Din nou cazul Gheorghe Ursu. Cine face justitie in Romania?

La 28 aprilie 2006, Fundatia Gheorghe Ursu informa opinia publica, protestand desigur, despre continua lasare in libertate a condamnatului Tudor Stanica. Fostul colonel care condusese Directia Cercetari Penale a Militiei este un personaj sinistru, faimos inainte de 1989 pentru brutalitatile sale. Ca multi altii din aceeasi categorie, Stanica a devenit, sub regimul Iliescu, un bogat om de afaceri, vicepresedinte la Credit Bank si al Bancii Populare Romane, impinse spre faliment.
Cercetarile au demonstrat ca Tudor Stanica fusese si unul din asasinii lui Gheorghe Ursu, ceea ce a dus la condamnarea sa la 10 ani inchisoare. Sentinta a fost data de inalta Curte de Casatie in luna octombrie 2003, intr-un proces ale carui prime investigatii incepusera in 1990.
Numai ca, din luna decembrie 2004, Tudor Stanica a beneficiat de continue intreruperi ale executarii pedepsei. Pretinsele motive "medicale" erau contrazise de prezenta publica plina de vitalitate a condamnatului, inclusiv la Inalta Curte de Casatie unde incerca revizuirea dosarului. Intreruperea executarii pedepsei este o masura extraordinara si pe durata limitata. Penitenciarele, si cel de la Rahova unde se afla initial Tudor Stanica, au conditii de tratament. In inchisorile romanesti exista persoane intr-o stare de sanatate jalnica care nu au primit niciodata dreptul de a si-o ingriji in afara. Or, cele cel putin patru intreruperi "temporare" (conform comunicatului Fundatiei Gheorghe Ursu) se succed de mai bine de un an, infruntand argumentele, prestatia condamnatului si cutumele.
Lucrurile devin brusc mai clare cand aflam numele unuia dintre judecatorii implicati in eliberarea lui Stanica: Marin Cercel. Cel care-l favorizeaza astazi pe fostul tortionar comunist a fost procuror chiar in dosarul lui Gheorghe Ursu, in plus, acuzat de a fi maltratat detinuti la Rahova. In dosarul amintit se afla declaratia martorului Ilie Gheorghe, care spune: "Eu am fost batut intr-o noapte de procurorul Cercel Marin intrucat nu am vrut sa semnez declaratia scrisa de el". Interesant ca in 1985, Cercel ceruse scoaterea din spital a lui Ilie Gheorghe, pentru a-l interna la Jilava. In acea perioada, cel care il elibereaza astazi pe Tudor Stanica pe motive de sanatate considera ca inchisoarea Jilava acorda ingrijiri medicale corespunzatoare.
De altfel, Ziua a dezvaluit in urma cu circa doi ani faptul ca Marin Cercel a fost elev al scolii Militare de Ofiteri, iar intre 1969 - 1976, ofiter activ in cadrul fostului Departament al Securitatii Statului. Ajuns judecator la Sectia penala a Curtii de Apel Bucuresti, Cercel a trebuit sa recunoasca recent, in fata Consiliului Superior al Magistraturii, apartenenta.
Ce este atunci mai firesc decat ca fostul tortionar sa foloseasca functia publica pentru a-si sustine fostii camarazi in rele? Nu avem de ce ne mira ca Marin Cercel a procedat astfel. Intrebarea ar fi de ce se permite unui fost ofiter de Securitate sa ocupe o functie de magistrat. Conditiile de moralitate si de neutralitate impuse unui judecator sunt incompatibile cu participarea la un sistem opresiv atat de dezgustator precum regimul lui Ceausescu.
Agentii Securitatii, informatorii dovediti a fi facut politie politica, fostii judecatori si procurori implicati in dosarele comuniste cu caracter represiv, oamenii aflati in conducerea unor institutii cu functie de inalta decizie sub regimul Ceausescu nu au ce cauta in justitie. Interdictia nu inseamna lustratie, caci are in vedere conditii tot atat de elementare precum diploma de specialitate. Or fi categoriile enumerate compatibile cu multe alte pozitii sociale, dar nu cu cea de magistrat. E adevarat ca magistratii au astazi obligatia sa depuna o declaratie privitoare la colaborarea cu vechile structuri. Dar cerinta este ridicola. Doar nu sunt alesi de electorat. Cei care au colaborat cu aparatul de opresiune comunist nu au, pur si simplu, ce cauta in sistem.
Cel mai mare handicap pentru evolutia Romaniei, astazi, este nivelul catastrofal al actului de justitie. Chiar si Inalta Curte de Casatie si Justitie ori Consiliul Superior al Magistraturii iau uneori decizii care desfid ideea de drept. Hiba majora a ramas calitatea persoanelor din aceste institutii. Mai ales cele de la varf au relatii obscure cu trecutul si datorii fata de puterea politica. Cum sa asiguri interpretarea si aplicarea unitara a normelor, independenta justitiei, respectarea criteriilor de competenta si de etica cu magistrati dependenti, incompetenti si cu demnitate fragila? Legile organizarii judiciare trebuie amendate. Impunerea unor cerinte ferme statutului de magistrat va impiedica oameni precum Marin Cercel sa reduca justitia din Romania la chipul si asemanarea lor.

---

Despre autor: