Alegerile de la Academie, un test pentru CNSAS

Pe 18 mai vor fi alesi vicepresedintii Academiei Romane. Pozitii importante si pentru ca noua conducere are sarcina sa evalueze mostenirea lasata de Eugen Simion. In pregatirea votului, la CNSAS s-a depus o cerere de examinare a eventualei colaborari cu Securitatea ca politie politica a doi academicieni-candidati: neurologul Constantin Popa si istoricul Dan Berindei. Conform legii, orice cetatean are dreptul sa primeasca informatii asupra colaborationismului oricarui membru, membru corespondent, membru de onoare sau secretar al Academiei Romane.
Raspunsul CNSAS trebuie sa fie rapid. Asezarea acestei cereri in fruntea prioritatilor intra in logica Legii 187/1999. Informatia privind eventuala colaborare a cuiva cu fosta Securitate in cazul particular cand se fac propuneri pentru demnitati reprezinta o informatie de interes public. Aceasta filosofie este manifesta cu ocazia alegerilor, cand CNSAS anunta, de fiecare data, ca activitatea sa are ca prioritate evaluarea candidatilor. E adevarat, o cere si legea, dar cred ca CNSAS are obligatia profesionala sa procedeze la fel in cazul alegerilor de la Academie.
Ce explica examinarea lui Constantin Popa si a lui Dan Berindei? Primul este mai putin cunoscut opiniei publice. A devenit insa "vedeta" recent, dupa ce a fost acuzat ca plagiator. Concret, intr-un volum aparut sub semnatura sa a introdus un capitol apartinand unor autori straini. Pare incredibil, desi faptul nu a fost contestat, cel in cauza pledeaza in continuare pentru verdictul "nevinovat". Argumentul? Autorii ar fi acceptat includerea capitolului cu pricina in carte! Chiar daca ar fi adevarat, punerea unui text a carui reproducere este acceptata de autori sub nume propriu ramane o forma grosolana de plagiat. Dezvinovatirea insasi reprezinta o insulta la adresa deontologiei academice.
Dan Berindei, istoric cunoscut, dar privit cu suspiciune, se bucura pe vremuri de un regim "inexplicabil". Calatorea foarte des in strainatate, desi fiul emigrase, iar sotia fusese inchisa din motive politice. Colegii sai spun ca in anul 1988, Dan Berindei, aflat atunci la Institutul Nicolae Iorga, a sustinut politica de sistematizare a satelor initiata de Nicolae Ceausescu. Investigand cazul, ziarul Evenimentul zilei afirma ca l-ar fi contactat pe istoric, iar acesta ar fi recunoscut colaborarea cu Securitatea. Dar numai prin rapoarte si informari benigne, pe care Securitatea i le cerea la intoarcerea de la conferinte.
Rezolvarea de catre CNSAS a cererii ce-l priveste pe Dan Berindei nu este importanta doar pentru ce se intampla astazi la nivelul Academiei, ci si pentru intreaga problematica a deconspirarii. Am studiat in amanuntime cazul fostului deputat PNTCD, Vasile Vetisanu, ca si alte dosare de arhiva, si pot spune ca unii dintre cei care au semnat pactul au fost victime, nu vinovati. Ei au acceptat sa semneze un angajament sub amenintare, situatia probabila a lui Dan Berindei, care a avut un trecut legionar. Sa dai rapoarte si declaratii autoritatilor era de asemenea o obligatie stabilita prin lege.
Unii insa au refuzat sa faca servicii organelor de represiune. Voi da exemplul lui Vasile Vetisanu. Racolat sa dea informatii despre Corneliu Coposu, cu care era prieten, acesta a renuntat pur si simplu sa se mai intalneasca cu liderul taranist. Declaratiile sale sustineau nevinovatia celor despre care scria, nu invers. Era atat de evident ca Vetisanu insela asteptarile, incat Securitatea a hotarat scoaterea lui din retea si punerea sub urmarire informativa.
Despre natura relatiilor dintre Dan Berindei si Securitate, unele sugestii pot aduce legaturile sale politice de dupa 1989. Amendamente la Legea 187/1999 asigura astazi CNSAS dreptul sa publice faptele considerate a fi insemnat "politie politica". Primirea de bani pentru informatii, ori dezvaluirile care puneau oamenii intr-o lumina negativa, ar fi probe indubitabile ale vinovatiei. Dupa opinia mea, aceleasi amendamente permit si chiar obliga CNSAS sa explice de ce o persoana care a semnat angajamente sau a dat informatii Securitatii nu este catalogata ca ar fi facut politie politica. Motivarea deciziilor va duce la crearea unei adevarate doctrine a aplicarii Legii 187/1999.
Analiza relatiilor complexe dintre Securitate si unii dintre agentii ei prezenti surprinzator de des in strainatate va permite CNSAS sa patrunda intr-unul dintre domeniile cele mai obscure: cazul intelectualilor deplin conspirati. "Cartea neagra a Securitatii" publicata de Mihai Pacepa ne spune ca dosarele acestora se gasesc in Arhiva DIE. Este probabil ca numele "deplin conspiratilor" sa se suprapuna peste unele dintre cele mai spectaculoase cariere de dupa revolutie.

---

Despre autor: