Citeam recent un studiu medical. Despre miopie. Si citeam ca miopia este una dintre cauzele frecvente de vedere neclara. Si ca pentru pacientii cu miopie, obiectele aflate la distanta apar neclare. Se spunea in studiu ca aceste persoane, in efortul d
Citeam recent un studiu medical. Despre miopie. Si citeam ca miopia este una dintre cauzele frecvente de vedere neclara. Si ca pentru pacientii cu miopie, obiectele aflate la distanta apar neclare. Se spunea in studiu ca aceste persoane, in efortul de a percepe clar obiectele aflate la distanta, se pot incrunta sau privi cu ochii usor intredeschisi. Si ma intrebam: Daca in Romania exista o miopie a profitului, la nivelul decidentilor?
Ar putea exista, pentru ca, indiscutabil, cand este vorba de profitul personal, cel aflat la mica distanta, nu apare nici un fel de miopie. Dar, cand e vorba de profitul general, national, cel aflat la distanta mai mare, si care ar trebui sa apara ca urmare a unei strategii, in acest caz, miopia se instaleaza. Miopia profitului.
Ce este atat de greu de inteles ca pentru a avea bani mai multi la buget, trebuie sa privesti pe termen mediu si lung? Sa nu fii miop? Sa permiti dezvoltarea contribuabililor, fie ca sunt ei persoane fizice sau firme? Pai, se pare ca e greu, pentru ca in Parlament se afla acum un Cod Fiscal adoptat de catre Guvern, care nu poate sa vada dincolo de un orizont de cateva luni. Adica e miop. Un Cod Fiscal miop, care, printre altele, stranguleaza microintreprinderile, sugruma piata de capital, aplica, din cauza vederii neclare, duble standarde - precum in cazul impozitarii dobanzilor bancare. Ele se impoziteaza cu 16 %, cu exceptia dobanzilor pentru cont curent, cu exceptia obligatiunilor municipale, desi obligatiunile firmelor sunt taxate, si asa mai departe.
Ma voi axa pe microintreprinderi. Indiscutabil, au fost create pentru a masca salariile mari. Si asta pentru ca fiscalitatea in Romania era si este inca excesiva, daca privim nivelul contributiilor de asigurari pentru sanatate, si mai ales, ceea ce primesc asiguratii in loc - mai nimic. In conditiile in care nu primesti nimic, fiecare leu platit bugetului de stat este un leu prea mult. Asadar, initial, se spunea ca microintreprinderile pot avea intre 0 (zero) si 9 angajati, si puteau opta pentru o impozitare cu 1,5 la suta a cifrei de afaceri. E aberant sa spui ca pornesti intr-o afacere cu 0 (zero) angajati. Intre timp, acest aspect a fost modificat. Legea spune, acum, ca trebuie minimum 1 angajat. La peste 100.000 de microintreprinderi, asta inseamna minimum 100.000 de angajati. Care platesc impozit pe salariu, care platesc contributii pentru asigurari de sanatate, care platesc contributii pentru bugetul pensiilor, care alimenteaza fondul de somaj si asa mai departe. In afara de minimum un salariat, microintreprinderile dispun si de un contabil. La peste 100.000 de microintreprinderi, inseamna peste 100.000 de servicii contabile angajate. Bani care se transforma in venit pentru contabili, venit care este impozitat, sau in profit pentru firmele de contabilitate, care este de asemenea taxat. Alti bani la buget. Numai ca acesti bani nu se vad. Nu se vad, pentru ca exista miopia profitului. Pentru ca acesti bani se genereaza pe termen lung, asigura incasari pe termen mediu si lung bugetului de stat, si sunt prea departe. Prea departe pentru o politica fiscala actuala, incoerenta, care vrea bani acum, pentru ca decidentii dau dovada de miopie fiscala.
Sa facem un calcul primar. De fapt, un scenariu. Si fac acest scenariu de unul singur, pentru ca, oricat am intrebat, Ministerul Finantelor nu a facut un astfel de calcul. Iau in calcul cel mai optimist scenariu pentru bugetul de stat. Sa suspectam ca 50.000 de microintreprinderi deghizeaza cate un salariu lunar de 2.000 de euro. Asta inseamna incasari lunare de 100 de milioane de euro. Pentru care, in prezent, microintreprinderile platesc ca impozit pe cifra de afaceri 3 milioane de euro. Ce
s-ar intampla daca dispare acest regim? Pai, sa suspectam in felul urmator: cel putin jumatate din banii incasati se cheltuiesc - si reprezinta costul vietii, asa ca statul ar putea impozita, lunar, cel mult 50 de milioane de euro. Cu 16%. Adica, ar incasa lunar 8 milioane de euro. Adica, doar cu 5 milioane de euro mai mult decat in prezent.
Pentru 5 milioane de euro pe luna, Ministerul Finantelor se joaca cu soarta a 100.000 de firme. Cu soarta a 100.000 de salariati. Cu soarta celor care indraznesc sa spere ca vor accede in clasa de mijloc. Pentru ca, daca ar fi salariati, ar avea numai 1.000 de euro de cheltuit lunar - pentru casa, pentru masina, pentru alte rate, pentru consum. Adica, nu ar mai avea nimic pentru investitii. Investitii care reprezinta motorul economiei moderne. Investitii care ar aduce mult mai multi bani la buget, pe termen mediu si lung. Dar acesti bani tocmai de asta nu se vad - pentru ca sunt pe termen mediu si lung. Pentru ca s-a instalat miopia profitului.
Si revin la studiul medical. Care spune ca "desi miopia este o afectiune care se trateaza usor, ea nu poate fi prevenita, si nici nu se poate stopa evolutia ei, odata instalata. Cu toate acestea, tratamentul poate prestabili vederea aproape normala". Din cauza miopiei profitului, miopii fiscali se incrunta la microintreprinderi, se stramba la piata de capital si privesc incetosat. Dar, atentie, o spune studiul, nu o spun eu, miopia poate fi tratata. Iar organismul care poate trata in acest moment miopia fiscala este Parlamentul, care, desi, prin definitie este cvasimiop, intrucat mai are doar 2 ani si jumatate de mandat, poate incerca sa treaca de aceasta miopie, si sa vada pe termen mediu si lung. Nu in beneficiul lor, ci in beneficiul societatii romanesti.


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.