Alex. Stefanescu o tine langa pe a lui: orice ar fi, oricate bazaconii ar face si produce, el ramane victima unei cabale concertate a societatii si poporului scriitoricesc, care nu apreciaza cum se cuvine bascaliile sale supraponderale si talentul lu
Alex. Stefanescu o tine langa pe a lui: orice ar fi, oricate bazaconii ar face si produce, el ramane victima unei cabale concertate a societatii si poporului scriitoricesc, care nu apreciaza cum se cuvine bascaliile sale supraponderale si talentul lui publicistic.
Marea eroare a pupilei lui Nicolae Manolescu (cf. aceleiasi surse autoregenerative ca un perpetuum mobile), care-l sustine si se amuza pe seama lui de 40 de ani, fara sa se mai si plictiseasca, este ca arunca in derizoriu notiunea de critic literar si in ridicol pe cea de istoric literar. Interesat mai mult de propria-i persoana decat de ceea ce scrie sau se scrie in literatura romana, in-exces-vioiul si vesnic-glumetul publicist se hartuie si cu cine trebuie, si cu cine nu trebuie, astfel ca numele sau sa circule. Exista riscul sa nu se mai stie nici macar despre ce este vorba, intr-o lume saturata de gripe aviare si trancaneli, de multe ori, caviare. Citarea cu fiecare prilej a unor erori de informare si situare biografica, in cazul nostru - de parca "Magazin"-ul ar fi fost "Times Litterary Supplement" si "Romania libera" un incriminant "Berliner Beobachter", cerem scuze pentru malversatiunea care-i ofera prilejul sa evite miezul chestiunii -, si eludarea obiectiilor de fond ce s-au regasit si in multe alte aprecieri de lectura denota o premeditata politica de manipulare ideatica si autovictimizare de prost gust.
Bine a facut juriul USR ca i-a premiat obiectul unei dispute care scoate din anonimat, cum am mai spus-o, un pitoresc personaj al vietii literare romanesti. Atat cat a mai ramas din ea, atat cat mai ajunge la interesul cititorilor sau al mai noilor-veniti in literatura, agresati de idioteniile servite cu incontinenta informativa de ziare si televiziuni sau de disputele "grupurilor de interese" din interiorul bantustanului scriitoricesc. Produs al uteceului publicistic, victima nerecunoscatorilor scriitori continua sa joace acest spectacol penibil al publicisticii capitaliste de succes cu orice pret si mediatizata in orice conditii. "Precizarile" de varii feluri si contabilizarea selectiva a decupajelor scoase din context, care ocolesc cu consecventa natura observatiilor si a aprecierilor de lectura ale comentatorilor, sunt parte din stilul de munca si viata al celui care s-a ocupat zeci de ani de un domeniu care i-a ramas in zona aprecierilor bombastice si a vagului. "Mineriada" la care ar fi, cica, supus, conform aprecierilor dlui Augustin Buzura, alta victima si a comunismului, si a anticomunismului deopotriva, ni se pare ridicola. Pe buna dreptate se pronunta si se amuza, acru-senin, Nicolae Manolescu: "Nu va mai vaicariti atata!".
Rezon: "Fii Bamboocha, Alex.!"
Constantin Virgil Negoita este un prestigios universitar american de origine romana, profesor la "NYU - Hunter College", o somitate in domeniul calculatoarelor si in "fuzzy sistems", asa numita "teorie a vagului" sau a "tertului inclus". Dupa o viata dedicata stiintei, CVN se deda si scrisului, incercand sa transforme experienta biografica, experimentele stiintifice si expresia unor note de lectura intr-un complex text postmodern si postistoric deopotriva. Prezent si pe piata literara romaneasca a ultimilor ani cu numeroase aparitii, care au fost initial timid situate, dar apoi consecvent bine apreciate pe parcurs, Constantin Virgil Negoita propune o noua formula de proza, psihologica, analitica si cu bune resorturi epice, astfel ca ultima aparitie de la Paralela 45 confirma procedeele deja anuntate de cartile anterioare. Ba mai mult, proza non-fiction din "Concert la Carnegie Hall " vine in intampinarea unor dispute de natura politico-ideologica de pe piata ideilor din Romania. Perspectiva asupra istoriei romanesti venita din partea unui om care a trait 30 de ani in Statele Unite si este bine introdus si in culisele politicii/ luptelor ideologice contemporane ofera un punct de vedere nuantat si polemic deopotriva. Observatie banala: recuperarea scriitorilor din exilul romanesc si a cartilor lor poate modifica harta istoriei literare romanesti a ultimelor decenii.
Dana Ranga, nascuta, copilarita si absolventa de medicina in Romania, dar traita si supraeducata - Freie Universitaet Berlin, Semiotica si istoria artei - in Germania, scoate un volum de poeme, "STOP. Din pauzele lui Sisif" (Editura Limes, 2006), dupa o multipla si intensa activitate de cineast, traducator si publicist in spatiul german. Surprinzator volum de debut, bine articulat sub raportul expresiei poetice, unde nu lipsesc nici sensibilitatea, nici o anume fronda lirica. Nefiind specializati pe comentariul de poezie, vrem doar sa atragem atentia asupra unui volum care, am vrea sa credem, ar putea retine interesul lui Al. Cistelecan, Ion Pop sau al activului DCM, dedat si criticii televizuale, avizati lectori de poezie. Daca mai intereseaza azi poezia, intr-o prozaica lume plina de evenimente care intra si ies din carantina, cu sau fara voia noastra.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.