Constantin Ticu Dumitrescu - un elogiu

Intre cei care-si sarbatoresc onomastica duminica, de Sfintii Constantin si Elena, se afla si cunoscutul lider al fostilor detinuti politici - Constantin Ticu Dumitrescu. ZIUA ii ureaza "La multi ani!" si, in semn de aprecire pentru neobosita sa activitate pentru scoaterea la lumina a adevarului, publica fragmente dintr-un elogiu adus de scriitorul Caius Dobrescu in paginile Observatorului Cultural, numarul 58 (315) 6 - 12 aprilie 2006. Titlul apartine autorului. (D.I.)
"Domnul Constantin Ticu Dumitrescu este un simbol. Asupra acestui punct sunt de acord, astazi, chiar multi dintre cei care l-au contestat, mai mult sau mai putin vehement, de-a lungul anilor '90. De acord sunt si cei care i se opun in continuare, chiar daca nu frontal, ci prin chinezarii si bizantinisme, fiindca o asemenea spaima si incrancenare nu poate fi produsa decat de cineva care este perceput a fi mai mare decat viata. (...)
In realitate insa, marele merit al dlui Ticu Dumitrescu este de a fi nuantat de o maniera decisiva ideile noastre despre sacrificiu si rezistenta. A facut asta prin actiunile, prin interventiile sale publice, prin, as spune, insasi prezenta umana a domniei-sale. La inceputul anilor '90, imaginea fostilor detinuti politici, a supravietuitorilor Gulagului romanesc, era disputata intre adoratia mistica si demonizarea deliranta. Aceste framantari activau straturi dintre cele mai adanci ale mintii colective, care, pe de o parte, avea nevoie de, cu o formula consacrata, <<lacrimi si sfinti>>, iar, pe de alta parte, era impregnata de o straveche frica de strigoi. Astazi, situatia este sensibil diferita. Perceptia lagarelor de exterminare comuniste si a celor ce reprezinta memoria vie a monstruozitatilor petrecute acolo a inceput sa iasa din cadre abstracte sau mitologice si sa se apropie de realitatea suferintei umane. (...)
Or, in aceste procese, prezenta si prestatia publica a dlui Ticu Dumitrescu au avut un rol decisiv. Cu demnitate si tenacitate, domnia-sa a reusit sa faca fata atat icoanei de tip bizantin in care ar fi putut sa-l inchida utopienii mistici, cat si caricaturilor grosolane si veninoase secretate de un camp mental strans circumscris intre un Ion Cristoiu si un Corneliu Vadim Tudor. (...)
Asanarea morala ca prioritate
Daca guvernarea dezarticulata din 1996-2000 a avut drept efect risipirea capitalului politic si simbolic al ideii de rezistenta morala la comunism, nimeni nu poate lega in mod rezonabil aceasta tragedie de numele dlui Constantin Ticu Dumitrescu. Pe vremea cand altii isi asumau mariri, fara a se gandi ca nu erau in nici un fel pregatiti sa faca fata raspunderilor care decurgeau din ele, dl Ticu Dumitrescu s-a concentrat, cu moderatie si discernamant, dar, in acelasi timp, cu o inteligenta aplicata si perseverenta, proiectului de asanare morala a societatii romanesti prin demascarea Securitatii. (...)
Pe vremea cand multe dintre fostele victime ale sistemului, ajunse, vremelnic, la carma vietii politice se inconjurau de <<tineri>> servili si mediocri, cu scoala oportunismului comunist, dl Ticu Dumitrescu era de gasit in compania unei noi generatii de cercetatori sociali care, cu modestie, cu profesionalism si dedicatie, isi propuneau sa inteleaga formele de exercitare a controlului si represiunii in comunism si a modului cum acestea au influentat evolutia societatii romanesti dupa 1989. In mod cu totul atipic, dl Ticu Dumitrescu a stabilit cu colaboratorii sai tineri relatii nu clientelare, ci parteneriale, dovedindu-se, si din acest punct de vedere, un purtator al valorilor, europene prin excelenta, ale civilitatii si ale respectului universal pentru competenta si inteligenta.
Impotriva curentului
Intr-un spatiu public, fie el politic sau cultural, care ne-a oferit, in ultimul deceniu si jumatate, un trist spectacol al suficientei, in care chiar personaje capabile candva de performante remarcabile au devenit ilustrari ale complacerii in cea mai mediocra autosatisfactie, dl Ticu Dumitrescu a evoluat, din nou, impotriva curentului, dovedind o rara curiozitate intelectuala si o impresionanta capacitate de a invata si de a se innoi continuu. Proiectul de lege de deconspirare a Securitatii ca politie politica, asa cum a fost propus de domnia-sa, nu era opera unui justitiar solitar, ci a unui om deschis spre cele mai noi evolutii in studiul interdisciplinar al comunismului, atat din campul nostru academic, cat si din fostele tari comuniste si din lumea occidentala. Faptul ca legea, asa cum a iesit din cele doua Camere, s-a dovedit disfunctionala si plina de lacune nu-i poate fi in nici un fel imputat initiatorului sau. Stim cu totii ca, in urma operatiunilor de castrare la care a fost supusa de un Parlament teoretic dominat de <<fortele democratice>>, dl Ticu Dumitrescu a cerut mediilor de informare sa nu-i mai asocieze numele cu aceasta lege. Cu toate acestea, nu putem uita ca proiectul initial a fost opera unei personalitati coezive, care a polarizat sperante, competente, entuziasme profesionale, care a creat in jurul sau o veritabila emulatie.
Nici apocaliptic, nici utopic
Oricine a urmarit, asadar, scena publica a epocii stie ca dl Ticu Dumitrescu este un om al moderatiei, caracterizat de o tenacitate care nu provine din umori, ci dintr-un sentiment al datoriei civice. Domnia-sa se numara printre relativ putinii membri ai comunitatii noastre politice care au inteles ca amintirea suferintelor cumplite produse de comunism nu trebuie sa se limiteze la planul simbolic, ci trebuie tradusa intr-un proces concret de invatare sociala. Este o dovada de realism si responsabilitate sa vrei sa determini societatea sa invete din propriile ei esecuri. Dl Ticu Dumitrescu nu este nici apocaliptic, nici utopic sau justitiar, ci un personaj foarte cald si uman, care se mentine in echilibru intre sensibilitate si luciditate, capacitate de empatie si vocatia coerentei morale.
Curaj si demnitate civica
Mai mult decat atat, domnia-sa este una dintre foarte putinele personalitati din Romania capabile sa faca credibil un mesaj stenic, de incredere in noi insine si in capacitatea societatii romanesti de a evolua. Departe de a se bloca intr-o retorica bombastica, dar slaba, a martiriului si a autocompatimirii, dl Ticu Dumitrescu a ales calea tenacitatii consecvente si constructive, devenind poate cel mai puternic exemplu de curaj si demnitate civica la care ne putem raporta in acest moment. (...)
Alegand sa treaca peste propriile sentimente si sa ramana membru in Consiliul destinat sa faca in sfarsit lumina in mostenirea Securitatii, in pofida modului insultator in care a fost tratat, dl Constantin Ticu Dumitrescu nu face decat sa reconfirme calitatile personale care l-au asezat atat de sus in stima tuturor cetatenilor responsabili si rezonabili ai acestei tari".
(n.red.-intertitlurile apartin redactiei)

---

Despre autor: