Model de eruditie si analiza critica a izvoarelor

Cu volumul "Dimitrie Onciul (1856-1923). Opere alese", ingrijit de acad. Stefan Stefanescu, dr. Dorina N. Rusu si dr. Bogdan-Alexandru Halic, Editura Academiei Romane initiaza colectia "Carti de capatai". Un bun inceput de drum daca tinem seama ca se implinesc 150 de ani de la nasterea acestui "ilustru istoric al Marii Uniri", cum il caracterizeaza, in studiul introductiv, acad. Stefan Stefanescu: "Si-a legat numele de studii, care fac autoritate si azi, cu privire la importanta traditiei istorice ca izvor istoric, analiza exemplara a ansamblului de surse istorice referitoare la romanitatea orientala in timpul migratiei popoarelor barbare, continuitatea populatiei daco-romane la nordul Dunarii dupa retragerea legiunilor romane din Dacia, formarea poporului roman si afirmarea statelor romanesti, raportul dintre statele romanesti si statele vecine".
S-a nascut in comuna Straja (Suceava) si a facut studiile liceale si universitare la Cernauti, luandu-si doctoratul cu teza "Despre inceputurile fiintei de stat romanesti", continuandu-si specializarea in arhivele din Dresda, Berlin, Viena si Praga. In 1895 devenea titular al catedrei de Istoria si literatura romanilor pana la Mihai Viteazul de la Universitatea din Bucuresti si, in 1990 a fost numit director general al Arhivelor Statului. A fost ales membru al Academiei Romane in 1905 si presedinte din 1920 pana la sfarsitul vietii. In aceasta functie, D. Onciul a continuat traditia si, totodata, s-a preocupat de reorganizarea activitatii stiintifice pentru a fi la nivelul institutiilor similare din tarile europene.
Volumul aparut acum include studii privind definirea identitatii etnice a romanilor, inceputurile statale si rolul international al statalitatii romanesti, multe dintre acestea inca nedepasite. O prevedea V. Parvan, cand afirma: "Vor trece secole si numele lui va fi legat cu taina cea mare a istoriei noastre". Retinem studiile "Originea principatelor romane", "Crearea romaniei moderne" si "Izvoare istorice. Institutii. Cercetari arheologice medievale". La acestea se adauga anexele, o bibliografie selectiva si un indice general. Cheia intelegerii intregii sale activitati de savant si profesor o aflam in propriile cuvinte: "Ceea ce obiectiv este dat pentru investigatia istorica nu este trecutul propriu-zis, ci amintirile si resturile lui, pastrate pana in prezent... Prezentul, cu problemele sale, este si ramane scopul final al cunostintei istorice... Intotdeauna istoria si educatia care se face popoarelor prin studiul istoriei trebuie sa aiba in vedere societatea si problemele speciale ale epocii ce formeaza prezentul fiecarui timp dat." Staruind asupra lor, ii intelegem mai bine viata si opera de ctitor de scoala, din care au aparut alti ctitori de aceeasi inaltime intelectuala si morala, de-ar fi sa-i amintim doar pe V. Parvan, Al. Lapedatu, C. Giurescu.

---

Despre autor: