Marele jaf

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, declara duminica, la Palatul Snagov, cu prilejul Zilei Justitiei, ca Justitia este aspra doar cu oamenii de rand in vreme ce marii infractori de dupa decembrie 1989, care si-au cladit averile din furt, stau liberi. Nu este un secret pentru nimeni ca legea se aplica cu mare greutate celor cu multi bani, aspect care explica intr-o buna masura averile acumulate de anumiti politisti si magistrati.
Cazul pe care ZIUA il prezinta incepand de azi este de domeniul incredibiliului. Dar, din nefericire, adevarat. Cunoscutul om de afaceri Gelu Tofan, care a reusit sa cladeasca un imperiu financiar cu cifre de afaceri de ordinul sutelor de milioane de dolari, a devenit victima unui jaf pus la cale de cei mai apropiati colaboratori ai sai. Printr-o serie de manopere frauduloase, izbutite mai cu seama pe fondul neimplicarii autoritatilor, cateva firme cheie ale grupului Tofan au fost pur si simplu furate la drumul mare si vandute pe bucatele. Drama cea mai mare a fost de ordin social: mii de salariati au fost trimisi in somaj, in timp ce artizanii celui mai mare jaf post-decembrist au bagat in buzunare, potrivit partilor prejudiciate, circa 120 de milioane de dolari. La adapostul acestor sume s-a asigurat si protectia necesara. Stefan Radulescu (fost controlor de circulatie la Transporturi, pe vremea Militiei comuniste) a izbutit din postura de administrator unic si actionar minoritar la SC Tofan Trans SA sa inlature pe actionarii majoritari, sa se puna el insusi actionar majoritar, dupa care sa impinga in stare de insolventa compania pe fondul unei prosperitati financiare personale iesite din comun. In final, cand totul era pus pe butuci, si-a cesionat actiunile rubedeniilor sale si a iesit din "afacere". Arestat cu mare intarziere, in perioada 20.11.2004 - 02.04.2005, in urma plangerilor lui Gelu Tofan si a societatilor Tofan Grup SA si Danubiana SA, Radulescu a reusit performanta sa nu fie trimis in judecata pana in prezent in nici unul din cele sapte dosare in care are urmarirea penala inceputa, pentru nu mai putin de 40 de capete de acuzare, cu prejudicii extrem de mari. Lasat liber, Radulescu si-a continuat nestingherit manoperele si, respectiv, inavutirea - ce mai conta o fapta in plus? - devenind o reala sperietoare pentru procurorii care au instrumentat din 2002 dosarele sale. Acest lucru s-a putut realiza si prin implicarea interesata si iresponsabila a unor sefi din Parchetul Inaltei Curti si DNA, dar si a unor ofiteri din IGPR, care au facut totul - dupa cum veti afla din ziarul nostru - pentru a pune cruce dosarelor lui Radulescu.
Castigarea increderii
Stefan Radulescu a reprezentat la inceput pentru Gelu Tofan un profesionist in adevaratul inteles al cuvantului. Care i-a adus celui din urma profituri insemnate printr-o iscusita administrare a afacerilor SC Tofan Trans SA, societate care avea un parc auto de peste 300 de tir-uri, precum si actiuni majoritare in alte societati, care inglobau importante active (fabrici, terenuri, imobile, utilaje). Asa se face ca Radulescu a primit mai intai actiuni gratis de la Tofan, care i-a acordat drepturi depline ca administrator unic, dupa care l-a recompensat cu sume exorbitante. Pe fondul acestei realitati, putini au inteles de ce Radulescu l-a tradat de la un moment dat pe binefacatorul sau Gelu Tofan. Cert este ca ruptura s-a produs, la inceput pe nesimtite, dupa care fatis, degenerand in forme din cele mai extreme, cu falsuri grosolane si zeci de plangeri penale reciproce. In apogeul conflictului, s-a ajuns ca Tofan sa fie agresat in plina strada de autori necunoscuti, care l-au lovit cu o ranga in cap, intr-o tentativa de omor. Politia nu si-a dat silinta pentru a rezolva acest caz.
Revenind la Stefan Radulescu, acesta si-a dobandit in cadrul SC Tofan Trans SA, o putere asupra angajatilor si micilor actionari, pe fondul increderii nelimitate acordate de Tofan. Suprizele n-au intarziat sa apara. SC Tofan Trans SA s-a infiintat in 1992 avand ca obiect de activitate principal servicii de transport. Initial, societatea avea ca actionari majoritari pe TOFAN GRUP SA (firma apartinand lui Gelu Tofan) care detinea 51% din actiuni si SC Danubiana SA (firma de asemenea controlata de Gelu Tofan) care detinea 15%. Stefan Radulescu avea doar 20% din actiuni si devenise administrator unic. Urmau in ordine alte sapte persoane fizice, cu 2% din actiuni fiecare, printre care si Gelu Tofan. Se putea spune ca Tofan controla personal si prin firmele sale 68% din actiunile Tofan Trans, putand decide oricand cu privire la schimbarea administratorilor.
Serban Radulescu Muscatura sarpelui
In 2001, Tofan (care avea un acord scris cu puternicul grup NOMURA) negocia cu anumite firme straine vanzarea in bloc a afacerii TOFAN GRUP (grup de firme in care era inglobata si SC Tofan Trans SA). Se oferisera circa 450 milioane de dolari pentru intreaga afacere. Se pare ca acesta a fost momentul care l-a alarmat pe Radulescu. Acesta nu agrea o vanzare in bloc a grupului, intrucat exista riscul, pentru el, ca sa-si piarda pozitia privilegiata de administrator unic la Tofan Trans, cu salariu gras si procent din profiturile anuale. Unul dintre reprezentantii grupului NOMURA - Antony Evans - chiar l-a anuntat pe Radulescu sa-si faca "bagajele", intrucat se pregatea sa-i ia locul. Pe fondul acestui "pericol" iminent, s-a produs prima modificare ilegala de actionariat la Tofan Trans SA. Aceasta a avut loc prin falsificarea semnaturilor actionarilor majoritari intr-o asa-zisa AGA din august 2001, in urma careia au disparut din actionariatul Tofan Trans SA firmele majoritare Tofan Grup SA (care avea 51%) si SC Danubiana SA (15%), in locul lor aparand ca actionar majoritar Gelu Tofan cu 53% din actiuni. Aparent, vazuta din exterior, miscarea nu parea chiar in defavoarea lui Tofan, care avea in continuare garantat controlul majoritar. In realitate, modificarea structurii actionariatului, operata in atare forma la Registrul Comertului de catre administratorul Radulescu, incalca o clauza a acordului scris cu grupul NOMURA si arunca in aer toata afacerea Tofan Grup. Descoperita intamplator de un jurist care a avut drum la Registrul Comertului, manopera dolosiva a fost anulata amiabil in urma reprosurilor facute de Gelu Tofan, printr-o alta hotarare AGA. Radulescu a reusit sa-l convinga pe Tofan ca a actionat de buna-credinta si "in interesul firmei". A fost insa greseala fatala a lui Gelu Tofan de a-l mentine in continuare in functia de administrator pe Radulescu. Pentru ca la scurt timp, asemenea procedee aveau sa devina frecvente.
AGA cu bodyguarzi la poarta
In martie 2002, Stefan Radulescu a convocat o AGA a SC Tofan Trans SA, fara cvorum, in care a impiedicat cu de la sine putere participarea la sedinta a reprezentantilor actionarilor majoritari ai societatii (reprezentantii Tofan Grup SA si Danubiana SA). Blocarea accesului s-a facut contrar dispozitiilor executorii date prin doua sentinte civile nr. 2957/2002 si 2958/2002, pronuntate de Tribunalul Bucuresti, cu ajutorul unor paznici special angajati de la o firma specializata. In aceasta sedinta AGA, cu paznici la poarta, au fost schimbati cei trei cenzori ai societatii cu trei persoane agreate de Radulescu, si s-au luat si alte masuri radicale. Actionarii majoritari Tofan Grup SA si Danubiana SA au cerut Tribunalului Bucuresti sa anuleze frauduloasa hotarare AGA, reclamand faptul ca s-a dat ordin bodyguarzilor sa nu fie lasati sa participe la adunare. Prin sentinta nr. 10435 din 08.09.2004 (data dupa peste doi ani de proces) Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a comerciala a anulat hotararile AGA Tofan Trans SA adoptate in sedintele din martie 2002 constatand: "modul discretionar in care administratorul Stefan Radulescu a impiedicat participarea la sedinta a doi actionari importanti ai societatii si modalitatea injusta de exprimare a votului celor reprezentati" (...) "instanta apreciaza ca hotararea adoptata de AGA SC Tofan Trans SA din 6 martie 2002 nu reflecta vointa justa a actionarilor societatii, aceasta dincolo de viciile constatate". Hotararea Tribunalului Bucuresti a ramas definitiva si irevocabila.
La 13 iunie 2002 a avut loc o alta AGA prin care s-a majorat capitalul social al SC Tofan Trans SA, prin asa-zisa reevaluare a unor active, actiune in urma careia Gelu Tofan (tinut pe la usi) a ramas cu doar 18% din actiuni (se remarca din nou disparitia actionarilor majoritari SC Tofan Grup SA si SC Danubiana SA) in vreme ce actiunile lui Radulescu au crescut subit, de la 20%, la 32,5%. Prin aceasta AGA, Radulescu, impreuna cu Anton Stan (finul sau de cununie) si Viorel Bucurenciu, cu care se afla pe atunci in relatii de stransa prietenie, intruneau peste 78% din actiuni si, respectiv, controlul absolut. Prin aceasta hotarare a fost imputernicit administratorul unic Stefan Radulescu cu puteri depline pentru a incheia acte juridice peste jumatate din valoarea contabila a activelor, cu acordul actionarilor detinand 75% din actiunile Tofan Trans SA, acord "ce trebuie exprimat in 24 de ore de la solicitare, fara a fi necesara convocarea unei adunari generale, respectiv a celorlalti actionari". Era practic inceputul declinului societatii, care datorita acestei prevederi a ajuns ulterior la insolventa financiara dupa ce majoritatea bunurilor ei au fost instrainate sub diverse forme. Si aceasta hotarare AGA a fost anulata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, prin sentinta nr. 3395 din 9 martie 2004, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia 2899 din 17 mai 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (adica la trei ani dupa emiterea ei), constatandu-se ca prevederea potrivit careia administratorul Radulescu putea decide cu privire la instrainarea grosului activelor societatii, fara necesitatea intrunirii AGA, contravine Legii 31/1990 privind societatile comerciale. Anularea acestei AGA a survenit insa prea tarziu, cand nu mai era nimic de facut, manoperele planuite fiind deja desavarsite de gruparea Radulescu.
Control absolut obtinut prin fals
La 26 iulie 2002, dupa ce grupul majoritar a inceput sa se certe in interior, a mai existat o alta AGA, derulata intr-o maniera asemanatoare, in care s-a decis schimbarea denumirii societatii din Tofan Trans SA, in Rotras International Holding SA, precum si o noua majorare de capital social, astfel incat Stefan Radulescu a devenit actionar majoritar cu 51% din actiuni printr-un "aport in natura" subscris personal. Din acest moment Radulescu nu a mai putut fi oprit, intrucat hotararile AGA au putut fi desfiintate abia in toamna lui 2005, data pana la care s-a instrainat tot ce era mai de pret, "urmele" erau sterse, iar banii "volatilizati" si aproape imposibil de recuperat. Cu referire la aceasta ultima hotarare AGA, Tribunalul Bucuresti a anulat-o prin sentinta civila 11.339 din 01.10.2004, ramasa definitiva si irevocabila prin decizia instantei supreme din 17.09.2005, pe motiv ca: "modalitatea de majorare a capitalului social a fost contrara legii, ea a prejudiciat interesele reclamantului (n.red. - Gelu Tofan) prin schimbarea raportului dintre actiunile detinute de el si cele detinute de ceilalti asociati".
In realitate, sedintele AGA falsificate in acest mod au fost mai multe, insa ne-am limitat doar la prezentarea celor care au fost anulate irevocabil de instante, nu si la cele aflate inca in litigiu la diferite instante, pentru a demonstra cu autoritate de lucru judecat de ce era capabil afaceristul Radulescu.
120 de milioane de dolari volatilizati
Conform acuzatiilor aduse de persoanele fizice si juridice prejudiciate de manoperele ilicite ale lui Stefan Radulescu, s-a instrainat din societate intregul parc auto care concura la realizarea obiectului principal de activitate - servicii de transport auto - respectiv 15 basculante, 39 de camioane, 25 capete de tractor, 28 de remorci, 47 de pick-up-uri, 60 de autoturisme si 42 de autospeciale. O soarta asemanatoare au avut-o si unele cladiri si terenuri ale societatii mama, aceasta ajungand in faliment.
Au fost instrainate si patrimoniile societatilor SC Transporturi Auto Astra SA si SC Rotras SA, unde fima mama Tofan Trans SA detinea pachetele majoritare de actiuni. Aceste active, precum si fondurile financiare acumulate de Tofan Trans SA au ajuns pe diferite cai (contracte de prestari servicii etc) intr-o serie de societati controlate de Radulescu sau de rubedeniile sale (Transporturi ASTRA, West Mar Logistics, Somaco SA, Rotras SA Drobeta Turnu Severin, Mobins SA etc). Peste 5000 de muncitori, posesori de actiuni prin PAS-uri au ramas la randul lor fara slujbe, nu putini fiind soferii care au simtit pe pielea lor cum e sa fi destituit abuziv si sa nu poti fi repus in functie nici cu hotarare judecatoreasca definitiva de reincadrare. Activele instrainate sunt evaluate la circa 120 milioane de dolari de catre actionarii prejudiciati. La momentul actual, din Tofan Trans SA n-a mai ramas mare lucru, cu exceptia unor active secundare puse sub sechestru. Numeroasele dosare penale ale invinuitului Stefan Radulescu zac insa in nemiscare la DNA, DIICOT si Sectia a II-a de Urmarire Penala din Parchetul Inaltei Curti, din pricina unor procurori cu interese ascunse. Aceste dosare, sapte la numar, toate cu urmarirea penala inceputa, sunt tergiversate la nesfarsit, asteptandu-se probabil implinirea termenelor de prescriptie a raspunderii penale, timp in care invinuitul Radulescu nu pierde ocazia sa se prezinte prin presa ca "ingeras" si victima a sistemului de justitie.
Incepand cu primavara anului 2002, atat Gelu Tofan, cat si societatiile Tofan Grup SA si Danubiana SA au sesizat Parchetele si Politia referitor la fraudele lui Stefan Radulescu. Nimeni nu a miscat nici un deget pana in 2004 cand, sefii Parchetului Inaltei Curti au avut o zvacnire de responsabilitate, iar Radulescu a fost arestat mai bine de patru luni, dupa care a fost eliberat si totul s-a "reasezat" ca si cand nimic nu s-a intamplat in privinta acestuia. Conform unor surse avizate, Radulescu nu ar mai avea in prezent nici un bun imobil sau mobil pe numele sau, care sa poata fi sechestrat in vederea acoperirii prejudiciilor, intrucat acesta si-ar fi donat casa unor rude si nu mai detine actiuni la societatile prejudiciate dupa ce si-a cedat actiunile unor rude si prieteni de incredere. Cu alte cuvinte prinde orbul, scoate-i ochii.
Un rechizitoriu anulat
Intr-un numar viitor, ZIUA va prezenta un caz de domeniul absurdului, prin care un rechizitoriu al Parchetului Inaltei Curti - prin care Stefan Radulescu, alaturi de unul din consilierii sai juridici, Constantin Chiochiu, au fost trimisi in judecata de procurorul Elena Radescu, la 23 noiembrie 2005, pentru numeroase infractiuni de fals si abuz in serviciu, in legatura cu cele mai sus expuse si nu numai - a fost anulat de instanta de judecata intr-o maniera incalificabila.
Contactat telefonic, in legatura cu jaful de la Tofan Trans SA, Stefan Radulescu a sustinut ca el nu are nici o vina pentru cele intamplate, ca este victima lui Gelu Tofan, Anton Stan si Dan Radu Nicoara, care l-au acuzat ca le-a furat firmele si ca toate dosarele penale pe care le are ar fi inscenari menite sa-l discrediteze. Radulescu a pretins ca el n-a devalizat Tofan Trans-ul, ca n-a vandut nici un parc auto si ca are o hotarare judecatoreasca care ar demonstra ca SC Tofan Grup SA si SC Danubiana SA nu ar fi avut niciodata calitatea de actionare la Tofan Trans SA. Chiar daca ar poseda o asemenea hotarare judecatoreasca, Radulescu nu a gasit potrivit sa dea vreo explicatie pentru modul in care a semnat, personal, hotarari ale AGA Tofan Trans SA, in care recunostea in preajma anului 1999 si nu numai, din functia de administrator si actionar, calitatea de actionari majoritari - persoane juridice a SC Tofan Grup SA si SC Danubiana SA, cele doua societati fiind in fapt cele care l-au numit administrator unic la Tofan Trans SA.
(va urma)

---

Despre autor: