Cadente europene in cinematografie

Nici una din editiile Cannes-ului nu se incheie in clipa anuntarii ultimului titlu din palmaresul oficial. Cu atat mai putin pentru noi, romanii, si nu doar din motivul ca ultimul nume rostit la ceremonia de premiere - unul in chip firesc al tineretii, al prospetimii si al continuitatii, data fiind logica insasi a listei finale care acorda "ultimul cuvant" celui mai tanar dintre egali - este al lui Corneliu Porumboiu. Asa cer uzantele, ca deschiderea palmaresului sa se faca prin desemnarea filmului incununat cu Palme d'or, iar inchiderea acestuia sa dea publicitatii numele castigatorului la Camera d'or, o simetrie mai mult decat onoranta, ceea ce ne poate da speranta ca, intr-o buna zi, lista se va deschide cu un roman, cu acelasi cu care acum s-a incheiat, de ce nu?, sau cu altul din generatia lui. A figura pe o asemenea panoplie a gloriei cinematografice mondiale nu este la indemana oricui, fiecare pozitie din palmares fiind pe cat de disputata, pe atat de invidiata. Sa nu uitam ca premiul Camera d'or se atribuie unui lung-metraj de debut si ca la competitie participa filme din sectiunea oficiala, "Un Certain Regard", "Quinzaine des Realisateurs" si "la Semaine Internationale de la Critique". In trei dintre acestea au participat romani: la "Un Certain..." - Catalin Mitulescu; la "Quinzaine..." - Corneliu Porumboiu; la "Saptamana criticii" - Cristian Nemescu.
Promotorul unui nou cinematograf
Camera d'or, atribuit, cum deja se stie, filmului "A fost sau n-a fost?" de Corneliu Porumboiu, indica, de fapt, numele celui mai talentat tanar autor din intregul festival, identificat drept promotorul unui nou cinematograf, evident estimand aceasta la nivel mondial. Porumboiu a mai obtinut, insa, pentru acelasi film al sau, Premiul "Europa Cinema", care consacra cea mai buna creatie cinematografica de la "Quinzaine...", ceea ce ii asigura sustinerea si exploatarea, ca si, fireste, promovarea ca atare, intr-o retea de 1562 de cinematografe din 365 de orase din 59 de tari, ajungand in toate colturile continentului si patrunzand, sub aceste auspicii, si in cele, pare-mi-se, trei cinematografe similare de la noi. A avea asigurata circulatia filmului, apoi promovarea lui corespunzatoare este ca si cum ti-ai lua o piatra de pe inima, mai ales ca producatoare este chiar casa regizorului, intitulata "42 km Film". Acest fara indoiala prestigios "Label Europa Cinemas" se mai acorda doar in cateva mari festivaluri: la Berlin (Panorama), Karlovy Vary si Venetia, juriile fiind alcatuite din specialisti in difuzare, deci de profesionisti ai intalnirii filmului cu publicul platitor.
Sa revenim insa la Camera d'or si la sectiunea "Quinzaine des Realisateurs". Aceasta a aparut in 1969, aflandu-se acum la a 39-a editie si propunandu-si sa gaseasca o alternativa la sectiunea oficiala, in sensul aducerii in prim-plan a celor mai tineri autori, promotori ai unui cinematograf in afara normelor. De-a lungul timpului, aici au fost descoperiti Martin Scorsese, Spike Lee, Michael Haneke. Exista, fara indoiala, si o lista romaneasca deosebit de prestigioasa a celor selectionati la "Quinzaine...".
Coerenta tematica a selectiei
De fiecare data s-a avut in vedere o anumita coerenta, in primul rand tematica, a selectiei. Asa se face ca in 2006 au primat detaliile vietii cotidiene. Majoritatea filmelor au fost din Europa (Africa si Orientul Apropiat fiind acum total absente). S-ar putea spune ca lupta pentru premiu a fost foarte stransa. Principalul contracandidat al lui Corneliu Porumboiu: Kim Rossi Stuart, cunoscutul interpret din "Numele trandafirului", trecut la regia de film cu acest "Anche libero va bene", povestea a doi copii si a tatalui lor, parasiti de mama. Comentand palmaresul, "Le Monde" remarca prezenta filmelor angajate, ca si caracterul romanesc al unora dintre filme, adevarate fresce ale unor momente istorice. Daca palmaresul este considerat discutabil, oarecum ca de fiecare data la Cannes, de un lucru se arata siguri comentatorii acestuia de la prestigiosul cotidian: e recunoscuta redobandirea succesului de stima la "Quinzaine...", iar aceasta gratie primului film al romanului Porumboiu, premiat pe drept.
De altminteri, si alte publicatii au semnalat in timpul festivalului, cand inca nu i se atribuise premiul, ca "A fost sau n-a fost?" aduce o noutate in plan estetic prin utilizarea unui "blow-up" al centrului orasului pe al carui fundal se aduc explicatii ale unor fapte trecute, ca un rezumat realizat in tonul unei blande (i-am putea zice molcome) poezii (i-am putea zice poeticitati, contand nu atat cadrul aproape unic, cat reluarea lui cu aceleasi personaje in situatii noi, pe registre psihologice diferentiate). "Variety", ca sa luam un exemplu, nu lasa neremarcat umorul, concret, mai ales, dar si bland, cum aratam, insa uneori abrupt, taios, ca lama unui cutit. Este o performanta sa realizezi un intreg film din adunarea personajelor, apoi din fixarea lor in fata unei camere de televiziune, iar aici poetica novatoare a cadrului fix a starnit pesemne invidia unor cineasti de la Cannes, care au stiut sa aprecieze, dimpreuna cu fratii Dardenne - regizorii belgieni prezidand juriul sectiunii - atat comedia social-nostalgica, dar mai ales virtuozitatea unui montaj al racordului devenit personaj, a unei legaturi subtextuale intre privitor si actantii unui altminteri banal talk-show.
Premiu ad-hoc
Este, fireste, si o lectie de interpretare si de lucru cu actorii, cei trei interpreti principali prezenti la Cannes marturisind la conferinta de presa cum au repetat timp de doua-trei saptamani una si aceeasi lunga secventa (un fel de plan-secventa in care cineastul a intervenit spre a marca nuantele dialogului). Iata, este si acesta un punct castigat, al capacitatii de a conduce o echipa actoriceasca fara prea mare experienta a cinematografului. Dovada acestei reusite vine din partea unui alt cineast tanar, Catalin Mitulescu. Detinatoarea rolului Eva din "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii", inca studenta Dorotheea Petre, a obtinut Premiul de interpretare la "Un Certain Regard", infiintat ad-hoc, pentru a recunoaste talentul ei de exceptie. Aceeasi publicatie, "Variety", o caracterizeaza drept o magnetica prezenta, iar comentatoarea, Deborah Young, face chiar o comparatie cu rolul anterior din "Ryna", unde actrita juca o fata de la tara masculinizata. Se constata capacitatea interpretei de a incalzi relatiile pe fondul intunecat al societatii, ca si stiinta trecerii de la o stare la alta, fara a se observa sariturile, pe fondul unei bucurii de viata si al unui fel anume de a fi si de a sti sa se faca placuta.
Viziune europeana
Apare, desigur, tot mai clar europenismul viziunii celor mai tineri autori de la noi. Unii se pregatesc deja pentru a intra din nou in productie. Catalin Mitulescu marturisea revistei "Le Film francais" subiectul noului sau film, "Un balon in forma de inima", cu un hot de buzunare si o camerista, actiunea ca si filmarile fiind plasate la Constanta. O alta deschidere anunta, iata, Cristian Nemescu (prezent la Cannes cu o poveste cam incarcata si confuza, "Marilena de la P7"): tanarul autor a inceput lucrul la primul sau lung-metraj, "California Dreaming", cu Armand Assante pe afis si cu o distributie romaneasca de clasa, din care il vom mentiona pe Razvan Vasilescu. Este povestea transportarii unui radar de catre armata americana in timpul operatiunilor militare din Kosovo, ca si a relatiilor umane ce se cristalizeaza intr-un context romanesc, in perimetrul unui sat din Baragan.
Fara a dori sa impunem numaidecat o concluzie, cateva lucruri devin tot mai limpezi. Ne aflam intr-un moment fast al tanarului cinematograf romanesc, ajuns, am putea spune, in ipostaza, fericita, nu doar de a fi recunoscut pentru valorile sale, dar chiar de a i se si acorda onoarea de a da tonul european al innoirii.

---

Despre autor: