Geoana ajunge sa cunoasca mahalalele

Anuntata alianta parlamentara dintre PSD si PRM semnifica multe lucruri.
Ea arata inca o data ce plin de resurse poate fi PSD-ul, in neincetata lui tentativa de a pune mana pe putere. In ceea ce priveste tactica si operatiunile politice din ce in ce mai surprinzatoare, PSD-ul este mult mai abil decat partidele Aliantei naufragiate, chiar si decat atunci cand ele erau unite. PSD-ul se poate alia intr-un sezon politic cu ungurii, de vreme ce sunt fratii pierduti, gasesc loc pentru romi pe listele lor electorale din alt sezon si acum, in vesela luna mai, pot face cauza comuna cu dusmanul declarat al impertinentelor minoritati.
Calendarul pactului PSD-PRM este, probabil, inca un indiciu ce arata ca in curand nu ar mai trebui sa existe ingrijorare fata de aderarea la UE. Bruxelles-ul va avea o atitudine de toleranta resemnata fata de colorata politica din Romania, atata vreme cat nu exista nici o intoarcere la barbarism, asa cum s-a intamplat in iunie 1990. Se vorbea deja despre pact la vremea cand Poul Nyrup Rasmussen, inspectorul general danez al rangurilor socialiste, se afla in vizita. Nu a avut nici o jena cand a fost chestionat despre o astfel de alianta. Dar in Danemarca nu ar accepta nici mort sa fie vazut cu Pia Kjaersgaard, liderul Partidului Popular Danez, "corespondenta" lui Vadim. Mircea Geoana i-a explicat insa cu siguranta unele lucruri. Nationalismul, care aici este inca o trasatura-cheie a culturii politice, va ramane astfel si in viitor. PSD-ul trebuie sa-si repare casa cu caramizi si mortar nationalist. Critica la adresa ungurilor va fi inevitabila, daca PSD-ul isi va reveni vreodata in Transilvania. In afara de asta, pactul cu Vadim va fi doar un aranjament tactic, si nu o autentica intalnire a mintilor. Este, de asemenea, mult mai bine ca nationalistii sa fie inauntrul marelui cort politic decat in afara lui, de vreme ce asa pot fi controlati mai usor. Daca nici asta nu merge, domnului Rasmussen i se poate aminti ca "in definitiv, Romania nu este Danemarca!"
Domnul Rasmussen este un danez cumsecade. Cand era prim-ministru, in anii '90, n-a pus prea multe intrebari despre ajutorul danez dat neluminatelor regimuri ale Lumii a Treia. A fost indulgent cu Adrian Nastase, pana cand acesta s-a dovedit incapabil sa-si ascunda averea ostentativa si sa explice cum a dobandit-o, dar acum Rasmussen crede ca acesta este un patriot pentru ca a demisionat din functiile publice. Este pregatit sa admita ca PSD-ul are nevoie de abilitatile grosolane, dar eficiente, ale lui Marian Vanghelie, pentru ca PSD-ul sa recastige Bucurestii. Geoana arata ca este adaptabil prin promovarea unor astfel de figuri. In definitiv, el trebuie sa arate ca este autentic, nu un personaj international artificial divortat de Romania.
Dar sa speram ca va recruta oameni dinamici din generatia despre care s-a tot spus din 1989 incoace ca asteapta sa transforme Romania. El este marele furnizor de echilibru, o persoana care poate concilia tendinte diferite. Geoana nu este ranchiunos, nu are o avere alarmanta si nici un trecut sinistru. Dar poate fi dur cand e nevoie si il poate intimida pe fondatorul PSD-ului, ceea ce Nastase n-ar putea face niciodata. Cine ar putea spune ca gasca de <<revolutionari>> care a cerut excluderea lui Iliescu din PSD nu a fost angajata de un apropiat al lui Geoana, pentru ca el sa se asigure ca batranul este constient ca zilele cand era la carma partidului au trecut pentru totodeauna.
Mircea Geoana a luptat pentru Romania pe terenurile de tenis din Washington si la circuitele de cocktail-uri din Europa de Vest. Abilitatea lui de a fermeca si de a face conversatie l-a ajutat considerabil sa aduca Romania in NATO. Nu-i va fi greu sa-i convinga pe Eurocrati ca nationalismul poate fi o utila supapa de siguranta in mainile PSD-ului. Vadim poate fi inclus, daca este tolerat si ironizat, mai degraba decat daca ar fi izgonit in <<salbaticia>> politicii. Daca Iliescu sau Nastase ar fi facut un targ similar cu extremistul numarul 1 al Romaniei in anii in care se purtau negocieri cu UE, sigur ca ar fi urmat o razmerita. Dar gratie puterii hipnotizatoare a lui Geoana, Rasmussen si toti ceilalti Eurocrati au uitat ca abandonarea nationalismului era conditia-cheie impusa de Bruxelles pentru deschiderea negocierilor serioase de dupa 2000. Pentru europenii de varf, Geoana este omul dorit sa tina sub control dezordonatele mahalale din Romania. Daca el il promoveaza pe Vanghelie sau face un pact cu Vadim, se va vedea cat de greu de cap este acest diplomat deprimant de moale, in lupta pentru putere politica. Este mai mult ca sigur ca Geoana vrea sa arate electoratului roman ca a mancat soia si salam in mahalele, dar si caviar si <<pate de fois gras>> in saloanele occidentale la moda.

---

Despre autor: