6 Iulie 2006
Italia e o arta. In consecinta, fotbalul italian e etern. Germania e o forta. In consecinta, fotbalul german e incomplet. Curind, cind va cuceri Cupa Mondiala, formula italiana va straluci advers impotriva prejudecatilor care vad in arta o ruda a bun
Italia e o arta. In consecinta, fotbalul italian e etern. Germania e o forta. In consecinta, fotbalul german e incomplet. Curind, cind va cuceri Cupa Mondiala, formula italiana va straluci advers impotriva prejudecatilor care vad in arta o ruda a bunatatii. Am vazut, marti seara, perfectiunea si trebuie sa-i intelegem realitatea si rautatea. Altfel, vom confunda neputinta germana cu o drama si stiinta italiana cu o simpla victorie. Fotbalul italian e cea mai intensa aplecare spre opera incorporata in traditie, din cite se cunosc. Si se cunoaste numai una. Asta inseamna ca Italia nu joaca fotbal, ci il stabileste, cu inversunarea tacuta si eleganta a maestrului. Desigur, italienii sint, ca orice autor de arta, mereu, in vecinatatea cinismului. Caci, orice opera de arta sfideaza, se opune, are o incrincenare scrijelita in stil. Cu ele infrunta accidentul, improvizatia, slabiciunile umane si timpul. Italia a fost perfecta. Stiam? Stiam. Dar nu ne vine usor sa recunoastem ca maretia presupune o ardoare egoista, o insingurare fara colaboratori. Artizanul e un jandarm. Germania a stat teapana in muzeu si a privit, fara sa inteleaga, minunile din rama. Klinsmann e tinar ca un inginer precoce. Lippi e fiul unei arte vechi. De aici, inevitabilul.

Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.