Pensionarii, un capitol uitat

Am asistat, in ultimele saptamani, la amplificarea unui fenomen ingrijorator. Tot mai multi pensionari ies in strada pentru a manifesta impotriva atitudinii pe care Guvernul o are fata de cinci milioane de oameni din sectorul de stat si inca un milion si jumatate din mediul rural. Protestele pensionarilor reprezinta un vot de blam pe care acesti oameni il dau reformei intreprinse de Guvernul Tariceanu in ultimii doi ani.
Politica liberala, promovata de actuala guvernare, a uitat de problemele sociale cu care se confrunta majoritatea romanilor. Politicienii de dreapta sunt mai putin sensibili la nevoile si asteptarile categoriilor sociale defavorizate. Recalcularea pensiilor s-a incheiat, iar pentru mai mult de jumatate dintre pensionari nu a adus niciun ban in plus. In schimb, Executivul condus de premierul Tariceanu a avut grija ca, prin politicile fiscale implementate, sa-i sprijine pe cei cu venituri mari si foarte mari.
Cresterea salariului mediu brut pe economie pare la prima vedere un succes pentru Guvernul Tariceanu. Cei mai multi dintre cetatenii Romaniei nu au resimtit acest succes, pentru ca aceasta majorare timida a veniturilor a fost acoperita de cresterea accelerata a accizelor la produsele energetice. Puterea de cumparare a romanilor s-a redus semnificativ in ultimii doi ani.
Pensionarii au de suferit cel mai mult de pe urma "succeselor" economice ale guvernarii de dreapta. Pentru prima data, dupa foarte multi ani, valoarea punctului de pensie a ajuns la cel mai scazut nivel, 30% din salariul mediu brut. Astazi, un pensionar primeste o treime din valoarea salariului mediu pe economie. Aceasta scadere este dramatica in conditiile in care Romania trebuie sa-si alinieze preturile si tarifele la valorile practicate in statele europene.
Clasa politica si mediul economic dezbat zilele acestea soarta sistemului national de pensii. Romania are nevoie de un mecanism viabil si solid care sa constituie un sprijin real pentru pensionari. Aprobarea recenta a legii pensiilor facultative reprezinta un pas inainte facut in directia corecta. Se ridica insa problema fondurilor necesare pentru implementarea pilonului II de pensii. Are statul roman bani pentru a sustine acest sistem public-privat? Nimeni nu poate sa dea acum un raspuns clar si concis.
Cu toate acestea, pensionarii au nevoie acum de raspunsuri pentru problemele cu care se confrunta zi de zi. Politicile guvernamentale nu satisfac nici pe departe cerintele acestor oameni. Este nevoie de un alt tip de politica in domeniu, iar redimensionarea cheltuielilor publice, in sensul alocarii unor sume substantial mai mari bugetului de pensii, este imperios necesara. Echitatea sociala reprezinta un principiu fundamental care guverneaza societatea europeana. Categoriile sociale defavorizate au nevoie de resurse suplimentare pentru a putea supravietui, iar Guvernul este responsabil in mod direct pentru nivelul de trai al acestor oameni.
In ciuda protestelor exprimate, la nivel national, de Alianta Pensionarilor din Romania, Executivul condus de premierul Tariceanu refuza orice concesie fata de cea mai defavorizata categorie sociala. Pensionarii nu intra in calculele politice sau economice ale guvernantilor.
In acest timp, oamenii traiesc intens un singur adevar personal: saracia. Saracia ii impinge pe oameni in strada. Saracia se extinde in Romania, pe masura ce nivelul de trai al tot mai multor oameni se deterioreaza in continuare. Sistemul de pensii a ajuns deja la cota de avarie, in vreme ce pretul gazelor naturale si al energiei electrice vor deveni in curand insuportabile pentru o buna parte a populatiei.
Realitatea anului 2006 ofera putine certitudini: economia nationala merge prost, divergentele de opinie si viziune politica intre cei aflati la guvernare se accentueaza, iar instabilitatea politica provoaca nesiguranta si regres in mediul economic. Pe fundalul acestui decor trist, milioane de pensionari isi poarta razboiul zilnic cu preturile la alimente si cu factura la intretinere.

---

Despre autor: