Iugoslavia si Tito au devenit un fel de subcultura

Lidija Dimkovska a locuit timp de sapte ani in Romania, dandu-si un doctorat in filologie cu poezia lui Nichita Staneascu si predand la Facultatea de Limbi straine, macedoneana, limba tarii ei de bastina: Republica Macedonia. In 2002, cand a parasit Romania, destinul a purtat-o in Slovenia (unde locuieste si astazi), acea tara mica, deseori comparata cu Elvetia ca stabilitate economica si sociala, cat si pentru frumusetea peisajului ei. Lidija Dimkovska este eseista, comparatista, editorialista, traducatoare din romana si slovena si o poeta foarte buna, fiind rasplatita pana la cei 35 de ani cu multe premii importante (unul dintre ele este premiul de debut "Struska lira", al Festivalului de poezie de la Struga), participand la importante intruniri internationale de poezie, traducand poezie romaneasca din multa iubire. Din pacate, usi care ar trebui sa ramana deschise pentru astfel de oameni (in folosul literaturii romane) raman ferecate, umilitor si de neinteles. Cu toate astea, tanara scriitoare macedoneana Lidija Dimkovska, nu inceteaza sa publice traduceri din poezia romana, in speranta unor dialoguri viitoare.
Lidija Dimkovska, de patru ani te-ai stabilit in Slovenia. Ce ai facut in tot acest timp?
In acesti ultimi patru ani de cand am parasit Romania si, mai ales viata literara romaneasca, am calatorit foarte mult, de fapt am participat la numeroase festivaluri internationale de poezie: la Rotterdam, (Olanda), Stockholm (Suedia), Taipei (Taiwan), am avut lecturi la Viena si Gratz, Sarajevo, Struga... Totusi, calatoria in America a fost una din cele mai interesante. La New-York si Indiana am avut lecturi si am participat la un Festival de literatura. Am intalnit foarte multa lume, foarte multi scriitori din toate colturile lumii, am vorbit cu ei, stabilind multe relatii de carte, dar cel mai important lucru este ca am scris foarte mult.
Numai poezie?
Trebuie sa-ti spun, Iolanda, ca marea mea bucurie este aceea ca am scris primul meu roman, care se numeste "Camera ascunsa" (camera de filmat ascunsa) si pe care l-am publicat in 2004, in Macedonia, la una din cele mai prestigioase edituri ale momentului, ba mai mult am primit si premiul Uniunii Scriitorilor cu el, fiind considerat cea mai buna carte de proza a anului. Am fost primul scriitor tanar care a luat in Macedonia, acest premiu.
Limba, slovena, este o limba slava de sud, inrudita cu sarba si croata, dupa cate stiu. Cum te descurci cu ea?
Am invatat foarte repede si bine limba si am inceput sa traduc din literatura slovena, cum de altfel traduc si din literatura romana de unsprezece ani.
Esti foarte legata de literatura romana, in special de poezie. Ani de zile ai tradus din poetii invitati la Festivalul de la Struga, din Macedonia. Iata, s-au implinit 43 de ani de la nasterea lui. La cea de-a 37-a editie am avut bucuria de-a fi unul din participanti.
Si in momentul de fata, cat si in ceilalti ani, acest festival se prezinta ca o antologie a poeziei universale contemporane, antologie ad-hoc, la care vedem valoarea poetica a lumii de azi: cum se scrie, cum arata poezia si, de fapt, el da o imagine, cum spuneam, a poeziei universale. Ocupandu-ma cu comparatistica si fiind si participanta de mai multe ori din partea tarii mele, pot spune ca poezia care se scrie azi in lume intr-un fel s-a globalizat.
Ce inseamna aceasta globalizare?
Inseamna ca toti poetii din lume, scriu despre lucruri asemanatoare sau chiar despre aceleasi lucruri. Toti se joaca intr-un fel sau altul, toti sunt ironici, toti comenteaza nocivitatea comunismului sau relele capitalismului. Pe urma, poetii din lumea intreaga scriu din ce in ce mai mult despre experientele personale, fenomen care se intampla mai cu seama in literatura occidentala, unde nu prea sunt multe fenomene sociale.
Struga, unde ai fost si tu, de fapt este un festival foarte confortabil. Pe mine de fiecare data ma bucura intr-un fel si ma uimeste "lenea" ce exista la acest festival. Ce vreau sa spun? Acolo ii vad pe poeti cum stau relaxati in fotolii moi, in hotelul unde sunt cazati, vorbesc intre ei, bineinteles, fac proiecte, pe urma se mai intalnesc in alte locuri, se traduc, publica antologii s.a.m.d. Nu este un festival stresant la care te duci sa citesti si sa faci o impresie cat mai buna numai pentru cititorii si pentru publicul care te asculta, ci este un festival cum spuneam la care te "odihnesti", la care ai foarte multa inspiratie si la care poti chiar scrie. Dupa fiecare editie a festivalului apar poeme in revistele din toata lumea ale participantilor de la Struga si poeme despre Macedonia.
Nu numai ca scrii poezie, dar ai si o disponibilitate extraordinara pentru tot ce se scrie in lume astazi. Nu a intrat totusi poezia in pielea personajului Cenusareasa in ultimul timp?
Da, dar sa nu uitam ca Cenusareasa se casatoreste la sfarsitul povestii cu printul! Deci, eu cred ca poezia are drumul ei propriu si, oricat de putin este cunoscuta, va supravietui. Daca un om trebuie sa plateasca intrare la Festivalul de la Rotterdam si sala este arhiplina, atunci inseamna ca in lumea asta exista oameni care citesc si iubesc poezia.
Te-ai gandit vreodata la poezie ca la o marfa?
Niciodata! Nu, nu m-am gandit la ea ca la o marfa de piata sau ca la un beneficiu. Intr-un fel sau altul poezia se naste pe sine singura. Sunt aici de doua saptamani si ma intorc in Slovenia cu multe carti de poezie. Asta inseamna ca undeva, acolo la Lublijana, intr-o casa la periferia capitalei, cineva citeste.
Pe langa ca esti poeta, esti vorbitoare de limba romana si traducatoare. Esti, cum s-ar spune, o ambasadoare a poeziei romanesti. Nu esti deci un bun exemplu. Vorbeam de marea audienta. Ca la Struga, spre exemplu si, cum ai spus, la Rotterdam... In America, de pilda, la o lansare de carte pot veni o mie, doua mii de oameni.
Lucrurile se vor aseza cand Romania va trece peste etapele de tranzitie. Sunt multe probleme sociale si cred ca trebuie mai intai sa fie inlaturata saracia existenta. Lumea trebuie sa fie mult mai asezata pe lucrul ei. Sa fie deci conditii mai bune.
Ai spus un lucru perfect adevarat, nu sunt create conditiile receptarii literaturii.
Cand Romania se va stabiliza politic si social si, mai ales psihologic, cred ca oamenii vor citi mult mai mult. Sunt convinsa ca tanara generatie va citi mult mai multa literatura, ca generatia '80, de exemplu sau '90. Cei din 2010 sau 2020, vor iubi poezia mai mult, sunt convinsa. Poezia care se scrie acum si cea de-atunci va fi din ce in ce mai aproape de oameni. Asta nu inseamna ca ea sa fie scrisa de popor, ci sa fie mai accesibila, sa vorbeasca despre lucrurile esentiale. Ea nu va fi pentru porumbei, ci pentru oameni.
Locuiesti in Slovenia, o tara mica, dar cu o mare stabilitate sociala, economica si politica. Am cunoscut anul trecut la Festivalul "Zile si nopti de literatura" de la Neptun, un poet important din Slovenia, Tomas Salamun. Mi-a spus ca in Slovenia sunt foarte multi poeti.
Slovenii spun ca poezia s-a nascut la ei. Si in Macedonia se spune acelasi lucru. Si in Grecia...
Sa nu uitam de lacul Ohrid de care e legat numele lui Orfeu!
Slovenia care are o populatie de doua milioane de locuitori si, intr-adevar se scrie multa poezie. Mi se pare ca ultima generatie din literatura slovena este de fapt si cea mai buna, pentru ca s-a deschis foarte mult spre viata. Poezia nu se mai citeste in saloane. Nu mai este pentru elita cu bani. Este pentru elita cu suflet. Literatura care se scrie in Slovenia in ultimii ani, mai ales de cei tineri, se poate citi oriunde: in autobuz, acasa, pe plaja, sa.m.d. si in ea poate fiecare sa se regaseasca. De fapt, acest lucru tine de literatura. Intr-o opera trebuie sa te recunosti.
Despre proza ce poti spune?
Se scrie si proza multa, in care tinerii vorbesc despre viata cotidiana si despre problemele ei.
A aparut, de altfel, o antologie la "Paralela 45".
Da, in traducerea Marianei Stefanescu si Ales Muster. Dinafara Slovenia pare a nu avea multe probleme, dar generatia asta descopera multe lucruri defecte. Ei scriu cu mult umor si cu un ton ironic.
Sunt greu de cumparat cartile?
In Slovenia cartile sunt destul de scumpe. Nu toti isi permit sa le cumpere, dar bibliotecile sunt pline. Un fapt pe care nu l-am intalnit in alte tari: este o onoare sa fii inscris la cat mai multe biblioteci si, intr-adevar cand te duci la o biblioteca sunt cozi imense. Sistemul de biblioteci este foarte bine organizat. Fiecare carte noua este automat trimisa catre biblioteci pentru a fi citita. Uniunea Scriitorilor din Slovenia, a propus si a pus in practica urmatorul sistem: scriitorii sloveni (care sunt, de altfel cei mai imprumutati din biblioteci), primesc un fel de onorariu pentru fiecare carte care este citita. Este benefic pentru scriitori.
In foarte multe tari, in America, in Canada, exista acest sistem. Lecturi platite exista?
Nu prea, dar la Festivalul de Poezie de la Lublijana, in fiecare an, lecturile sunt platite.
Ai facut scoala primara si liceul in comunism, la Skopje. S-au schimbat intre timp multe si in Macedonia, si nu mai exista fosta Iugoslavie. Renasterea unor teritorii independente este acum o realitate multiculturala. Cum o reflecta literatura?
Iugoslavia si Tito inca sunt prezenti in literatura post-iugoslava si, aceste carti sunt foarte interesante pentru occidentali. Iugoslavia si Tito au devenit un fel de subcultura. Baruri cu fotografii cu Tito, maieuri cu chipul lui...
In Romania nu au aparut inca in masa asemenea "amintiri".
In Romania Ceausescu nu a devenit inca o... icoana a subculturii, in fostele tari iugoslave inca se scrie despre acest fenomen care ne-a legat pe noi toti.
Slovenia a avut un razboi de numai zece zile, (25 iunie, '91-5 iulie), in schimb Bosnia si Croatia au suferit mult.
O, sigur, a fost cumplit acolo. Acum se reface incet, mai ales fenomenul psihologic. Incepe sa se traduca dintr-o limba intr-alta, incepe din nou miscarea literara care intr-un fel sau altul ne uneste. Noi toti, stim sa vorbim despre acelasi lucru, avem amintiri comune, cei din generatia mea au amintiri din fosta Iugoslavie si nu putem sa trecem asta cu vederea, cand scriem despre acest lucru. Insa, durerea mai exista. In Bosnia, cand am fost acum trei ani la un festival de literatura, am cumparat multe antologii de proza. Nu a fost o singura poveste in care sa nu fie vorba despre fosta Iugoslavie. Scriitorii bosniaci, au sufe enorm si sscriu despre aceste dureri. In asta eu vad puterea de-a ierta, in primul rand. Trebuie insa sa treaca o generatie sau doua, ca scriitorii sa nu se mai ocupe de aceasta perioada, cu obstinatie.
Ai revenit in Romania, interesata fiind in special de carti, deci de literatura, ai venit sa propui unei edituri romanul tau. Pleci cu un geamantan de carti si... din cate mi-ai spus cu un gust amar. Despre ce este vorba?
Am batut la niste usi care au ramas inchise pentru mine.
Mai precis?
Am mai fost si acum doi ani si mi s-a parut foarte greu sa intru la Uniunea Scriitorilor, de exemplu, si la Institutul Cultural Roman. Probabil ca nu fusesem anuntata la timp. Eu nu-mi pot permite sa stau mai mult de o saptamana in Romania si imi raman multe lucruri importante, nerezolvate. Acum, am venit cu o oferta foarte interesanta, eu lucrand la o antologie de poezie romana contemporana si, am venit ca sa mi se ofere carti, reviste si, eventual, o bursa pentru traducatori, ca sa lucrez macar o luna, sa ma intalnesc cu autori. Nu am fost insa primita la Institutul Cultural Roman si nu mi s-a deschis nici de data asta usa.
Cum te-ai prezentat?
Cred ca daca ma prezentam ca o traducatoare a literaturii romanesti in lume era altceva. Eu am venit cu un CV al meu si sotului meu, care este singurul traducator de literatura romana in limba slovena si care pregateste o antologie de proza scurta, romana. Poate gresesc, imi cer scuze, dar daca ma prezentam ca traducator in limba germana, franceza, engleza, celor de la Institutul Cultural Roman, mi se deschidea usa. Eu nu cred ca 10-15 minute in viata unui om, fie el si director, reprezinta atat de mult timp, incat sa nu poata iesi nici macar pe un hol, pentru a spune: buna-ziua!
Chiar nimeni nu a vrut sa te asculte?
Nu, nimeni. M-a ascultat o domnisoara secretara intr-un tarziu si mi-a luat CD-urile pe care le-am adus cu mine. Eu vroiam sa vorbesc concret cu cineva, ce se poate face, sa cer o sugestie, sa se implice odata cu mine in proiectul respectiv.
Este neverosimil, mai ales ca scriitorul roman tanjeste dupa publicarea in alta limba, iar tu esti foarte legata de literatura romana si, o buna cunoscatoare a ei. Pleci, cum se spune, dezamagita.
Slovenia nu are agent literar pentru traducerea in alte limbi, dar are in schimb o fundatie care ajuta foarte mult la impunerea scrierilor in alte tari. Ministerul Culturii are, de asemenea, un fond care ajuta aceste traduceri in alte limbi. Vreau sa spun ca atat eu, cat si Ales Muster ajutam literatura romana, traducand-o, eu in macedoneana si el in slovena, din pura dragoste de ea. Amandoi credem ca in Romania exista o literatura extraordinar de buna. Eu afirm, fara sa gresesc, ca ea nu e pe deplin constienta de propria valoare.
Dar vad ca totusi ca mergi mai departe. Nu te lasi infranta.
Am trait sapte ani in Romania si poate o parte din cei mai buni ani au ramas aici. Destinul meu este foarte legat de Romania. Pe mine ma doare inima ca nu pot sa fac mai mult in momentul de fata pentru cultura romana in lume. Eu traduc si literatura slovena in macedoneana si ecoul institutiilor slovene este cu totul diferit. Cand m-am mutat in Slovenia, ambasadorul sloven din Macedonia m-a sunat, spunandu-mi bun venit. Institutiile slovene pretuiesc pe cei care le traduc literatura in lume. Literatura pe care o scriu eu, cat si literaturile din care din care traduc inseamna destinul meu literar.

---

Despre autor: