Sensul real al anticipatelor

Indiferent de votul asupra motiunii de cenzura, guvernul Tariceanu va pleca in curind. Cel mai tirziu in primavara viitoare.

Apropiata inlocuire a Guvernului, insa, creeaza o situatiune poli-tica pe care actorii principali trebuie sa o trateze cu ceva mai multa subtilitate. Sintem aproape de a scapa de copilul din copaie o data cu apa murdara, asa ca trebuie sa ne oprim o clipa, sa ne tragem sufletul, sa vedem ce facem si sa ne aducem aminte de motivatia pentru care facem ceea ce facem.

Darimarea guvernului Tariceanu pare ca a devenit o preocupare in sine si, daca este asa, ar fi inca un episod de cecitate politica romaneasca. Sa fie clar: guvernul Tariceanu este un guvern bun prin comparatie cu celelalte guverne post-decembriste. Nu a fost, desigur, guvernul promis in campania electorala, nu a plasat Romania pe o alta orbita istorica si nu a putut disloca structurile pesediste din angrenajul puterii. Doar le-a convertit putin. Pe unele. Nu a fost guvernul reasezarii morale a actului guvernarii si nici nu a fost guvernul care sa rezolve marile probleme ale tarii: sanatatea, educatia, infrastructura. Dar a profesat in general onest si oarecum competent. Este guvernul aderarii la UE, guvernul cu cele mai putine scandaluri de coruptie (cazul fostului vicepremier Copos are origini anterioare anului 2005) si guvernul care a gestionat destul de bine marile dezastre naturale. Acest guvern trebuie insa sacrificat pentru a se obtine ceva mai important decit pastrarea unei echipe decente la guvernare, si anume o alta asezare politica parlamentara. Alianta trebuie sa devina si mai puternica, iar PSD si mai slab - acesta este scopul. In plus, abandonarea partidului dlui Voiculescu este, acum, de domeniul obligatiei morale. Scopul actiunilor politice nu trebuie sa fie plecarea Guvernului, ci anticipatele. Alianta, cu o mai larga majoritate parlamentara, va putea produce o alta echipa guvernamentala, cel putin la fel de buna. Dl Tariceanu crede insa ca totul se leaga de Domnia sa. A transformat intreaga operatiune politica a inlocuirii Guvernului intr-o chestiune personala si, mai grav, ii da semnificatii anti-liberale. In aceste conditii, sint trei lucruri care par complet pierdute din vedere si care pot face din anticipate altceva decit ceea ce trebuie sa fie.

Prima grija in operatiunea de declansare a anticipatelor trebuie sa fie pastrarea cu orice pret a Aliantei PNL-PD. Sper ca cei care hitina acum Guvernul din interiorul Aliantei stiu sa procedeze cu delicatetea necesara. Stilul basescian al PD si persistenta lipsa de viziune politica a actualilor lideri ai PNL nu sint insa semne bune. Apoi, sa nu uitam scopul anticipatelor. Scopul acestei miscari politice nu trebuie sa fie inlaturarea dlui Tariceanu, ci continuarea procesului de decomunizare si desecurizare a Romaniei. In aceasta privinta e posibil ca dl Basescu sa nu fie tocmai un sprijin, dar acest proces pare ca a inceput si, chiar dincolo de vointa dlui Basescu, trebuie sa continue. Un PSD diminuat si un PC in afara jocului parlamentar ar insemna, cu adevarat, un pas inainte in acest proces. De fapt, PSD nu a platit, inca, pretul politic pentru raul pe care l-a facut guvernind. Abia aceste anticipate ar putea fi inceputul scadentei pentru principalul partid mafiot al Romaniei. In acest context, dl Basescu greseste flagrant daca vrea sa profite de o motiune a PSD ca sa dea jos Guvernul. La fel, daca PD gindeste ca o eventuala alianta cu PSD este preferabila aliantei cu PNL, inseamna ca partidul dlui Basescu isi planuieste, fara sa stie, lovitura de gratie. Guvernul trebuie sa plece prin propria vointa. Ideea ca PSD este puternic, ca este mai puternic decit orice alt partid, trebuie sa dispara. Dl Basescu insusi a facut sa cada mitul invincibilitatii PSD. Sa mergem pina la capat! In fine, al treilea lucru pe care il remarc este ca PNL nu pare nici acum sa inteleaga sensul ultimelor miscari politice. Incapacitatea PNL de a conferi evenimentelor sensul dorit este ingrijoratoare. Cum de PNL, alta data un partid flexibil, cu reactie, cu imaginatie politica, incaseaza acum lovituri de baros din toate partile si pare anchilozat, amortit, tacut ca un urs pe moarte? Dl Tariceanu a spus colegilor de partid ca nu a vrut sa raspunda dlui Basescu pentru ca periclita integrarea europeana. Adevarul este ca razboiul dlui Patriciu cu dl Basescu blocheaza PNL intr-o pozitie ingrata. PNL ar fi trebuit sa fie primul care sa arate ca nu se cramponeaza de guvernare si ca interpreteaza cu inteligenta partitura paradoxala, dar cistigatoare in politica a responsabilitatii detasate. Dar cum poate PNL sa faca asa ceva cind doar ocuparea Cabinetului principal din Victoriei face posibila convocarea ministrului Justitiei dimpreuna cu justitiabilul Patriciu? Dl Crin Antonescu cere socoteala dlui Tariceanu pentru lipsa de reactie fata de loviturile dlui Basescu. Insa PNL nu isi poate permite acum o confruntare cu dl Basescu. PNL nu trebuie sa-l (contra)atace pe dl Basescu, ci trebuie sa lucreze cu dl Basescu. Dl Antonescu si altii asemenea lasa impresia unor adolescenti firavi, dar apucati de neastimpar, care vor sa dea cu pumnul in parcare. Nu asa se "trateaza" cu dl Basescu.

---

Despre autor: