Pentru cei care nu urmaresc prea atent modul de gandire a elitei occidentale, atacul dur lansat la Vilnius de vicepresedintele SUA, Dick Cheney, in spiritul "Razboiului Rece" a venit pe neasteptate.
Dar trebuie aratat ca, in politica occidental
Pentru cei care nu urmaresc prea atent modul de gandire a elitei occidentale, atacul dur lansat la Vilnius de vicepresedintele SUA, Dick Cheney, in spiritul "Razboiului Rece" a venit pe neasteptate.
Dar trebuie aratat ca, in politica occidentala, cotitura in relatiile cu Rusia se pune la cale de mai multe luni. In Occident, presa este dispusa impotriva Rusiei, iar aceasta orientare se accentueaza. Recent, in SUA a vazut lumina zilei un raport al influentului Consiliu pentru Relatii Internationale, sustinut de reprezentanti de seama ai ambelor partide conducatoare din SUA, raport a carui principala idee rezida in inasprirea politicii fata de Rusia. (...)
De multisor neintegerile dintre rusi si Occident nu au fost atat de evidente, mitologizarea imaginii Rusiei si a politicii ei atat de otravita, iar consecintele acutizarii relatiilor "atat de putin previzibile." (...)
Cand Rusia vorbeste despre o cale proprie de avansare spre democratie, este numita autocratie, in ultimul timp chiar dictatura, iar autorii occidentali ai definitiei sunt activ sustinuti aici de liberalii autohtoni, impinsi la periferia vietii politice.
Tentativa Moscovei de a-si formula interesele nationale, inclusiv in spatiul post-sovietic, este proclamata drept "renastere a imperialismului". Aici, cum recent amintea Condoleezza Rice, interese are si America. In corul care interpreteaza tema "anti-imperialista", tot mai clar rasuna vocile nu doar ale Poloniei si statelor baltice, dar si ale conducerii Ucrainei si Georgiei, care cer sa fie primite, in regim de urgenta, in NATO, ca masura de protectie impotriva "expansiunii ruse". Iar Occidentul este, se pare, dispus sa mearga in intampinarea "surghinuitelor popoare iubitoare de libertate" si sa intredeschida, in aceasta toamna usile Aliantei pentru Kiev si Tbilisi, in pofida tuturor urmarilor negative ale unui asemenea pas pentru relatiile cu Moscova. (...)
Dar de ce aceasta acutizare se produce acum, cand in Rusia nu s-a produs, de fapt, nici o schimbare radicala? Cauzele imediate trebuie cautate in SUA, unde, potrivit definitiei formulata de un bun cunoscator al realitatilor americane, orice politica este interna. Cel mai important eveniment politic al anului "campania electorala pentru alegerile din Congres si care se deruleaza pe fondul unei popularitati fara precedent de scazuta a administratiei republicane a Administratiei George Bush. Democratii ataca pe un front larg, inclusiv politica externa a lui Bush, facand din "indulgenta" fata de Rusia una dintre temele de bataie. Republicanii trebuie sa reactioneze si o fac. (...)
Presupun, de asemenea, ca valul anti-rusesc mai are un aspect, legat de apropiatul summit G8 de la Sankt-Petersburg. Sare in ochi dorinta de a obtine ceva din partea Rusiei (cum ar fi, spre exemplu, un acord in dosarul iranian), care nu ar vrea ca prima ei presedintie in G8 sa fie umbrita de disensiuni.
Dar motivele imediate ale acutizarii politicii anti-rusesti nu trebuie sa ascunda factori mult mai de durata si mai fundamentali. Critica Rusiei sporeste pe masura ce tara se pune tot mai ferm pe picioare, capata incredere in sine si in fortele ei. Cu toate problemele ruse, pe care le cunoastem mai bine decat oricine altcineva, Rusia nu a fost niciodata intr-o forma mai buna ca acum. Si de multa vreme ea nu a mai primit atatea bobarnace. Fara indoiala, peste hotare exista motive de dezamagire fata de ritmurile de dezvoltare a democratiei in Rusia, asa cum si rusii sunt dezamagiti, intr-o oarecare masura. Democratia rusa este tanara si deocamdata departe de perfectiune (dar unde este ea aproape?). Si, probabil, nu toate sunt ideale in politica rusa. Dar acesta nu este motiv de intoarcere la vremurile de confruntare. (...)
Dar ce vor sa obtina presand asupra Rusiei? Ce reactie asteapta? Ca Moscova sa isi toarne cenusa in cap, sa accepte ca justificate criticile si sa se intoarca in vremurile eltaniene, sa renunte la interesele nationale si sa le recunoasca, ca atare, pe cele americane? Nu, fireste. Raspunsul va fi univoc, si el a rasunat deja in Mesajul prezidential catre Adunarea Federala. Cheney poate sa-si treaca in contul personal cuvintele lui Vladimir Putin - "tovarasul lup stie pe cine mananca. Mananca si nu asculta de nimeni"... Ce faci insa cu intreg patosul oportunitatii luptei pentru drepturile omului si democratie, cand vine vorba despre necesitatea realizarii propriilor interese? Aici, se pare, totul este posibil, nu exista nici un fel de "restrictii".
Lumea este inca departe de un nou "Razboi Rece". Dar cand in actiune va intra logica escaladarii tensiunii, ea e capabila sa duca Dumnezeu stie pana unde. Daca in mitologicul sistem occidental de coordonate trebuie aparata, sa spunem, "Georgia, cea iubitoare de pace, de libertate si democratie" de "Rusia cea agresiva, imperialista si autoritara", iar problema drepturilor la viata a minoritatilor nationale (osetini si abhazi) lipseste cu desavarsire in acest sistem de coordonate, exista pericolul alunecarii spre razboi, chiar unul fierbinte. Mi-as dori ca prietenii occidentali sa revina mai repede la realitatea deideologizarii si demitologizarii.
Comentariu publicat in cotidianul "Trud"
Copyright: Agentia "Rusia la zi"


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.