Cat de rau e sa stii prea multe

Constantin Radulescu stia ca locul in care s-a dus la scaldat nu era proprietate privata si ca, in general, nimic fatal nu i se poate intampla, dupa legea morala si cea penala, daca face baie intr-un lac ziua-n amiaza mare. Acum zace in spital cu urmele a vreo suta de alice in cap. Cel care l-a impuscat nu stia ca nici Bill Gates sa fi fost, tot n-avea voie sa umble cu pusca la spinare pe timp de pace tragand cu ea in zone populate, nici in iepuri, daramite in oameni. Ce invataminte se pot scoate de aici? In Romania nu e niciodata bine sa stii prea multe.
Cand un locatar din Bucuresti isi parcheaza masina in spatele blocului, pe marginea trotuarului, locatarul stie ca masina lui nu poate pati nimic, cata vreme locul era liber. Vecinul lui, posesor si el de autoturism personal, nu stie ca faptul de a fi parcat in acelasi loc in mai multe ocazii nu-i da nici un drept asupra bucatii de trotuar, iar a dezumfla, taia rotile (eventual toate patru) unei masini intra sub incidenta legii la capitolul vandalism. Unul isi ia zi libera de la lucru ca sa umfle cauciucuri, celalalt isi ofera un spectacol matinal de la fereastra bucatariei. Deci e mai bine sa stii sau sa nu stii? Sigur ca sa nu stii.
Cunoasterea mersului in ordinea firii a lucrurilor nu-ti e totdeauna de mare folos daca traiesti in Romania. Ne-am invatat sa traim cu violenta ca si cum asa ar fi fost dat de la Dumnezeu: violenta soferilor contra altor soferi, a soferilor contra pietonilor si invers, a parintilor fata de copii si a copiilor contra profesorilor, violenta statului contra cetateanului, a cetateanului fata de concetateanul lui, a concetatenilor fata de straini, a heterosexualilor fata de homosexuali, a desteptilor fata de prosti si a prostilor fata de cei mai prosti decat ei. Suntem deja imunizati, nu mai simtim violenta ca pe o agresiune asupra spatiului intim vital, ea e pentru noi normalitatea. E aproape imposibil sa-i explici unui strain de ce romanii reactioneaza atat de relaxat cand sunt abordati de cersetori nu pe strada, ci in magazine, la terase-restaurant sau la McDonald's. Ne-am obisnuit, asa arata viata noastra. Ne-am obisnuit cu faptul ca, intre dictatura si democratia saltareata, e imperativ necesar, ca sa putem trai, sa nu stim cum arata o existenta sociala normala dupa alte standarde decat cele ale cui da mai tare, are bata mai lunga sau pusca cu mai multe alice. Sau ale cuiva care nu traieste intr-un roman de Isaac Asimov.
Orice om cu mintea la cap ar trebui sa stie ca ideea ploii dirijate de forte internationale care poarta sambetele plaiurilor carpato-pontice e o tampenie cat carul; si chiar daca n-ar fi (dar este), o astfel de informatie nu se da la televizor la ore de rating maxim. Un om cu mintea la cap, insa nu si senatorul-presedinte de partid votat de peste 10% din electorat care-si previne votantii, de pe holurile Parlamentului, ca ne-asteapta si un cutremur, cu aceleasi origini mistice. Orice om cu scaun la cap ar putea sa stie ca nu poti taxa asa, de pe-o zi pe alta, o persoana instabila psihic, si posesoare a unui numar excesiv de butelii, de intentii teroriste (dupa ce-ai filat-o doi ani), oricat de pericol public ar fi ea. Cei care nu stiu, in schimb, vorbele lui Caragiale despre boala lui "Europa are falitii ei, trebuie s-avem si noi falitii nostri" au decis ca, in sfarsit, eforturile ne-au fost rasplatite, dupa ce-am avut ziaristi rapiti in Irak, acum avem si teroristi. Inventati de aceiasi functionari competenti care mai ca ne bagasera intr-un conflict international acuzand Ungaria ca ne-a trimis gripa aviara. Atunci gainile erau curci, acum un roman cu pasaportul expirat si fara vreo viza pe el e "globe-trotter" islamist.
Primii doi barbati ai tarii se intrec in "cine ajunge mai repede cu elicopterul", iar un partid de opozitie votat de milioane de romani se ocupa cu datul de cartonase, schimbatul de trandafiri pe cocori si pierdutul unei zile intregi de dezbatere parlamentara si munca guvernamentala pentru ocazia de a mai face putina parada de imagine (de fapt, trei zile: e a treia motiune de cenzura intr-un an si jumatate). Jumatate din populatia Romaniei nu mai stie unde se termina legea si unde incepe haosul criminal. Pentru restul, simtul ridicolului a parasit de mult teritoriul.
Nimic bun nu ti se poate intampla in Romania daca stii prea multe. S-ar putea sa-ti vina sa emigrezi. Sau sa iei toporul si sa spargi si tu, ca sa te poti alatura corului cetatenilor. Sa-ti torni vecinul la SRI ca are un iatagan de la bunicul acasa si ameninta ca arunca in aer Hotelul Marriott. Sau sa-ti vina pur si simplu sa-nnebunesti.

---

Despre autor: