Inapoi la fapte

In ultima saptamina sintem victimele inocente ale uneia dintre cele mai mari operatiuni de manipulare a propriilor noastre emotii.

Subiectul este recenta escaladare a conflictului din Orientul Apropiat. Obiectul sint sentimentele noastre omenesti. Nu vreau sa cred ca aceasta manipulare este deliberata, planuita prin cine stie ce laboratoare sau derulata sub cine stie ce oculta coordonare. Cred numai ca este o manifestare a slabiciunilor sufletului nostru european. Iar in asemenea situatii, redobindim echilibrul si luciditatea numai daca ne intoarcem la fapte.

Dar pina la fapte, sa imi justific observatia. Urmarind emisiunile de stiri din aceste ultime zile, constat cel putin doua lucruri bizare. Primul este ca toate imaginile si corespondentele din Liban sint umane, vorbesc despre tragedia oamenilor loviti de tirul avioanelor israeliene, ne arata lacrimi, mame haituite cu copii in brate, case sfirtecate, ochi inspaimintati. De partea cealalta, toate corespondentele din Israel, cu mult mai putin numeroase, sint relatari politice seci, se citeaza declaratii oficiale, se numara avioane, se estimeaza procente. De la Ierusalim sau de la Tel Aviv, se discuta, rece, politica, de la Beirut se discuta despre oameni vii. Omeneste vorbind, trebuie ca pe cit de inspaimintatoare sint atacurile aviatiei israeliene, pe atit de terifiante sint cele peste 1.500 de rachete Katiusa trase de Hezbollah asupra Israelului. Nu am simtit deloc ca reportajele de pe teren prezinta spaimele israelienilor cu aceeasi intensitate cu care ni se infatiseaza tragedia libanezilor. In al doilea rind, mi se pare ca accentul pus pe atacul israelian face pe cei care comenteaza, cu fireasca emotie, ceea ce se petrece acum in jurul Israelului sa uite sau sa neglijeze fapte foarte importante sau cel putin la fel de importante ca acelea pe care nu le uita si care fac parte din acest interminabil, trist razboi. Israelul a plecat din Liban de sase ani, respectind la litera Rezolutia 1.559 a Consiliului de Securitate. Aceeasi rezolutie insa cerea dezarmarea tuturor militiilor libaneze. Numai una singura nu a depus armele: Hezbollah. Care Hezbollah are drept scop unic si asumat stergerea de pe harta a statului Israel. Nimeni, nici macar ONU, nu a reusit sa impuna respectarea acestui alineat din rezolutie. Aceeasi rezolutie cere armatei libaneze sa preia controlul in sudul Libanului si sa se desfasoare la granita cu Israelul. Dupa sase ani, acest lucru nu s-a intimplat. In schimb, autoritatile libaneze nu au zis nici "pis" cind luptatorii Hezbollah au preluat pozitiile pe care armata libaneza trebuia sa le preia, de-a lungul granitei cu Israelul. Incapacitatea guvernului libanez de a gestiona propriul teritoriu - admitind ca nu e vorba, asa cum spun unii israelieni, despre o complicitate intre guvernul de la Beirut si Hezbollah - este un fapt mult prea relevant in cauza ca sa nu fie subliniat apasat cind se discuta despre cauzele acestei noi escaladari a conflictului. In general, faptele sint prezentate astfel: Hezbollah a rapit doi soldati israelieni si, ca raspuns, Israelul ravaseste cu bombe Libanul. Asa, sigur ca reactia pare disproportionata. Chiar "absurda", cum a denumit-o cel mai obosit lider politic european, dl Jacques Chirac. Dar nu se spune deloc ca aceasta rapire a avut loc pe teritoriul israelian (cu alte cuvinte, teroristii Hezbollah au efectuat un raid in Israel pentru a rapi soldati), ca aceasta actiune Hezbollah a fost evident coordonata cu o actiune similara a Hamas, in sudul Israelului, si ca cele doua organizatii teroriste, recent validate politic prin alegeri libere, sint, acum, cu totul incontrolabile. Mai mult nu se spune, sau se spune pe soptite, ca Liga Araba, traditional un sustinator neconditionat al oricarei actiuni antiisraeliene care obisnuieste sa denumeasca mai toate organizatiile recunoscute drept teroriste in SUA si in UE ca fiind "actiuni de rezistenta", a fost, pentru prima data in istoria ei, scindata in chestiunea Hezbollah. Arabia Saudita, Iordania si Egiptul au refuzat sa isi mai exprime sustinerea pentru militiile siite, spre revolta celorlalti membri. Nu-i asa ca, stiind aceste fapte, conflictul se vede in alte nuante?

Cea mai mare greseala care se poate face acum in Orientul Apropiat este negarea dreptului Israelului de a se apara atunci cind este agresat. E o greseala la fel de mare ca aceea de a nega dreptul poporului palestinian la un stat propriu. Privind istoria procesului de pace, mie mi se pare, si o spun fara ocolisuri, ca Israelul a facut mai multe concesii, in vreme ce lumea araba mai are, inca, de livrat propria ei contributie.

La noi, in acest context mediatic, partidul dlui Tariceanu se tine tare - a anuntat demararea campaniei de stringere de semnaturi pentru retragerea trupelor romanesti din Irak. Acest demers nu il face PRM, nu il face PSD, nu il face cine stie de organizatie pacifista - il face PNL. Partidul, care se pretinde a fi cel mai legitim partid de centru-dreapta, intoarce spatele administratiei republicane de la Washington, pericliteaza credibilitatea, cita era, a Romaniei, anuleaza toate eforturile noastre de politica externa din ultimii ani si face cel mai populist joc cu putinta. Cit de jos a cazut PNL sub actuala conducere este, la urma urmei, treaba PNL. Inadmisibil este insa ca trage si Romania dupa el.

---

Despre autor: