Exista opinia ca functia de vicepresedinte al Academiei Romane este una onorifica. Cum nu este asa nici pe departe, va propun sa prezentati atributiile concrete care va revin in actuala echipa de conducere.
Academia Romana are o conducere colec
Exista opinia ca functia de vicepresedinte al Academiei Romane este una onorifica. Cum nu este asa nici pe departe, va propun sa prezentati atributiile concrete care va revin in actuala echipa de conducere.
Academia Romana are o conducere colectiva, avand in frunte pe acad. Ionel Haiduc si fiecare membru al Biroului Prezidiului are sarcini precise. Mi-am dat seama chiar din prima saptamana ca, in afara acestora, trebuie sa fim prezenti continuu pentru rezolvarea operativa a problemelor care apar. In primul rand, am in grija Sectia de stiinte istorice si arheologie, Sectia de filosofie, teologie, psihologie si pedagogie si Sectia de stiinte biologice.
Este vorba de cercetarea din domeniile respective.
Evident, este vorba de cercetare, dar este vorba, inainte de toate, de o coordonare a proiectelor academice de insemnatate fundamentala, care sa se realizeze mai eficient si intens. Au fost asemenea proiecte, unele se deruleaza, dar ma gandesc si la altele care sa trezeasca interesul unui public intelectual mai larg. Asa cum au fost si sunt "Tratatul de Istorie a Romanilor", Dictionarul General al Literaturii Romane", DOOM, "Gramatica Academiei Romane", seria "Opere Fundamentale" s.a. Totodata, ma gandesc si la proiecte care sa aiba si o importanta internationala ca sa intram in fluxul international cu partea noastra intr-o forma elaborata, care sa dea masura capacitatilor si insusirilor noastre. Si asta nu doar ale membrilor Academiei ci si ale romanilor in general. In fond, Academia este forul care trebuie sa sintetizeze aceste capacitati intelectuale si sa le dea o forma accesibila in interior si in afara tarii.
Nu veti fi tentat sa dati o atentie mai mare istoriei?
Nu. Evident sunt istoric si consider ca istoria are si va avea o foarte mare importanta, dar sunt atras si de celelalte domenii. Am dorinta ardenta ca Academia, in ansamblul ei, sa se afirme prin lucrari mari care sa contureze o mai buna imagine a Academiei pe plan national si international.
Alte atributii?
Mi-am asumat, daca pot spune asa, si responsabilitatea pentru patrimoniu. Consider ca ar fi foarte bine sa ajungem in situatia de la inceputuri, cand, cel putin pana la primul razboi mondial, averea si veniturile proprii ale Academiei intreceau substantial suma primita din partea statului si asta ii conferea un plus de neatarnare si demnitate. Or, refacerea patrimoniului, buna sa gospodarire poate ajuta la consolidarea Academiei. Sa fim sinceri, toate eforturile culturale si intelectuale se lovesc totdeauna de piedici economice si financiare. Din moment ce ne vom putea bizui pe averea proprie va fi foarte benefic. Institutul Frantei isi duce vietuirea, in opulenta, datorita unei averi private foarte bine gospodarita, fapt ce contribuie la marele prestigiu pe care il are.
In parte, a fost recuperat. Ce ar mai ramane?
Eu cred ca sunt doua obiective principale. In primul rand, zecile de cladiri din Bucuresti si locurile pe care se afla. E un proces care incepe abia acum si este extrem de complicat, dar care ar putea adauga veniturilor Academiei niste bunuri foarte importante. Al doilea obiectiv, mai apropiat, este recuperarea padurilor din zona Penteleu. Aici, lucrurile nu sunt clarificate si, mai ales, nu s-a intrat in posesia acestora.
Documente exista.
Da, dar procesul este in lucru si vom fi linistiti numai in momentul in care vom avea titlul de proprietate. Pentru cele 5000 ha de pamant avem aceste titluri, dar pentru paduri este foarte complicat. Pentru cladiri este si mai complicat pentru ca intampinam piedici de diferite feluri.
Cum concepeti relatiile Academiei Romane cu alte Academii?
De aceasta problema se ocupa Dl. Ionel Haiduc in calitate de presedinte al Academiei, dar vreau sa-l secondez pe cat pot, pentru ca este foarte important sa ne intregim imaginea in comunitatea academica internationala. Tocmai m-am intors de la Bruxelles, de la o intalnire interacademica. Adaug ca manifestarile de la 3-4 aprilie de Ziua nationala a Academiei Romane, participarea a peste 40 de reprezentanti ai academiilor europene, delegatia Institutului Frantei, condusa de cancelarul Gabriel de Broglie, arata ca suntem in vizorul de pretuire a comunitatii academice europene. Se mai poate lucra mai ales la partea concreta. Nu este suficient sa fii apreciat, trebuie sa fii acceptat ca partener, sa fim integrati organic in procesul de creatie universala.
Multi dintre membrii Academiei, intre ei si dumneavoastra, sunt integrati in comunitatea academica. Va ganditi la Academie ca institutie?
Da. Uneori cand participi la asemenea manifestari, ceilalti colegi, in special din spatiul Pietei Comune au relatii extrem de apropiate, sunt prieteni, au permanent dialoguri de lucru.
Aveti in vedere organizarea unor manifestari internationle de anvergura?
Da, numai ca acest lucru devine functional cand vom avea acele venituri proprii, fiindca este o mare cheltuiala. Mai este vorba si de un inalt nivel de organizare, care sa lase o buna amintire participantilor.
Dumneavoastra aveti o experienta foarte reusita, Congresul international de istorie de la Bucuresti.
Atunci, e drept, aveam o alta varsta, dar m-as angaja pentru ca stiu ce trebuie facut. Mai este nevoie si de vointa politica, pentru ca asemenea manifestari ori se fac serios, ori mai bine sa nu se faca. Dar sa fim optimisti si eu sper ca vom organiza asemenea reuniuni stiintifice. Acad. Eugen Simion a avut un talent deosebit in organizarea unor asemenea manifestari.
Va ganditi la colocviul international "Penser l'Europe".
Eu ma voi stradui ca asemenea reuniuni sa se repete.
Intre proiectele in derulare este si Tratatul de Istorie a Romanilor, pe care il coordonati.
Sper ca pana la sfarsitul acestui an sa apara volumul IX, adica pana la 1948. Se lucreaza la volumul X, dar, ca sa fiu sincer, nu vreau sa fortez procesul, mai ales ca este unul dintre cele mai grele si trebuie sa continue linia celorlalte volume, sa nu fie un volum polemic, ci sa ramana unul obiectiv, stiintific, de bilant.
Oricum, critici se vor gasi.
Tocmai de aceea, trebuie cladit cu multa grija. Va urma volumul XI, care incepe cu decembrie 1989 si sfarseste cu 1 ianuarie 2007, cand, speram sa intram in UE. Acela il va face alta generatie. Cu aceasta vom incheia si un proces istoric de ansamblu, pentru ca Romania in UE va fi o alta Romanie. Ceea ce sunt sigur acum este volumul IX. Va aparea si cea de a doua editie a primelor volume.
Proiectati si o varianta prescurtata a Tratatului in limbi de circulatie?
Coordonatorii au si elaborat o versiune a volumelor aparute. Problema foarte delicata aici este a traducerilor, pentru ca este vorba de fonduri, iar pe de alta parte de calitatea traducerilor. Aceasta inseamna multa munca si responsabilitate. Ideea mea este sa reusim sa organizam la Academie un colectiv de traducatori, care sa efectueze astfel de traduceri, la un inalt nivel stiintific. Eu imi elaborez singur lucrarile in limba franceza, dar nu mi-as putea asuma responsabilitatea pentru limba engleza, "linqua franca" a epocii noastre, si am inteles de la cunoscatori ca problemele delicate apar tocmai la limba engleza.
Mai este si problema revistelor academice.
Si nu numai. O alta atributie ce-mi revine este ca, impreuna cu Dl. acad. Marius Iosifescu, sa ne ingrijim de Editura Academiei Romane, in ceea ce ma priveste pentru partea umanista. In privinta Editurii, apare o problema foarte complicata, care in parte a inceput sa fie rezolvata prin conducerea foarte eficienta a D-lui Dumitru Radu Popescu. Este vorba de difuzarea cartii academice. Speram sa avem o librarie.
Spatiul exista.
Da, dar mai este de parcurs un drum lung. Nu e vorba doar de vanzare, ci de o forma de vizualizare a activitatii academice. O asemenea librarie, in centrul orasului care sa poata fi vizitata de toata lumea ar fi un pas inainte.
Un fel de carte de vizita.
Da, apar zeci de reviste si carti de inalt nivel stiintific, care nu sunt totdeauna apreciate cum se cuvine nici in interior, nici in afara.
Se adauga, asa cum spuneati, problemele curente care trebuie sa-si afle rezolvare imediata.
Noi suntem la inceput de drum. Doi dintre colegi au exercitiu, domnii academicieni Florin Filip si Marius Iosifescu, ceilalti suntem noi si invatam si sper sa fim de folos Academiei.
Stiu ca va preocupa imaginea Academiei. Cum vedeti aceasta imagine cand mass-media acorda mai multa atentie senzationalului si prea putin culturii in general?
Cred ca trebuie sa atragem mass-media spre noi, nu doar la aspecte ce tin de senzational, ci sa cunoasca activitatea stiintifica din Academie. Nu am prea intalnit articole sau emisiuni in care sa fie prezentata activitatea unui institut sau a unei sectii. E ca si cum n-ar fi.
Intr-un fel, e mai usor sa relatezi despre ceea ce este "senzational". In domeniul culturii si al stiintei este altceva.
Si, in primul rand, respectul fata de o anume institutie. Fata de Academie, acest respect s-a manifestat totdeauna. Chiar in timpul in care Academia era marginalizata. Pentru opinia publica ea conta si cred ca asta a si salvat-o, altfel Cabinetul doi ar fi desfiintat-o.
In schimb, au impus "alegerea" lor in Academie, ca sa spunem asa. Poate ar trebui sa reinvatam respectul.
Poti sa fii politicos si cu cel mai mare inamic si cu atat mai mult cand este vorba de polemici care se aprind seara si se sting dimineata. Carol I, cand Bismarck i-a cerut sa-si intareasca autoritatea, i-a raspuns ca romanii sunt foc de paie, fac taraboi si apoi uita. Cam asa e si acum. Uitati-va la tot ce este senzational, cand toata presa vorbeste cateva zile numai de asta iar apoi, tacere. Poate e o mostenire a vechiului regim, articolele sunt asemanatoare, ca si cum centrul lumii ar fi doar acea problema. Peste doua zile apare altceva.
In recenta lucrare "Istoria Academiei Romane" marturisiti ca Academia Romana este "patria" Dumneavoastra mica. Acum, ca vicepresedinte veti avea mai putin timp pentru istorie. Si totusi...
Am intocmit aceasta Istorie in trei luni si jumatate. A fost un efort considerabil, dar a meritat. Acum, sunt preocupat sa scot volumul V din "Documentele privind Unirea Principatelor", o datorie de jumatate de veac. In 1959 am scos volumul II, apoi in 1963, volumul III, apoi IV in 1997 si acum vreau sa predau acest volum pentru care s-a si pastrat in serie loc liber. Volumul V cuprinde anii 1858-59. E o colectie de peste 200 de documente care asteapta tiparirea si sper s-o fac in acest an. Mai vreau sa public si memoriile colonelului Grigore Polizu, intitulate de el "Memoriile unui mort viu". Acest personaj este interesant, pentru ca in 1866 era un partizan al lui Al. I. Cuza, cand, impreuna cu generalul Florescu gandea la o "contrarevolutie"; in 1870 comanda actiunea de restabilire a ordinii la Ploiesti; in 1873 insoteste perechea domnitoare intr-o calatorie in Anglia. Este un document de epoca in care este redata atmosfera timpului, unul de tranzitie. De altfel, de la Regulamentul Organic si pana astazi, noi suntem tot in tranzitie, cu un singur moment de asezare spre sfarsitul perioadei interbelice.
Cum vedeti Academia Romana in reteaua academiilor europene?
E o Academie cu totul speciala. Fata de alte academii, Academia Romana a fost un parlament cultural al tuturor romanilor. Academia franceza s-a creat atunci cand Franta era implinita prin eforturile lui Ludovic al XIV-lea. La noi, Academia s-a nascut cand Romania nu era in hotarele ei si, de la inceput, a avut aceste functii nationale, pe care le pastreaza si astazi. La aceasta se adauga si aceea de a lua pozitie fata de marile probleme ale societatii. Desigur, nu de natura politica, pentru ca in Academie nu se face politica, ci o pozitie care sa exprime un interes national. Asa cum a fost in cazul Proiectului de la Rosia Montana sau in problema mostenirii lui Gojdu. Inca o problema este ce se intampla cu orasul Bucuresti.
Ati scris o istorie a Bucurestiului. A fost si o sesiune pe aceasta tema despre care vom scrie in editia viitoare.
Sunt lucruri care nu se potrivesc deloc cu Bucurestiul. Si la Paris s-au facut asemenea blocuri uriase, dar la periferie, nu in centru, cum se preconizeaza la noi. Va trebui sa luam o pozitie. O modernizare este fireasca, dar sa fie facuta cu masura si tinandu-se seama de interese majore.
Care este locul Academiei in istoria actuala?
Eu vad Academia Romana ca fiind coordonatorul activitatii stiintifice a tarii. Apoi, ca un sfatuitor in toate problemele importante ale societatii, fara nici un interes politic. Si, tocmai pentru ca nu este implicata direct in politica, poate fi de mare folos, intr-o lume politizata.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.