Cum ajungi "colaborator"

"Tara asta e condusa inca tot de securisti", se spune, tot mai des, prin ziare, ca si pe strada. Cine sunt, de fapt, securistii nu mai stie mai nimeni (unii ii tin minte ca pe niste baieti foarte veseli), dar cu ceea ce inseamna comportamentul securistic ne intalnim cu totii mult mai des decat ne-am dori. Si exista momente in viata cand ajungi sa-ntelegi cum sfarseau oameni de buna-credinta sa semneze umilitoare si penibile acorduri de colaborare cu Secu. Pentru ca si acum se intampla la fel.
De exemplu. Sa zicem ca un teatru dintr-o tara din regiune dedica o zi dramaturgiei romanesti. Sa mai zicem ca, pe langa lecturile pe care le face pe texte traduse nu cu vreun sprijin romanesc, teatrul ar vrea ca cineva sa vina sa si vorbeasca despre cestiune; acel cineva, recomandat de o foarte competenta traducatoare de la fata locului, critic de teatru si, in timpul liber, si ziarist de cotidian, accepta sa vina, institutia organizatoare zice ca de cheltuielile de calatorie se ocupa Ambasada Romaniei, evenimentul are loc, toata lumea e mai mult decat incantata, se pune si de-o montare...
Si-napoi in Romania. Se dovedeste ca, de fapt, Ambasada obtinuse biletul de avion de la Institutul Cultural Roman (ICR), care trebuia sa-l deconteze la intoarcere; iar la momentul decontarii, cineva-ul vorbitor despre noua dramaturgie romaneasca se trezeste pe neanuntate in fata mai multor angajati ai ICR-ului, ce-ncep a-i povesti despre un eveniment muzical organizat de Institut, pe care si l-ar dori promovat, printr-un material scris de ei, in ziarul la care cineva-ul lucreaza. Ceea ce nu e, la prima vedere si discutie, neaparat in neregula, evenimentul e chiar important. Numai ca lucrurile o vireaza destul de repede pe o panta ciudata: importantelor personaje nu le pasa la ce ziar lucreaza ipochimenul, pentru ca n-au nici cea mai mica idee nici daca are chiar tocmai o pagina de cultura si "eu, don'soara, n-am timp sa citesc toate ziarele", dar, in general, "daca tot ne sunteti colaborator", ar trebui sa faceti ceva pentru noi. De unde pana unde un bilet de avion, pe care nu l-ai cerut tu, ci un reprezentant al tarii tale in strainatate, te face "colaborator"?
Sa ne amintim: Institutul Cultural Roman e o institutie publica, finantata integral de stat, a carei misiune e, in primul rand, promovarea culturii romanesti in strainatate. Si care, in acest caz, a facut minimul pe care-l putea face: n-a propus texte, n-a platit traducerea lor, n-a platit materialele publicitare, n-a platit onorariul conferintei (nici prea bine nu stia ce se petrece acolo - pe contractul criticului-ziarist scrie "actrita"); sustinerea a venit din partea ambasadorului Romaniei, o persoana de care e o placere sa te simti reprezentat, ICR a decontat, din bani publici destinati fix acestui scop, un bilet de avion la clasa "turist". ICR-ul nu e o firma care si-a rupt din venituri pentru o sponsorizare, si inca nici asta n-ar obliga la echivalarea in spatiu tipografic; sa nu mai spun ca oamenii de afaceri privati barem si-au scos din ADN gandirea asta de troc, de "do ut des", a micilor suse de securisti gainari.
Dar nu te poti pune cu angajatii unei institutii de stat, mai ales culturale. Cand or sa inteleaga astfel de oameni ca ceea ce angajeaza persoana fizica (eventual intelectuala) a unui ziarist nu angajeaza si institutia de presa la care el lucreaza? Ca macar n-ar trebui sa te sui cu bocancii pe gatul respectivului ziarist, aruncandu-i in fata ca habar n-ai si nici nu-ti pasa cine e, ce face si unde, dar ai gasit o ocazie sa te "scoti" cu ceva profit, daca tot i-ai facut o favoare (sau asa-ti imaginezi)? Ca sa nu mai spun ca, poate, ca organizator, ai putea avea ceva mai multa incredere in valoarea evenimentelor pe care le organizezi, pentru care ai fi gasit mai multa sustinere fara tot circul asta despre "colaborare". Pentru ca nu cu promovarea proiectului era o problema, ci cu felul in care am invatat sa ne purtam, dupa atatia ani de vietuire in reteaua de relatii securist-informator. Daca asa merg lucrurile pentru un bilet de avion pana-n Europa Centrala, ma intreb, oare ce-o trebui sa faca pentru ICR cineva care obtine, sa zicem, o bursa de un an?
Functionarul Institutului Cultural Roman de la care am aflat care-ar trebui sa-mi fie indatoririle in calitate de "colaborator", avand in vedere "efortul pe care-l facem ca sa trimitem oameni in strainatate", este doamna muzicolog Saviana Diamandi, director de programe externe.

---

Despre autor: