Ziaristul ca si soldatul

Despre ce libertate a presei tot vorbim? Exista ziaristi inchisi in beciurile vreunui ziar si nu stim noi? Au nevoie confrati de-ai nostri sa fie eliberati si trebuie sa punem mana pe arme? Nu. Dupa 16 ani de chinuri, avem o presa ca in toate celelalte state "civilizate". Cu accentele de rigoare, uneori mai pronuntate, desi de cele mai multe ori nu foarte perceptibile pentru cititorul fara ochi format: manipulare, dezinformare, propaganda (neagra, gri, in tot cazul, murdara). Libertatea presei intr-un stat relativ democratic ramane o utopie egala si chiar mai goala decat aberatiile ideologiilor de extrema stanga. Cu exceptia mass-media ingradite prin intermediul direct al serviciilor secrete sau folosite exclusiv ca arme propagandistice in regimuri dictatoriale, nu avem pentru cine sa mai strigam azi "Libertate!". Oricat de "libera" ar ajunge vreodata presa nu va putea fi niciodata independenta. Va depinde de patroni, de linia politica a ziarului (asumata de jurnalist la angajare) si de mediul jurnalistic. Si atunci nu va fi libera. Mai bine am recunoaste cu totii aceasta si ne-am preocupa de valente mult mai importante: profesionismul presei, responsabilitatea, rolul mass-media in societate, solidaritatea. Numai o presa responsabila este garantul unei democratii viabile. Ce mai conteaza: demnitatea. Jigodii sau japite, ca sa folosesc expresia unui celebru investitor in media, sunt peste tot, inclusiv in presa romaneasca, un haloimas comunisto-capitalist cu multe miasme fetide.
Despre care libertate vorbim, deci? Dupa cum excelent observa ieri, de Ziua Libertatii de Expresie (nu a presei, tovarasi!) reputatul corespondent al AP in Romania, Alison Mutler, exemplele oferite de Danemarca si Statele Unite anul trecut ne dau pe spate. Intr-unul din statele lumii cu cel mai inalt grad de democratie, Danemarca, la brat cu tara "libertatii, egalitatii, fraternitatii", Franta, a izbucnit unul din cele mai controversate scandaluri internationale provocate de presa, care a dus la inflamarea lumii musulmane, la violente incalificabile si ucideri de vieti nevinovate. Ce ne-a mai adus anul trecut: intr-o alta tara-stindard a democratiei mondiale, Statele Unite, un reporter consacrat al New York Times, Judith Miller, a fost ajutata de CIA sa petreaca 85 de zile in inchisoare pentru ca a avut demnitate si o groaza de profesionalism si nu si-a dezvaluit sursele jurnalistice.
Ne asteptam la altceva in Romania? Ne-au prins si pe noi in hora anul trecut: rapirea celor trei jurnalisti in Irak urmata de scandalul CD-ului Armatei se inscriu in acelasi registru nebulos al interventiei nefaste a serviciilor secrete in mass-media. Ambele afaceri au legatura cu structuri care deservesc, partial, si Ministerul Afacerilor Externe. Condus de un ministru care a incercat eliminarea totala sau temporara din presa a unui ziarist critic la adresa securistilor din MAE. Asta-i Romania: reflexele comuniste din tinerete vor disparea numai dupa lustratia prea indelung asteptata.
Misiunea jurnalistului roman in aceste momente de formare a unei noi societati, deocamdata pseudo-democratice, trebuie sa fie, mai presus de orice, redarea adevarului, in intregimea sa, cu orice pret. Nu esti lasat: spune-o lumii: Internetul este (inca) liber, confratii din presa alaturi. Sa nu uitam ca presa ramane cea mai de incredere institutie civila, dupa Biserica si Armata. Ne sfatuieste Patriarhul Romaniei, Teoctist: "Rolul presei, mai ales in timpul acesta pe care il strabatem, cu atatea greutati, trebuie sa duca la intarirea si indrumarea natiunii, acum, cand lumea in general, dar indeseobi cea crestina, simte tot mai dureros lipsa valorilor supreme ale vietii, ale familiei, ratacirea tineretului, lipsa moralei din viata societatii, a adevarului si dreptatii". Si sintetizeaza minunat regretatul Papa Ioan Paul al II-lea: "Mass-media aduc adesea un serviciu plin de curaj adevarului; dar uneori functioneaza ca factori de propaganda si dezinformare, in slujba unor interese restranse, de prejudecati nationale, etnice, rasiale si religioase, de lacomie materiala si de ideologii false de diferite feluri. Este imperativ ca presiunile care conduc mass-media sa greseasca in acest sens sa fie contracarate inainte de toate tocmai de oamenii din mass-media, dar si de catre Biserica si alte grupuri responsabile".
Cu asta ne ocupam: contracararea. In plus: cine si de ce sa ne apere, cand presa ramane, pe langa serviciile secrete, una din cele mai mari puteri in stat. Guverne vin si pleaca, ziaristii raman. Si cine sunt pigmeii care ne ataca? Evident, opozantii democratiei: alte puteri, chiar (sau mai ales) din sfera guvernamentala. Si atunci? Vorbim ca atare de o confruntare, in care, daca suntem constienti de puterea noastra, nu avem de ce sa ne auto-victimizam. Ziaristii sunt ca si soldatii: unii stau in prima linie, altii concep strategii, unii se-adapa la popota, iar altii lustruiesc cizmele tablagiilor, uneori cu limba. Depinde de fiecare unde-si alege locul.

---

Despre autor: