Musa si oficialii culturii/ care ne mai ofera cate un joc/ reusesc sa strabata puntea. Poate sunt prea elastice,/ poate pendularile semnelor nesigurantei/ fac sa se increteasca de spaima boasele pantofilor, sa/ plesneasca in pungi intregi de American Popcorn/ ovarele zgribulite deasupra haului virtual,/ dar slabiciunea le face aproape verosimile".

---

Despre autor: