Cenzura

Am trecut in anii '80 prin experienta dramatica de a fi cenzurat. Doua dintre romanele mele au fost interzise. Unul din motive era continutul lor de neacceptat de catre cenzorul din Casa Scanteii, locul unde se tipareau si ziarele regimului. Altul a fost ca supravegherea politieneasca la care eram supus, arata coloneilor si generalilor care se ocupau de mine, ca vorbeam cam multe impotriva regimului. Asa ca fiind un "element periculos", au luat masura sa imi puna pumnul in gura, situatie care a tinut pana in bravul an 1989. Am povestit toate astea intr-o carte "Acasa se vorbeste in soapta", reproducand chiar documentele Securitatii, copiate de la CNSAS. Pana in 1990 nu am putut sa public, romanele mele au ramas in manuscris - "Corpuri de iluminat" aparut in 1990 si "Playback", tiparit in 1995 la 16 ani de la scrierea lui. Dupa 1990 cenzura politica a disparut, a fost prima victorie a revolutiei. Curand am aflat ca ea a fost repede inlocuita de o alta: cea economica. Cartile nu mai apar. Publicul romanesc nu mai citeste la fel de mult, din cauza saraciei, dar si a faptului ca lumea are alte preocupari: sa faca bani, se pasioneaza de politica, dispune de mai putin timp liber. O carte care se tiparea pana in '89 in 40-50.000 exempare, azi, in cel mult 2000. Nici o carte la acest tiraj nu isi acopera cheltuielile. Un scriitor primeste circa 8% din incasari. In total nu mai mult de cateva sute de euro pentru o carte la care scrii 2-3 ani. Nu e de mirare ca scriitorii traiesc in mizerie, si daca pot sa scape de ea trebuie sa faca alte meserii. Ei nu mai scriu poezii, eseuri, romane, predau in universitati, scriu prin gazete, fac emisiuni de televiziune. Sau renunta la scris; cunosc multe cazuri. Sunt situatii frecvente cand scriitorii nici nu pretind din partea editurilor "drepturi de autor". Mai grav, unii editori cer autorilor sa acopere ei cheltuielile editoriale!
Pentru a face fata acestei situatii si a mentine cultura romana in viata, editurile serioase recurg la sponsorizari. Editurile cand au un proiect incearca intai de toate sa faca rost de bani de la societati publice si private. Acelasi fenomen se petrece cu bisericile, spitalele etc., Patriarhia datoreaza Bancii Nationale, lui Mugur Isarescu, pentru generosul sprijin la refacerea unor manastiri si biserici. Editura Humanitas publica spre lauda ei opera unor scriitori romani care pacatuiesc prin faptul ca sunt in viata. Asa, apare o serie "Cartarescu", alta "Ana Blandiana", alta "Patapievici". Va aparea si o serie "opere complete Stelian Tanase". (Doamne fereste, sper sa mai scriu si sa public cateva opuri). Este un proiect ambitios care ne plaseaza la standarde culturale occidentale. Editura Humanitas are tot meritul pentru curajul ei. Proiectul nu s-ar putea realiza daca nu ar exista un suport financiar solid din afara editurii. Chiar daca s-ar tipari, pretul acestor carti ar fi atat de mare, incat aproape nimeni nu si-ar putea permite sa le cumpere. Un exemplu, ultima mea carte "Clientii lu' Tanti Varvara" a costat 290.000 lei. Daca nu ar fi fost sponsorizata de o banca, ar fi costat un milion. De altfel, sponsorul, dupa ce a citit cartea si a vazut ca Institutul Cultural Roman a inclus-o pe lista celor 20 de carti romanesti care vor fi traduse pentru editurile occidentale, mi-a multumit. Banca a castigat imagine, editura si-a dus proiectul la bun sfarsit. Eu mi-am facut cunoscute vechile mele idei despre subterana comunista, (stiau securistii ce stiau). Cartea s-a vandut in mai multe tiraje, si a avut cronici multe si bune. Vorba lui Basescu, o situatie "Win win".
Am facut aceasta lunga introducere, pentru a-mi exprima nedumerirea pentru un articol aparut intr-un cotidian bucurestean. Un tanar jurnalist caruia nu ii dau numele ca sa nu ii creez o notorietate rusinoasa, ma pune pe prima pagina. Pacatul meu ar fi ca "am fost sponsorizat cu 600 milioane lei de catre Loteria Nationala". Intai ca editorul primeste banii din care acopera cheltuielile tiparirii. Autorul incaseaza 8% din exemplarele vandute -asta inseamna mult mai putin decat un salariu de medic sau profesor, daca tinem cont ca la o carte lucrezi cativa ani, cam 20 euro pe luna. Inteleg ca domnul nu e de acord sa fie tiparite cartile mele, sau ca "Humanitas" ar trebui sa nu mai publice "operele complete" ale unor autori contemporani? Daca acest jurnalist nu are nevoie sa citeasca scriitori romani, poate altii vor. Dar dedesuptul acestui articol este altul. Redactia a sperat sa imi lege numele de scandalul legat de Loteria Nationala. Este o tipica executie de presa comandata, cum a fost si in cazurile Monica Macovei, Ilie Nastase sau Mircea Dinescu. Poate ca remarcile facute in diferite articole, sau talkshow-urile pe care le moderez deranjeaza personaje prea puternice. Nu de carti si cultura e vorba aici. De altfel tanarul jurnalist nici nu imi recunoaste calitatea de scriitor, si ma eticheteaza "realizator de programe teve". E posibil sa nu fi citit nici una din cele 14 carti pe care le-am publicat. El tinteste in alta parte. Ca sunt un jurnalist incomod e clar. Am criticat toti liderii politici importanti in acesti 16 ani. Si am inceput sa imi fac mana chiar cu Ceausescu. E privilegiul pe care mi l-am castigat singur rezistand masinariei represive in anii '80. Am fost cenzurat atunci, dar se incearca si acum exact acelasi lucru. Tehnicile s-au schimbat, scopul a ramas acelasi. Atunci cenzura, acum, compromiterea. Rezultatul urmarit este reducerea mea la tacere, printr-o operatie tipica de discreditare. Au incercat si altii. Securitatea, redactiile unor publicatii, lideri si grupuri politice. Slabe sperante sa fiu oprit.

---

Despre autor: