"Legaturi bolnavicioase": o carte, un film

Multi au asteptat cu nerabdare ecranizarea lui Tudor Giurgiu dupa romanul Ceciliei Stefanescu, "Legaturi bolnavicioase". Filmul, prezentat la un festival important european, la Berlin, starnise deja destule ecouri critice si reactii spontane, inainte de lansarea lui in Romania. Bineinteles ca se formasera doua tabere, una care vorbea despre promiscuitate si senzationalism facil si alta care venea cu argumentele artei si ale corectitudinii politice. Discutia era, probabil, cu atat mai aprinsa cu cat ecourile "scandalului" iscat de spectacolul iesean dupa piesa "Evanghelistii", de Alina Mungiu-Pippidi, nu se stinsesera inca. Ne aflam, asadar, in plina controversa pe tema moralitatii artei, la mai bine de un secol dupa ce se stie cum aparase Maiorescu cele patru comedii caragialiene de acuzele prea-dreptilor vremii sale.
"Legaturi bolnavicioase" poate fi vazut acum pe ecrane: un film curat din toate punctele de vedere, ca intentii, realizare si joc actoricesc, care te lasa cu o stare pozitiva, sanatoasa, in pofida temelor mai putin ortodoxe de care se ocupa. As spune chiar ca titlul aparent tenebros e un soi de cochetarie a autoarei (care face trimitere la "Legaturi primejdioase" de Choderlos de Laclos, diminuand cumva impresia de viciu prin supralicitare ironica). Merita amintita si discutia de pe blogul lung-metrajului, in care Cecilia Stefanescu ii indeamna pe spectatorii suspiciosi sa caute in DEX cuvantul "bolnavicios" pentru a regasi nuanta de candoare si vulnerabilitate din definitia lui.
Despre tema nu e prea mult de comentat. Este vorba despre dragostea (idila, joaca, harjoneala...) dintre doua colege de facultate, suprapusa peste relatia tumultuoasa dintre una din partenere si fratele ei. Lesbianismul nu mai e demult un tabu in literatura lumii si nu are de ce sa fie nici in filmul romanesc. Cat priveste incestul, bibliografia este la fel de bogata, iar cei ce doresc sa aprofundeze problematica sa morala nu au decat sa consulte tratatele de psihanaliza sau de antropologie, sarind peste filmul lui Giurgiu. Aici, tema este pur si simplu iubirea prigonita de conventii si norme, veche de cand cu Tristan si Isolda.
Ca realizare, filmul nu vrea sa impresioneze prin subtilitati tehnice nemaivazute, ci printr-o scriitura cursiva si aerisita, ceea ce reuseste fara probleme. Simplitatea constructiei e compensata de rafinamentul imaginii. Bucurestiul apare in sfarsit mai normal, nici artificial si sclipicios ca in telenovele, dar nici mizerabil-apocaliptic, ca in alte filme mai ilustre. Iata ca un bloc jupuit poate avea totusi un apartament luxos si aranjat cu gust, si ca in apartament poate exista si o camera a copiilor tapetata cu afise underground, sugerand destul de autentic multistratificarea sociala si culturala. Actorii lasa impresia ca se simt bine in pielea personajelor. Maria Popistasu, Ioana Barbu si Tudor Chirila joaca expresiv si natural, poate cu un plus pentru Tudor Chirila. Desi are o singura aparitie-fulger, Mihaela Radulescu e mai convingatoare aici decat in emisiunile ei interminabile de pe la diverse posturi TV. Muzica, asortata cu starea, sopteste in fundal ceea ce replicile nu pot spune decat pe jumatate. De altfel, sincronizarea milimetrica sunet-imagine e specialitatea lui Tudor Giurgiu, debutant in lumea lung-metrajelor, dar "veteran" in videoclipuri, domeniu in care a colaborat cu La Familia, BUG s.a.m.d.
Filmul are si minusuri. Intermezzo-ul in care fetele comenteaza un roman al lui Chateaubriand nu se potriveste cu spiritul povestii deloc, incalcind inutil niste fire care altfel se desfasurau, domol, de la sine. Nu era nevoie de aceasta mise-en-abime pentru a explica talcul intamplarilor, sau daca era, atunci putea fi facut mai discret. Unele replici care suna prea "ca la carte" puteau fi scurtate ori prelucrate. Finalul - mai exact deznodamantul de dupa electrizantul punct culminant - pare trenant in comparatie cu restul, desi dureaza doar cateva minute. Semn ca ritmul s-a rupt, undeva catre sfarsit.
Oricum, "Legaturi bolnavicioase" onoreaza cu brio campania cu adevarat occidentala care i-a fost dedicata (un jurnal on-line in timpul filmarilor si dupa, reclame si samplinguri in baruri si campusuri, franturi inserate in ultimul clip Vama Veche etc.) E un film facut pentru marele public, cu inteligenta si bun simt, care poate concura in lunile acestea cu orice blockbuster hollywoodian.

---

Despre autor: