Parfumul greu al comediei shakespeariene

"Sunt cateva lucruri foarte neplacute cu piesele pe care le facem: sunt incredibil de vechi, multe dintre ele sunt scrise de oameni morti si sunt pline de cuvinte. Nu sunt incantat in mod special de nici unul dintre aceste aspecte. Doar ca se-ntampla sa fie niste texte foarte bune." Astfel isi argumenta, intr-un interviu de acum doi ani, atasamentul pentru dramaturgia clasica (si mai ales shakespeariana) co-fondatorul companiei Cheek by Jowl, regizorul Declan Donnellan (foto). De altfel, chiar numele de Cheek by Jowl vine dintr-un text al lui Shakespeare (mai precis, dintr-o replica din "Visul unei nopti de vara").
In urma cu aproape 20 de ani (1988), celebra companie britanica (infiintata in 1981, in plina epoca, neagra pentru cultura, Margaret Thatcher) venea la Bucuresti intr-un turneu cu "Furtuna", care, din cauza puternicului substrat politic, era cat pe-aci sa le aduca mari probleme. Anul acesta, Declan Donnellan s-a intors in Romania, fiind invitat la Festivalul Shakespeare (Craiova, 25 aprilie-4 mai; Bucuresti, 28 aprilie-14 mai) cu o "A douasprezecea noapte" pusa in scena la Festivalul International Cehov de la Moscova. In plus, la Craiova a fost lansata si versiunea romaneasca a cartii lui Donnellan, "Actorul si tinta" (traducere de Saviana Stanescu si Ioana Ieronim), publicata de UNITEXT cu sprijinul Consiliului Britanic, iar la Bucuresti regizorul a tinut un workshop pentru actori si regizori.
Daca in "Furtuna" Anne White il juca pe ducele Milano-ului in haine de femeie (de aici si interpretarea momentului, in turneul romanesc, drept o satira la adresa Elenei Ceausescu), in "A douasprezecea noapte" Olivia, Viola si Mary sunt barbati; intreaga distributie a spectacolului e masculina, trimitand astfel la practica teatrului elisabetan, unde femeile nu erau acceptate pe scena, dar si exploatand la maximum disponibilitatile travestiului. E un Shakespeare pe acorduri de bossa-nova, cu un design scenic minimalist (pentru multi dintre spectatori, mai ales oameni de teatru, imaginea glasvandurilor si piticilor din montarea cu aceeasi piesa a lui Silviu Purcarete functiona ca referent contrapunctic), in care albul lua in partea a doua locul negrului din debut (scenograful Nick Ormerod e celalalt fondator al Cheek by Jowl), si cu o trupa de actori excelenti, de la Orsino, ducele Iliriei, la Olivia, Viola si Malvolio (un rol incarcat cu un tragism care-l face impresionant).
"Ceea ce e esential nu e cuvantul. Cuvantul e doar suprafata a ceva. Ceea ce conteaza cu adevarat e ceea ce face cuvantul posibil, adica imaginatia si credinta care fac cuvantul inevitabil. (...) Spectatorii nu vin ca sa vada textul. In mod curios, textul e un catalizator pentru altceva", spune Donnellan in acelasi interviu. Textul lui Shakespeare, jucat in ruseste (ce-i drept, cu subtitrare), inaccesibil direct majoritatii spectatorilor din sala Teatrului Odeon, s-a dovedit a fi catalizatorul unei profunde emotii, de la comedie la drama, construite de actori pentru care traditia stanislavskiana a devenit structura genetica.
Saptamanile urmatoare, Festivalul Shakespeare va aduce la Bucuresti "Visul unei nopti de vara" de la OKT Vilnius (regia Oskaras Korsunovas), pe 2 si 3 mai, "Poveste de iarna" de la Teatrul Ryutopia din Japonia, pe 3 si 4 mai, "Hamlet" de la Teatrul Cameri din Israel, pe 6 mai, si "Troilus si Cresida", in regia lui Silviu Purcarete, de la Teatrul "Katona Joszef" din Budapesta, pe 14 mai.

---

Despre autor: