- Marturisiti-mi cinstit, stimata Liliana Pana, care-i starea unui actor care nu repeta nimic de un an de zile, cum este cazul dvs.?
- Nu o sa ma credeti, dar starea mea este pozitiva. Nu disper pentru ca asemenea accidente sunt oarecum frecve

- Marturisiti-mi cinstit, stimata Liliana Pana, care-i starea unui actor care nu repeta nimic de un an de zile, cum este cazul dvs.?
- Nu o sa ma credeti, dar starea mea este pozitiva. Nu disper pentru ca asemenea accidente sunt oarecum frecvente in viata unui actor. Vreau sa cred ca nu am fost distribuita pentru simplul motiv ca regizorii nu m-au vazut intr-un rol anume.

- Eu inteleg, dar cum sunt pisalog, doresc sa descifrez starea sufleteasca a actorului aflat in asemenea ipostaza.
- Eu am depasit demult starea de tristete. Cand am terminat studiile in 1992, si am terminat foarte bine, mi-am facut multe vise legate de profesie. Dar cum visele sunt vise, am traversat si perioade cand am suferit, cand am plans, cand n-am dormit.

- Si cum v-ati lecuit?
- Singura. Mi-am dat seama ca trebuie sa fiu sanatoasa pentru a putea continua meseria, realizand ca nu trec toti anii intr-un an.

- Eu cred ca din vise nu se poate supravietui.
- Ba da. De multa vreme obisnuiesc sa joc singur teatru acasa. Citesc mult teatru si anumite pasaje pe care le indragesc le repet cu glas tare. Imi place sa dau viata mai multor personaje pentru a trai momentul. Eu il iubesc pe Shakespeare. Cred ca nu a murit si nu va muri nicicand. Tot jucand singura m-am gandit sa depasesc granitele momentului. Anul acesta la Clubul Cinematecii Eforie am facut un atelier Shakespeare. In fiecare joi invitam cativa colegi, de fiecare data altii, care citeau un fragment dintr-o piesa a marelui Will, urmata de discutii cu publicul. Totul dura cam 90 de minute. Discutiile si ideile venite din public pur si simplu ne uluiau. Unele idei, unele comentarii ne lasau pe noi, micul grup de artisti, stupefiati. Toate aceste discutii le-am imprimat si le tin pentru ca nu se stie cand, voi avea nevoie de ele.

- De ce teatru, Liliana Pana?
- Am fost o fetita oarecare dintr-un sat oarecare din Teleorman. Ascultam fragmente pe care le repetam apoi zile intregi. Cand a venit vremea optiunilor, i-am spus mamei ca vreau sa dau la teatru. Cand a aflat mama catre ce ma indrept si facut o cruce mare si a zis: "Doamne, a cazut blestemul pe casa mea!"...

- Palavre, palavre, zice un vechi cantec, dar sa nu fi distribuita o intreaga stagiune, nu-i un lucru prea usor pentru un actor, ca sa fiu retinut in termeni. Nu v-a apucat nebunia, nu va rodea invidia, nu v-a apucat disperarea?
- Nu. Azi ii las pe altii sa fie rai. Rareori m-am pretat si eu la rautati, dar am realizat ca rautatile nu ajuta la nimic, si de multe ori se rasfrang asupra celor care le practica. Am avut anul acesta mari satisfactii profesionale. La Sibiu l-am cunoscut pe celebrul David Esrig care m-a incarcat cu atata energie incat ma simt implinita de parca as fi jucat trei spectacole pe saptamana. Totusi am jucat, spre exemplu, "Un tramvai numit Popescu", care a fost un experiment foarte, foarte interesant. Tramvaiul strabatea Capitala iar noi faceam teatru. A fost o nebunie in sensul cel mai pozitiv posibil. Vedeti, chiar nu am stat degeaba. Am un principiul, putin, dar bun..

- Sunteti frumoasa, v-o spune un ziarist de la inaltimea varstei, talentata, interesanta si cu ceva ani de meserie in spate. Raspundeti sincer, o actrita trebuie sa faca compromisuri?
- Din pacate meseria noastra se face cu compromisuri. Dar depinde de ce compromisuri.

- Dupa mine, compromisul e compromis. Nu cred ca gradele de comparatie isi au locul aici.
- Personal prin compromisuri inteleg cele privind conturarea personalitatii, vestimentatia, anumite indicatii regizorale. Resping ideea compromisului...

- Asa-i viata. Am realizat interviuri cu numerosi actori, unii chiar foarte mari. Doi dintre ei mi-au marturisit, si am scris, ca au fete talentate in ale artei teatrale, dar nu le-a lasat sa faca teatru caci, din pacate, fetele trebuie sa faca compromisuri. Sa continuam. Ce preferati, un actor frumos dar fara talent, sau unul urat dar talentat?
- Un actor talentat, chiar daca este urat, cum deschide gura devine frumos, cucereste publicul si este iubit in sensul cel mai pur. Regretata Poldy Balanuta nu era o femeie frumoasa, dar cand dadea replica, cum ridica privirea, cucerea si stapanea sala.

- Ce ne puteti povesti despre anii petrecuti la institut?
- Am intrat in 1998 la Targu Mures la clasa profesorului Constantin Dolgan, unde am studiat doi ani. M-am dus acolo dupa primul esec la Bucuresti, dar si pentru ca imi placea orasul. Eram 200 de candidati pentru doua locuri. Dupa doi ani am venit in Capitala la clasa profesorului Florin Zamfirescu.

- Scena presupune sinceritate sau abilitate artistica?
- Mai degraba este vorba de acel firesc, care se intampla afara, pe strada, si este adus pe scena. Firescul de pe strada trebuie metamorfozat in alambicul interior al fiecarui artist si trimis salii prin talentul si daruirea interpretului. Replica trebuie sa fie sincera.

- Cum ati ajuns la Vanda, personajul din telenovela "Secretul Mariei"?
- Primirea acestui rol pentru mine a fost ca o mana cereasca. La noi, la "Mic", trebui a sa se monteze "Regele Lear". Am fost distribuita in rolul uneia dintre fiice. Dar fericirea a fost de scurta durata, caci intr-o buna zi am aflat ca regele a "murit". Proiectul fusese amanat. Eram disperata. Dar, cum nimic nu este intamplator, chiar in aceeasi zi, am fost anuntata telefonic ca am fost distribuita in rolul Vandei.

- Ce va atrage mai mult drama sau comedia?
- In orice drama exista comedie si in orice comedie drama.

- Vanda este un personaj necesar conflictului. Putin enervanta, putin obraznica, putin insinuanta. Asa ati vazut-o dvs. sau asa au fost indicatiile?
- A fost o colaborare perfecta. M-am gandit la viata personajului, care nu uitati ca a fost dansatoare, de cabaret, deci nu se putea debarca de trecut. Este adevarat ca stapanii ma repezeau cand saream calul, dar avea nevoie de mine.

- De ani buni au aparut pe scenele noastre absolventi de la facultati particulare. Cum va conjugati cu ei la locul faptei?
- Pe scena nu ne-am intalnit, dar am jucat impreuna in telenovela. Dupa mine sunt putin altfel, in sensul ca pregatirea lor difera. Sunt parca mai puternici. Sa va mai spun un lucru. Talentul nu ti-l da nimeni. Nu ati vazut actori care fara prea mare prergatire spulbera scena?

- Ba da. Sa continuam. Ce relatii aveti cu regizorul?
- Sunt docila. Stiti de ce? Pentru ca incerc sa fiu diplomata.

- Acasa sunteti artista sau nevasta?
- Sunt femeie.

- Va socotiti o persecutata in teatru?
- Asa par? Nu! Eu cred ca directorii meu ma iubesc si au incredere in mine.

- Mergeti la teatru?
- Da! De curand am fost la Sibiu unde am avut prilejul; sa-l vad si sa-l admir pe marele vrajitor David Esrig. Mi-am zis in sinea mea ca daca si viitorul an va fi sec, voi pleca in Gremania pentru a vedea cum lucreaza marele vrajitor. Vedeti si atunci cand nu joc imi gasesc preocupari legate de meserie.

- Ce este improvizatia?
- Estre viata mea. Am iubit improvizatia din primul an de facultate. Am fost de nenumarate ori pusa in situatia de a raspunde "provocarii" si sunt mandra ca nu m-am pierdut.

- Profesional ce va nemultumeste in teatrul romanesc?
- Sufar pentru ca nu se mai monteaza spectacole mari. Nu simt nevoia de multa si incarcata scenografie. Nu imi doresc spectacole mari unde intriga, iubirea, iertarea, tradarea sa ocupe un loc primordial.

- Nu ati observat ca asemenea spectacole nu prea se vad?
- Aici intervine energia pozitiva. Eu stiu ca intr-o zi vor monta in Capitala Claudiu Goga, Bocsardi Laszlo si altii caci nu ducem lipsa de mari regizori, care sper sa fi auzit de mine si cred ca voi avea prilejul sa ma afirm intr-un spectacol mare, si de ce nu, dati-mi voie sa visez, sa realizez un rol de prima marime.

- Ce are Liliana Pana sa reproseze vietii de artist?
- Nimic. Viata mea nu este o viata de artist. Este o viata de om. Eu sunt om in primul rand. Afirm aceasta pentru ca unii se cred deosebiti. Scena, cu cele bune si cu cele rele este o parte dintr-un intreg. Eu sunt in continuare fascinanta de mari actori de ieri, care erau atat de simpli, atat de modesti, atat de lipsiti de emfaza incat, la randul meu, ma socot un om cu unele abilitati artistice si punct.


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.