Milioane de euro, daunele platite de statul roman in urma deciziilor CEDO

Suma totala pe care statul roman a fost obligat sa o plateasca reclamantilor, prin hotarari ale CEDO pronuntate pana la data de 1 iunie 2006, se ridica la 4.382.569,6 euro, 153.655 de dolari si 424.100,82 franci francezi, se arata intr-o "Nota privind problematica referitoare la Romania aflata in atentia CEDO si a Comitetului Ministrilor si Consiliului Europei", remisa Agentului Guvernamental.
Potrivit acesteia una dintre principalele motive care determina statul roman la plata acestor despagubiri este data de lipsa de claritate si coerenta a actelor normative adoptate de Romania, dar si incalcarea unor drepturi prevazute in Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Anuntand ca procesele impotriva Romaniei aflate pe rolul CEDO ocupa 18 la suta din rolul Curtii, tara noastra situandu-se pe locul al treilea dupa Federatia Rusa si Turcia, Agentul guvernamental informeaza ca, anul acesta numarul cauzelor inregistrate a crescut semnificativ (de la 137 inregistrate in 2005, la 160 numai in primele cinci luni ale anului in curs).
"Din cazuistica recenta comunicata de CEDO Agentului Guvernamental rezulta ca pe rolul acesteia se afla noi serii de cauze repetitive, care risca sa fie percepute ca probleme sistematice", se arata in Nota CEDO, cu precizarea ca acestea se refera la "desfiintarea prin cai extraordinare de atac a unor hotarari definitive si irevocabile", dar si la "imposibilitatea fostilor proprietari ale caror imobile nationalizate fara titlu au fost vandute chiriasilor in temeiul Legii 112/1995 de a obtine restituirea in natura a acestora sau o alta forma de despagubire".
Alte cauze inregistrate pe rolul CEDO "care risca sa fie percepute ca probleme sistematice", fac referire la "incalcarea dreptului de acces la un tribunal", "durata excesiva a procedurilor judiciare", "aplicarea unor tratamente inumane si degradante de catre reprezentanti ai unor institutii publice si absenta unei anchete eficiente referitoare la acestea", precum si "condamnarea unor ziaristi cu incalcarea libertatii de exprimare".

160.800 euro, daunele din primele cinci luni

In ceea ce priveste implicatiile financiare pentru statul roman, CEDO informeaza ca, in primele cinci luni ale anului in curs, Curtea s-a pronuntat in 10 cauze prin care a acordat reclamantilor suma totala de 160.800 euro.
Referitor la restul cauzelor in care urmeaza sa se pronunte pe fond Curtea pana la sfarsitul anului, daunele pot fi acordate in functie de natura incalcarii constatate, suma putand acoperi prejudiciul material (daca acesta exista), pe cel moral si cheltuielile de judecata (in cazul in care sunt dovedite si Curtea considera ca erau necesare).
Cu privire la prejudiciul material, constand de exemplu - in cazul incalcarii art. 1 din protocolul nr. 1 la Conventie, care garanteaza dreptul de proprietate - in contravaloarea imobilului nerestituit in natura, Curtea acorda o suma "in echitate", care poate reprezenta o medie intre valoarea indicata in expertiza prezentata de Guvern si cea prezentata de reclamanti (hotararea data de CEDO la data de 3 februarie 2005 in cauza Iacob impotriva Romaniei, in care expertiza Guvernului a indicat suma de 153.650 de dolari, iar cea prezentata de reclamanta s-a ridicat la 429.161 de dolari, Curtea acordand suma de 250.000 euro cu titlu de prejudiciu material) sau chiar o suma indicata de surse exterioare procesului, cum ar fi estimari generale cu privire la valoarea imobilelor (prin hotararea din data de 16 februarie 2006, in cauza Porteanu impotriva Romaniei, Curtea a acordat suma de 60.000 de euro, indicata de reclamanta, care nu a prezentat o expertiza tehnica a imobilului, ca reprezentand valoarea de impozitare stabilita de Camera Notarilor Publici pentru imobilele din zona in care este situat imobilul in litigiu).
In cauzele in care este posibila restituirea in natura a imobilelor (Andone si Strain), Curtea nu mai acorda despagubiri reclamantului.

Acte normative contradictorii, incoerente si neclare

Referitor la "imposibilitatea fostilor proprietari ale caror imobile nationalizate fara titlu au fost vandute chiriasilor in temeiul Legii 112/1995 de a obtine restituirea in natura a acestora sau o alta forma de despagubire", CEDO afirma ca, pe rolul Curtii se afla 150 de astfel de plangeri.
Toate se refera la "respingerea, de catre instantele romane, a actiunii de constatare a nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare perfectate intre stat si fostii locatari, actiunile in constatarea nulitatii absolute fiind introduse dupa admiterea actiunilor in revendicarea bunurilor vizate de catre dispozitiile Legii 112/1995, si nationalizate cu nerespectarea dispozitiilor legale, revendicari formulate impotriva statului".
Fostii locatari au cumparat de la stat apartamentele care anterior le fusesera inchiriate, dar care, fie anterior perfectarii contractului, fie ulterior, au fost restituite de catre instante fostilor proprietari.
In toate aceste cauze, Curtea a analizat respectarea dreptului de proprietate prin prisma obligatiilor pozitive ce revin statului roman de a lua masurile necesare pentru protejarea dreptului de proprietate. Reprosurile adresate de CEDO statului roman privesc adoptarea unor acte normative contradictorii, lipsite de claritate si coerenta, precum si incalcarea de catre organele administratiei publice a hotararii judecatoresti care dispunea restituirea in natura catre fostul proprietar, prin vanzarea imobilelor catre chiriasi fara a se verifica situatia juridica a acestora.
O alta critica adresata de Curte statului roman face referire la maniera neunitara de interpretare si aplicare a legilor proprietatii, schimbarile imprevizibile in jurisprudenta nationala, divergenta solutiilor adoptate pe aceeasi problematica chiar la nivelul instantei supreme romane, absenta unui mecanism juridic care sa asigure unificarea acestor practici.
Asupra acestor aspecte, Agentul Guvernamental a informat Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, Inalta Curte de Casatie si Justitie si Consiliul Superior al Magistraturii. In vederea "responsabilizarii magistratilor romani", CSM a trimis tuturor instantelor nota MAE privind problemele ridicate in fata CEDO, indicand si care ar fi riscurile unor noi condamnari.
Concret, adresa Ministerului Afacerilor Externe indica jurisprundenta Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg in ceea ce priveste Romania si care ar fi riscurile pentru ca Guvernul roman sa fie din nou condamnat de instanta europeana pentru incalcari ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Ineficienta procedurii de despagubire prin echivalent

Argumentele aduse de CEDO in sprijinul concluziilor trase sunt solutiile date in procesele intentate statului roman de catre fosti proprietari - cazurile Strain, Porteanu, Paduraru vs Romania.
Astfel, in cazul Strain, judecatorii europeni au constatat ineficienta procedurii de despagubire prin echivalent prevazuta de Legea 10/2001, subliniind ca, la momentul sentintei date de instanta romana, reclamantii nu beneficiau de nici o posibilitate de a obtine despagubiri pentru privarea de proprietate de care au suferit.
In cazul Porteanu, CEDO a retinut ca Legea 247/2005 le acorda persoanelor aflate in situatia lui Porteanu, "cel putin in teorie", dreptul de a obtine despagubiri egale cu valoarea de circulatie a bunului ce nu poate fi restituit.
Constatand si in acest caz ca s-a incalcat articolul 1 din Protocolul 1, Curtea a subliniat ca noua lege nu a dus in speta la acordarea efectiva a vreunei despagubiri, adaugand ca legea nu a dus in speta la acordarea prejudiciului suferit de persoanele lipsite de bunurile lor, inaintea intrarii sale in vigoare, ca urmare a unei absente prelungite a oricarei despagubiri.
In ceea ce priveste hotararea Paduraru vs. Romania, judecatorii europeni au identificat, printre cauzele care au determinat incalcarea dreptului de proprietate al reclamantilor, lipsa unor acte normative cu continut clar si coerent, precum si "absenta unui mecanism juridic care sa asigure prin Inalta Curte de Casatie si Justitie unificarea practicilor divergente existente la nivelul intregii tari".

Incalcarea dreptului de acces la un tribunal

Pana in prezent, CEDO a constatat incalcarea dreptului de acces la un tribunal, in majoritatea hotararilor de tip Brumarescu, Canciovici si Mosteanu, ca urmare a refuzului instantelor de judecata de a se declara competente sa examineze actiunile in revendicare formulate de fostii proprietari de imobile nationalizate cu argumentul ca, in temeiul legii speciale nr. 112/1995, competenta exclusiva revine autoritatilor administrative. Comitetul Ministrilor s-a declarat de asemenea preocupat de modul in care sunt solutionate actiunile de revendicare intemeiate pe dreptul comun dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001.
Un alt exemplu este cazul Parohiei greco-catolice Sambata Bihor, prin care aceasta invoca, printre altele incalcarea dreptului de acces la un tribunal prin respingerea de catre Curtea de Apel Oradea, ca inadmisibila, a cererii sale privind partajarea folosintei unui lacas de cult ce apartinuse reclamantei, in temeiul art. 3 din decretul lege 126/1990.
"Avand in vedere jurisprudenta bine stabilita a CEDO in ceea ce priveste dreptul de acces la instanta, apreciem ca este foarte probabila pronuntarea unor condamnari pentru incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie in toate aceste cauze", sustine Curtea.

Durata excesiva a procedurilor judiciare

CEDO a comunicat recent Guvernului peste 20 de cauze care pun in discutie durata procedurilor, fie in materie penala, fie in cea civila, prin care s-a incalcat dreptul reclamantului de a fi judecat intr-un termen rezonabil (cauzele Pantea, Stoianova si Nedelcu, Tudorache, dar si Moldovan si Strain).
In aceste cauze Curtea remarca lungi perioade de totala inactivitate in faza de urmarire penala, in privinta procedurilor civile observand lipsa unor masuri adecvate din partea instantelor de judecata care sa dinamiteze procedura (termene succesive acordate pentru lipsa raportului de expertiza la dosarul cauzei in absenta oricaror sanctiuni fata de expertii judiciari, solutionarea favorabila si repetata a cererilor de amanare a solutionarii cauzei formulate de parti in lipsa oricaror motive temeinice).

Aplicarea unor tratamente inumane si degradante de catre organele de ancheta

In cazuistica recenta a Romaniei, CEDO remarca o crestere a numarului cererilor (de la 3 la 20) in care este invocata incalcarea art. 3 din Conventia Europeana (interdictia torturii si a tratamentelor inumane si degradante) si chiar a art. 2 (dreptul la viata), care se refera indeosebi la relele tratamente aplicate de membri ai politiei si jandarmeriei si neefectuarea unor anchete eficiente cu privire la aceste cauze.
Cu privire la acest aspect, Curtea precizeaza ca "membrii parchetului au obligatia de a investiga cu seriozitate acuzatiile de rele-tratamente formulate impotriva membrilor fortelor de politie, in spiritul principiilor desprinse de jurisprudenta CEDO, care impune efectuarea unei anchete aprofundate, eficiente si independente, ori de cate ori un reclamant invoca aplicarea de rele tratamente". "O obligatie similara revine si judecatorilor sesizati, in temeiul art. 278 alin 1 din Codul de procedura penala, cu plangeri impotriva solutiilor Parchetului de netrimitere in judecata.
Aceasta procedura judiciara ar putea raspunde exigentelor CEDO referitoare la caracterul adecvat al anchetei, fie prin directa suplinire a probatoriului catre instanta, fie prin retrimiterea cauzei la parchet in vederea completarii materialului de urmarire penala.
In acest context, subliniem importanta efectuarii acestor anchete, precum si a aplicarii unor sanctiuni suficient de severe acelor functionari a caror vinovatie a fost stabilita, de natura sa descurajeze repetarea pe viitor a unor asemenea actiuni abuzive", mai sustine Curtea, precizand ca asupra tuturor acestor aspecte au fost informate Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei, Administratia Nationala a Penitenciarelor si Parchetul General.
In sprijinul concluziilor trase, CEDO exemplifica cazul Filip contra Romaniei, in care a considerat ca tratamentul la care a fost supus reclamantul in timpul internarii sale intr-un spital psihiatric ridica grave probleme de fapt si de drept care necesita un examen aprofundat din punct de vedere al art. 3 si 5 alin. 1, lit. e) si alin 4 din Conventia Europeana.

Cauze privind rapirea internationala de copii

Astfel, in hotararea pronuntata in cauza Monory vs. Romania, CEDO a constatat incalcarea art. 8 din Conventie ca urmare a gresitei aplicari de catre instanta de judecata romana, fapt ce a dus la respingerea cererii reclamantului de inapoiere in Ungaria a copilului sau ce fusese retinut ilegal de catre mama sa in Romania.
Cu privire la acest aspect, CEDO a comunicat Guvernului existenta altor doua noi cauze care se refera la aplicarea dispozitiilor Conventiei de la Haga de catre instantele interne, atat in ceea ce priveste rentoarcerea copilului minor deplasat ilegal, cat si in ceea ce priveste asigurarea unui drept de vizitare.

Incalcari ale drepturilor la un proces echitabil si la respectarea proprietatii

Cele mai multe cauze inregistrate pe rolul CEDO privesc incalcarea dreptului la un proces echitabil (art. 6 din Conventie), precum si dreptul la respectarea proprietatii (art. 1 din primul Protocol aditional Conventiei), ca urmare a admiterii, de catre instanta suprema, a recursurilor in anulare promovate de Procurorul General impotriva unor hotarari judecatoresti civile si irevocabile.
Desi institutia recursului in anulare a fost abrogata prin modificarea, in 2003, a Codului de Procedura Civila, recent CEDO a comunicat Guvernului mai mult de 20 de cereri referitoare la recursuri in anulare formulate de catre Procurorul general si admise de instanta suprema anterior modificarii mentionate a Codului de Procedura Civila sau chiar in anul 2004.
In majoritatea acestor cazuri, se solicitase desfiintarea unor hotarari definitive si irevocabile prin care reclamantilor, fosti ofiteri MApN, SRI si MI, li se acordasera plati compensatorii si ajutoare neimpozabile. In urma admiterii recursului in anulare, acestia au fost obligati la restituirea impozitului neretinut initial.
Cu privire la acest aspect, CEDO mentioneaza faptul ca aceste comunicari survin pe fondul pronuntarii hotararii Curtii Europene in cauza Stere impotriva Romaniei, in care instanta de la Strasbourg a concluzionat asupra instabilitatii juridice si a climatului de incertitudine pe care il creaza posibilitatea pentru parti de a repune in discutie o hotarare definitiva, irevocabila si executata.
"Apreciem ca jurisprudenta constanta a instantei de la Strasbourg in aceasta materie (a se vedea hotararile Brumarescu c. Romaniei, Sovtransavto c. Ucrainei, Ryabykh c. Rusiei) face extrem de probabila constatarea unor conventii si in alte cauze similare", sustine Nota CEDO, precizand ca anticipeaza un nou val de condamnari a Romaniei pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil si a dreptului de proprietate, cu consecinte financiare considerabile pentru bugetul de stat.
CEDO a criticat, in cauza Androne, si admiterea de catre instantele de judecata a unei cereri de revizuire a unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile prin care se dispusese retrocedarea unui imobil nationalizat, cerere introdusa de catre procurorul general la mai mult de 2 ani dupa momentul pronuntarii respective.
CEDO a constatat ca anularea respectivei hotarari, la mai mult de 4 ani de la ramanerea irevocabila a hotararii favorabile reclamantului, a produs consecinte similare celor din cauza Brumarescu, ducand la incalcarea art. 6 si 1 din primul Protocol aditional Conventiei.

Ziaristi condamnati pentru libera exprimare

Alte cauze inregistrate la CEDO privesc condamnarile unor ziaristi la pedeapsa inchisorii pentru calomnie si/sau insulta (cauzele Dalban, Cumpana si Mazare, respectiv Sabou si Parcalab), Curtea comunicand Guvernului o serie de alte cauze in care reclamantii se plang de incalcarea libertatii de exprimare ca urmare a obligarii reclamantilor la plata de daune morale pentru calomnie.
Curtea constata ca, in cele peste opt cauze comunicate recent Guvernului, se pune problema compatibilitatii de principiu a unei sanctiuni penale sau a obligatiei de a plati partii civile despagubiri reprezentand daune morale in cuantum ridicat cu dispozitiile Conventiei referitoare la libertatea de exprimare.
Precizand ca, desi insulta si calomnia nu vor mai fi incriminate dupa momentul intrarii in vigoare a reformelor legislative recent adoptate, Curtea informeaza instantele de judecata ca vor trebui sa tina cont de principiile desprinse din jurisprudenta CEDO referitoare la libertatea de exprimare, atunci cand vor obliga o persoana sa plateasca despagubiri civile pentru prejudiciul cauzat de publicarea unei afirmati defaimatoare.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe