Prosperitatea care a urmat crizei financiare din 1997 a provocat in Asia de Sud-Est o crestere a cheltuielilor pentru inarmare. Majoritatea statelor din regiune este cu adevarat preocupata de modernizarea fortelor armate proprii. Pana in prezent, mul
Prosperitatea care a urmat crizei financiare din 1997 a provocat in Asia de Sud-Est o crestere a cheltuielilor pentru inarmare. Majoritatea statelor din regiune este cu adevarat preocupata de modernizarea fortelor armate proprii. Pana in prezent, multe au procedat la aceasta fara a-si compromite autonomia in chestiunile ce tin de problemele de securitate. Insa, avand in vedere faptul ca procesul de inarmare chinez suscita ingrijorari mai peste tot in lume, multe guverne locale au inceput sa colaboreze cu puterile straine.
Cazul presedintelui indonezian Susilo Bambang Yudhoyono constituie, probabil, cel mai bun exemplu. Pe langa faptul ca a devenit mult mai activ din punct de vedere diplomatic, Yudhoyono intentiona sa discute, luna trecuta, cu presedintele rus, Vladimir Putin, despre achizitionarea celor mai noi avioane de lupta rusesti. Indonezia doreste sa isi formeze o escadrila de aparare anti-aeriana compusa din 12 aeronave, opt avioane rusesti urmand sa completeze flota aeriana deja alcatuita din doua avioane rusesti de tip Su-27SK, respectiv din doua aparate Su-30MKM.
Singapore a optat, se pare, pentru achizitionarea a 12 avioane de lupta F-15SG de la SUA. Premierul tailandez, Thaksin Shinawatra, s-a vazut cu Putin la sfarsitul anului trecut pentru a pune la punct detaliile unei tranzactii vizand cumpararea a 12 aparate Su-30MKM. Malaysia a consimtit sa achizitioneze 18 avioane de tip Su-30MK in urmatorii doi ani, in vreme ce Vietnamul a cumparat 36 de aparate SU-27SK, 12 dintre acestea aflandu-se deja in functiune.
Exceptand Singapore, se pare ca avioanele de lupta rusesti sunt preferate in regiune la acest moment. Prezenta din ce in ce mai accentuata a Rusiei pe piata de armament locala ingrijoreaza SUA. Spre exemplu, in noiembrie trecut, SUA au ridicat embargoul de sase ani asupra vanzarilor de armament catre Indonezia, impus in 1999, pe fondul abuzurilor din Timorul de Est. Indonezia si-a anuntat imediat intentia de a achizitiona avioane de transport C-130, precum si nave de patrulare in vederea luarii unor "masuri impotriva terorismului si pirateriei".
Indonezia incearca, totusi, sa tina pasul cu China aflata in plina ascensiune, dorind o mai buna colaborare cu aceasta in domeniul apararii si securitatii. Ca o consecinta a ameliorarii relatiilor intre cele doua state, Indonezia a primit tehnologie chineza pentru rachetele cu raza scurta de actiune.
Posibilitatea ca guvernele din sud-estul Asiei sa incerce sa asmuta America si China una impotriva celeilalte se regaseste printre preocuparile aflate la baza ultimei revizuiri a planurilor de aparare americane, care acorda "o atentie deosebita Oceanului Pacific". SUA vor incerca, fara indoiala, sa intretina relatii mai stranse cu Indonezia prin intermediul unei mai bune cooperari in domeniul militar, avand in vedere faptul ca Indonezia detine o pozitie cheie in cadrul cailor de comunicare maritima din regiune. (...)
India s-a alaturat, de asemenea, cursei inarmarii, asumandu-si un rol activ in cadrul exercitiilor regionale multilaterale si gazduind, anul acesta, exercitiile navele comune din Marea Andaman. Alte noua state din regiunea Asia-Pacific au participat la acestea, intre care Indonezia, Malaysia, Singapore si Tailanda. (...)
Coreea de Sud nu a stat nici ea deoparte. Presedintele Roh Moo-hyun a vizitat Malaysia si a consimtit la extinderea cooperarii in domeniul economic, in special in ceea ce priveste tehnologia informationala, biotehnologia, resursele si energia. Roh se pare ca a discutat, de asemenea, despre exportarea unor echipamente de aparare in valoare de 2,3 miliarde de dolari, intre care aeronave de instructie, distrugatoare si vehicule blindate. (...)
Numai Japonia a ramas in afara acestui joc al puterii, preferand sa pastreze, in mare parte, distanta si sa intretina relatiile cu SUA. Insa, in pofida animozitatilor istorice profunde, legate de cel de-al doilea razboi mondial, exista solicitari in regiune pentru ca Japonia sa isi extinsa influenta pentru a o contrabalansa pe cea a Chinei. De fapt, Japonia nu este pregatita pentru asa ceva deoarece inca mai este atasata de "retinerile autoimpuse" vizand "influenta exercitata asupra securitatii altor state", inclusiv in ceea ce priveste exportul de armament.
In anii 1960, Japonia a initiat un dialog serios cu actorii regionali, dorind sa cladeasca relatii puternice cu statele odinioara cucerite si ocupate. (...) Insa acum, influenta politica si economica a Japoniei in Asia de Sud-Est scade in mod treptat, in mare parte din cauza esecului sau de a exercita influenta asupra problemelor ce tin de securitate.
Statele asiatice care isi aduc aminte de evolutia moderata si rationala a politicilor regionale japoneze, incepand din anii 1960, se asteapta din ce in ce mai mult ca Japonia sa isi reconsidere pozitia. Intr-o perioada dominata de incertitudine in ceea ce priveste politicile Chinei, participarea Japoniei la structurile asiatice de securitate, aflate in curs de dezvoltare, este esentiala pentru stabilitatea in regiune. A trecut vremea cand Japonia isi putea permite sa stea pe tusa.
Viceamiral in rezerva al Fortelor de Aparare japoneze, Hideaki Kaneda este director al Institutului Okazaki din Tokyo.
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.