Dileme conservatoare

Cazul lui Dan Voiculescu, mult discutat in ultimele zile mai ales ca problema morala si juridica, are mult mai importante - si mai complicate - semnificatii politice. Daca a fost sau nu informator, daca a facut sau nu "politie politica" - vom vedea si se va mai judeca, dincolo de decizia oficiala a CNSAS, care a dat verdictul. Daca Dan Voiculescu isi va putea repera onoarea sau va ramane cu ea sifonata - iarasi vom vedea. Nu trebuie - de asemenea - sa ignoram consecintele simbolice mai generale ale cazului asupra imaginii clasei noastre politice. Dar situatia astfel creata va avea o influenta directa si imediata in actuala coalitie la putere. In varianta cea mai buna (adica fara declansarea unei crize guvernamentale), vor fi doar turbulente trecatoare si se vor gasi solutii de depasire a momentului. Variantele cele mai rele sunt foarte rele pentru perioada pe care o traversam, de mobilizare a eforturilor pentru intrarea Romaniei in Uniunea Europeana: iesire a Partidului Conservator din coalitie, caderea guvernului la votarea motiunii de cenzura pe care o pregateste PSD, pierderea majoritatii parlamentare de sustinere a actualului Cabinet, formarea unuia nou si asa mai departe, pana la posibilitatea alegerilor anticipate.
Din pacate pentru conservatori, partidul lor e in prea mare masura unul "de lider", format in jurul lui Dan Voiculescu, al banilor lui si al trustului mediatic pe care l-a construit. Orice formula de functionare a PC fara Voiculescu la carma e de neimaginat. Activitatea parlamentara si prezenta in coalitia de guvernare a dat in ultima vreme vizibilitate catorva tineri politicieni promitatori (precum Bogdan Ciuca, purtatorul de cuvant al partidului, sau Sabin Cutas, vicelider al grupului senatorial conservator, fost si vicepresedinte al Camerei Superioare), dar a ramas de fier regula ca Voiculescu decide si ceilalti executa, straduindu-se - eventual - sa dea onorabilitate chiar si mutarilor bizare ale aceluia. Iar politica de personal n-a avut - de fapt - coerenta, conservatorii preluand si figuri de pomina din zona nationalista a spectrului nostru politic (de felul generalului Mircea Chelaru, absorbit odata cu PUNR-ul de trista amintire, sau al lui Codrin Stefanescu, "traseist" cu stagii in PRM si PSD). Cat despre coerenta de program si de actiune politica - ce sa mai spunem?! Ca Partid Umanist Roman, formatiunea condusa de Dan Voiculescu a fost aliata electoral cu PDSR (actualul PSD) in anul 2000, intrand astfel in Parlament si la guvernare, apoi s-a delimitat, declansand critici la adresa fostilor parteneri, a obtinut in vara lui 2004 succese notabile la locale (6% pe tara), dar n-a avut curajul de a merge pe cont propriu la generale si a luat decizia dezastruoasa a revenirii alaturi de PSD. Listele i-au asigurat revenirea in Legislativ, insa cu un pret prea piperat: spulberarea eforturilor de cativa ani de constituire a unui profil de tip liberal (partid al mediului de afaceri, al micilor intreprinzatori, al tinerilor etc.). In schimb, de PUR s-a lipit apasat eticheta oportunismului politic, furnizandu-i noului presedinte, Traian Basescu, motivatia pentru categorisirea ca "solutie imorala" de formare a majoritatii parlamentare de sustinere a unui guvern condus de Alianta PNL-PD. Nefericita a fost si ideea rebotezarii ca Partid Conservator, in contradictie cu programul PUR. Iar puseele de independenta fata de partenerii de coalitie din ultimul an si jumatate n-au ajutat la nimic: i-au iritat pe liberali si mai ales pe democrati, dupa ce Voiculescu si ai sai ii suparasera rau de tot pe fostii guvernanti, abandonati imediat dupa alegeri. Pe scurt: conservatorii au acum putin loc de intors (mai deloc!), in conditiile in care in sondaje nu cresc, ceea ce-i face neatragatori in perspectiva viitoarelor scrutinuri populare.
Ce variante de continuare i-au mai ramas micului partid? Sa treaca din nou de partea PSD? - solutie sugerata de reluarea "dialogului" si de speculatiile legate de posibilitatea ca PC sa voteze pentru motiunea de cenzura. Ar fi un gest sinucigas, dat fiind ca o intelegere de moment cu PSD nu poate garanta din nou locuri pe liste la alegerile urmatoare, social-democratii fiind deja patiti. Prin urmare, daca ar contribui la destabilizarea actualei coalitii, conservatorii ar declansa un proces care ar putea duce la propria lor evacuare din Legislativ si din avanscena politicii autohtone. Pe de alta parte, formula actuala de guvernare nu se poate mentine fara ca PC sa cedeze ceva. Cel mai mic pret ar fi renuntarea la numirea lui Dan Voiculescu in functia de vicepremier, insa pentru cel in cauza ar fi o usturatoare infrangere personala. In fine, continuarea cea mai favorabila pentru partid in ansamblu, asa lipsit de electorat cum se arata, ar fi tot apropierea si atasarea la un partid mai mare, care n-ar prea putea fi decat PNL. Si atunci ar fi un pret de achitat: ar trebui eliminate in prealabil figurile compromise si compromitatoare. Un pas intr-acolo - inteligent politic, dar greu de facut - ar fi chiar retragerea lui Voiculescu de la sefia PC, eventual pe o pozitie "de onoare", de "fondator" al partidului.
Dar cum sa se retraga liderul unui partid "de lider"?!

---

Despre autor: