Va fi Irakul sters de pe harta?

Strategii Administratiei Bush erau convinsi - inca inainte de invazia in Irak - ca, dupa caderea lui Saddam Hussein, nici un grup etnic nu va reusi sa controleze intregul teritoriu si sa previna un razboi civil indelungat. De aceea, in secret, Statele Unite au pregatit un plan de divizare a Irakului in trei state mai mici si mai usor de controlat. Astfel, in octombrie 2002 - cu aproape sase luni inaintea invaziei americane - Stratfor a dat la iveala un prim plan care anticipa divizarea Irakului in trei regiuni separate. In urma acestui plan, Irakul inceta sa mai existe ca stat. Stratfor are unul din cele mai bune servicii de geopolitica secreta, care utilizeaza surse pe termen lung din esaloanele de varf ale Administratiei Bush.
In octombrie 2002, sursele Stratfor au dezvaluit planul de divizare al Irakului, dupa rasturnarea lui Saddam. Planul prevedea: 1) partea centrala a Irakului, populata de sunniti, avea sa fie atasata Regatului Hasemit Unit al Iordaniei, condus de regele Abdullah. Aceasta regiune urma sa includa si Bagdadul, care inceta astfel sa mai fie o capitala; 2) kurzii - care populeaza nordul si nord-vestul Irakului, incluzand bogatele resurse petroliere de la Mosul si Kirkuk - urmau sa formeze un mini-stat independent; 3) siitii, din sud, urmau sa formeze un al treilea stat, care ulterior avea sa fie atasat Kuweitului. In octombrie 2002, Stratfor relata ca, in luna iulie a aceluiasi an, avusesera loc tratative confidentiale pe aceasta tema cu printul Hassan al Iordaniei si cu membrii opozitiei sunnite (pro-americane) la Londra.
In septembrie 2002, cotidianul israelian "Yedioth Ahronoth" scria ca obiectivul geopolitic al SUA in Irak era crearea unui "Regat Unit Hasemit" care sa curpinda - pe langa Iordania - si zona sunnita a Irakului. Tot in septembrie 2002, expertul israelian in probleme de terorism, Ehud Sprinzak, relua aceasta teorie la un canal rus de televiziune. Sprinzak adauga ca autorii planului "hasemit" erau vicepresedintele SUA, Dick Cheney si subsecretarul Apararii, Paul Wolfowitz. Ulterior, lucrurile au evoluat.
Planul Gelb: Divizarea Irakului dupa modelul iugoslav si "granitele etnice"
Cotidianul "New York Times" publica, la 25 noiembrie 2003, un plan de divizare a Irakului apartinand lui Leslie Gelb, presedinte al "Council on Foreign Relations" (Conciliul pentru Relatii Externe), cea mai veche si mai influenta organizatie a "Noii Ordini Mondiale".
"Council on Foreign Relations" (CFR) include in randurile sale elita bancherilor, a presedintilor de mari corporatii americane, a directorilor de agentii de informatii din SUA, "crema" politicienilor si a generalilor americani. Din 1921, CFR ofera baza fiecarui guvern al SUA.
In esenta, "Planul Gelb" (CFR) preconiza divizarea Irakului tot in trei regiuni, declarate "state". "Kurzii in nord, sunnitii in centru si siitii in sud", urmau sa formeze trei "mini-tari", sub protectia SUA. Obiectivul? Statele Unite urmau sa puna cea mai mare parte din finante si trupe acolo unde era cea mai mare nevoie de ele - la kurzi si la siiti. Adica acolo unde se afla si petrolul. Leslie Gelb avertiza ca "triunghiul sunnit"- situat in nordul si vestul Bagdadului - va fi dificil de controlat si pleda pentru o retragere cat mai rapida a fortelor americane din aceasta zona.
"Council on Foreign Relations" a prevazut cu claritate, inca din 2003, marile probleme pe care trupele SUA le intampina acum in Irak din partea rezistentei locale.
"Planul Gelb" propunea crearea unor state subdimensionate, omogene din punct de vedere etnic si confesional (kurzi, sunniti si siiti). Noile granite ar fi trebuit sa fie trasate cat mai apropiate de "granitele etnice". Teoria puritatii etnice nu este noua. Ea a provocat un razboi indelungat si sangeros in Iugoslavia. A distrus sute de mii de vieti omenesti. Purificarea etnica a implicat crime in masa si atrocitati, ghetoizarea minoritatilor si transferuri uriase de populatie.
Gelb cunostea perfect ca, agitand teoria "puritatii etnice" in Irak, va provoca conflicte si, in cele din urma, un razboi civil. "Granitele etnice" din Irak insemnau ca mari parti din populatie trebuiau sa migreze in alte regiuni, de buna voie sau fortat.
Teoria "statului etnic pur"
Potrivit lui Leslie Gelb, Irakul - la fel ca si fosta Iugoslavie - este un stat "artificial", in care populatii care se urasc reciproc au fost obligate sa coabiteze. In opinia lui Gelb, un astfel de stat nu este viabil, singura solutie fiind secesiunea.
Teoria lui Gelb despre "puritatea etnica" a statelor aminteste pe alocuri de teroria lui Hitler: "Ein Volk, ein Reich, ein Fuhrer" ("Un popor, un imperiu, un conducator"). In Iugoslavia, teoria a fost sustinuta dupa '90 de croatul Franjo Tudjman si de bosniacul musulman Alia Izetbergovici.
Dar haideti sa vorbim de SUA: sunt Statele Unite o natiune "pura etnic" sau o natiune "multietnica"? Care ar trebui "divizata" conform teoriei lui Leslie Gelb. Apare evident nu numai ca "multietnicitatea" este principala trasatura a Statelor Unite, dar Washingtonul si-a facut din caracterul "multietnic" un titlu de glorie, si o dovada concreta a "democratiei americane". In SUA o asemenea teorie aplicata unei populatii l-ar determina pe Gelb sa fuga undeva la capatul pamantului. De ce atunci este promovata teoria "puritatii etnice" in cazul altor state?
Ne intalnim aici cu "dublul standard american", o caracteristica a politicii externe a Administratiei Bush. Atat timp cat o teorie serveste intereselor geopolitice si geo-economice ale Statelor Unite, teoria este valabila. Daca, insa, ea contravine acestor interese, Washingtonul o repudiaza. Statele Unite sunt in favoarea unei teorii sau alteia, daca teoria respectiva slujeste interesele strategice ale Americii. Un lucru pe care europenii il reproseaza permanent Administratiei Bush.
Influentul strateg Zbigniew Brzezinski dorea, de pilda, divizarea Rusiei in trei state, pentru a izola Moscova de resursele energetice (petrol si gaze naturale) din Caspica si Siberia. CIA are un plan mai vechi de divizare a Arabiei Saudite.
Acest tip de "balcanizare" a altora apare si in cazul kurzilor din Irak. Decenii la rand, SUA i-au denuntat pe kurzi drept "teroristi", sustinand toate campaniile Turciei contra lor. Dupa caderea lui Saddam, a aparut insa sansa exploatarii de catre marile companii americane a uriaselor rezerve de petrol de la Mosul si Kirkuk, zone locuite de kurzii din Irak. Imediat Statele Unite au pus la cale constituirea unui mic stat kurd (Kurdistan) in ciuda obiectiilor Turciei, stat autonom, protejat direct de SUA. Ca si in cazul notoriu al desprinderii Kuweitului de Irak, si a transformarii sale in stat independent, Kurdinstanul va urma exact aceeasi cale, sub protectia americana. Petrolul a creat un nou "stat": Kurdistan!
Desi SUA pretind ca "raspandesc" democratia pe glob, iata cum "Council on Foreign Relation" imbratiseaza teoria "puritatii etnice" a statelor, un concept declarat altfel drept "nazist".
Dar lucrurile trebuie privite in perspectiva. Toate statele de pe planeta sunt, evident, "multietnice" intr-o masura mai mare sau mai mica. Iar amestecul cultural este considerat o mare virtute, mai ales acum, in epoca "globalizarii".
Promovand teoria "puritatii etnice" a statelor, SUA vor avea un pretext imediat ca sa intervina militar - ca in Iugoslavia sau Irak - peste tot pe glob pentru a aduce "democratia" minoritatilor etnice, si a diviza totodata, statele care se opun intereselor Washingtonului.
Robert Kaplan: "Noi - si nimeni altcineva - vom stabili ordinea mondiala"
Aceasta mentalitate care domina la Washington a fost sintetizata perfect de Robert Kaplan de la "Atlantic Monthly", intr-o carte publicata in 2002: "Premiul nostru, pentru ca am invins in razboiul rece, nu este doar extinderea NATO, sau faptul ca am impus alegeri democratice acolo unde ele nu s-au tinut niciodata, dar este un lucru mult mai larg: Noi - si nimeni altcineva - vom stabili ordinea mondiala!"
In "National Security Strategy" tot din 2002, este inscris pentru prima data dreptul SUA de a actiona "preventiv" si "unilateral" in urmarirea obiectivelor nationale, pe intregul glob.
In Irak, conform planului lui Gelb, Statele Unite se pregatesc sa faramiteze rezistenta prin divizarea statului irakian care va disparea astfel de pe harta. Sub pretextul "purificarii etnice", ca si in Iugoslavia. Va implementa oare Washingtonul "Planul Gelb"?
Exista temerea ca siitii din Irak doresc sa se uneasca cu fratii lor intru credinta din Iran, tara care are cea mai puternica forta militara din Orientul Mijlociu. Apoi, exista primejdia ca populatia kurda din Turcia va incerca sa joace "cartea autonomiei teritoriale", apoi sa se uneasca cu mini-statul kurd, aflat sub protectia SUA, afectand astfel securitatea Turciei, foarte sensibila la "problema kurda". Daca rezistenta la ocupatia americana va continua, insa, in Irak, Washingtonul va recurge, in mod sigur, la divizarea si stergerea Irakului de pe harta. Precedentul iugoslav poate servi drept avertisment!
Si alte tari - unde interesele SUA sunt afectate - ar trebui sa tina seama de acest avertisment dur, al CFR. Rezistenta din Irak l-a impiedicat pe Bush - pana acum - sa atace Iranul si Siria, urmatoarele "tinte" de pe "axa raului". Daca aceasta rezistenta apriga, sinucigasa a irakienilor continua, s-ar putea ca SUA sa fie din nou catalogate drept un "tigru de hartie", asa cum le-a caracterizat mai demult NATO. Iar in lume sa se dezvolte, tot mai mult, politici anti-americane.
Situatia etnica din Irak
Din cei 23 de milioane de locuitori, trei mari grupe etnice si confesionale se gasesc in Irak.
- Siitii, reprezentand cam 55-60% din populatie, se afla in sudul Irakului.
- Sunnitii, care reprezinta cam 20-25% din populatie, sunt grupati in centrul tarii, mai exact intre Mosul si Bagdad (Saddam Hussein era un "sunnit")
- Kurzii constituie 20% dintre irakiani. Cei mai multi locuiesc in partea de nord a Irakului. (Alte mari comunitati kurde traiesc in Turcia, Iran, Siria si Rusia.)
- Alte minoritati din Irak: 300.000 de turkmeni, asiro-chaldeeni, si circa 2000 de evrei.
Circa 1.000.000 de kurzi se afla la Bagdad si in sud, la Basra. Aproape 1.000.000 sunt siiti si sunt stabiliti in Bagdad. Alti sunniti se gasesc in sud, in mijlocul etnicilor siiti.
Asa cum se vede, divizarea Irakului este imposibila fara riscurile unui sangeros razboi civil si campanii de "purificare etnica" masive.
Divizarea Irakului: avantajele SUA
Responsabilii de la Washington n-au avut niciodata incredere ca un nou guvern irakian, dupa Saddam, va putea mentine stabilitatea in teritoriu, asigurand fluxul de petrol atat de necesar pietei internationale.
Data fiind situatia etnica din Irak, probabilitatea izbucnirii razboiului civil era si este foarte mare. Riscand sa prinda fortele americane la mijloc.
SUA aveau, in acest sens, exemplul Afganistanului. La patru ani de la terminarea razboiului, presedintele Hamid Karzai (fost consilier UNOCAL) abia are oarecare control asupra capitalei Kabul.
Gary D. Halbert scria in "ProFuture: Forcasts and Trends", din 11 aprilie 2006: "Incercarile noului guvern de a controla intregul Irak ar putea sa conduca la un razboi civil intre sunniti, siiti si kurzi, cu trupele SUA prinde la mijloc. Cea mai crancena batalie se va da, evident, pentru controlul resurselor de petrol. Dar unind Iordania cu zona sunnita din Irak si Kuweitul cu zona siita, Washingtonul ar avea unele avantaje."
In continuare, Gary D. Halbert precizeaza: "In primul rand, crearea noului regat hasemit pro-american sub conducerea regelui Abdullah, va inclina balanta de forte in favoarea SUA. Astfel, dupa eliminarea Irakului ca stat suveran, nu va ma exista nici o primejdie ca, intr-o buna zi, la Bagdad sa ajunga la putere un alt regim anti-american - deoarece Bagdadul nu va mai fi capitala. Capitala va fi la Amman, in Iordania. Iar statele asupra carora se vor focaliza ulterior - Iran, Siria si Arabia Saudita - vor fi separate de o zona ampla controlata de fortele americane."
Halbert mai observa: "La fel de important este faptul ca Washingtonul va putea justifica mentinerea fortelor sale militare in zona pentru o lunga perioada de timp, invocand necesitatea apararii tinerelor state astfel formate, care vor solicita protectia SUA, si astfel se vor putea securiza si resursele de petrol. Aceasta miscare va asigura SUA controlul direct asupra petrolului irakian, si va permite Washingtonului sa inlocuiasca resursele in mare scadere ale Arabiei Saudite."
Potrivit specialistilor, cele mai bogate resurse de petrol ale Irakului se afla in nord, la Mosul si Kirkuk, in zona kurda. Pentru a da asigurari Turciei - aliatul de lunga durata al SUA - ca aparitia micului stat kurd nu reprezinta vreo amenintare la adresa Ankarei, americanii vor construi noi baze militare in zona. Nu numai pentru a preveni eventualele conflicte frontaliere, dar si pentru a asigura militar fluxul de petrol de la Mosul si Kirkuk.
Ca parte a acestui plan geostrategic, SUA vor construi baze militare in Regatul Unit Hasemit, precum si in zona siita din sudul Irakului.
Cu noile baze militare in micul stat kurd, din Regatul Hasemit si din zona shiita din sud, SUA vor putea ameninta sensibil si convingator Iranul, Siria si Arabia Saudita. Asigurandu-si, in acelasi timp, controlul total asupra resurselor de petrol ale zonei.
Tabara castigatoare: Iordania, Kuweitul si Israelul
Stratfor sugereaza ca divizarea Irakului - asa cum a fost descrisa mai sus - are printre beneficiari nu numai Statele Unite, ci si Iordania, Kuweitul si Israelul.
Pentru Israel, Irakul a reprezentat, timp de decenii, cel mai periculos inamic din zona. Caderea lui Saddam a insemnat, intre altele, sistarea ajutoarelor financiare si militare pentru palestinieni. Ceea ce a condus la diminuarea atacurilor anti-israeliene.
Divizarea Irakului este, in acelasi timp, un mai vechi deziderat al securitatii Israelului. In 1982, Oded Yinon - din cadrul Ministerului de Externe israelian - sustinea: "Divizarea Irakului este inca si mai importanta pentru noi decat divizarea Siriei. Pe termen scurt, Irakul constituie cea mai mare amenintare pentru Israel." Aceasta amenintare ar putea disparea definitiv daca planurile secesioniste ale Administratiei Bush vor fi puse in practica.
Pentru regele Abdullah al Iordaniei, divizarea Irakului si atasarea zonei sunnite la Regatul Unit Hasemit, inseamna in primul rand, cresterea rolului sau in Orientul Apropiat si Mijlociu. Abdullah devenind, practic, al doilea aliat al SUA ca importanta din zona, dupa Israel. In plus, comunitatea palestiniana - care formeaza aproape jumatate din populatia Iordaniei - ar deveni minoritara prin includerea irakienilor sunniti in Regatul Unit Hasemit.
Kuweitul este alt mare beneficiar al divizarii Irakului, intrand in posesia resurselor considerabile de petrol de la Basra, dupa atasarea zonei siite la regatul kuweitian.
Exista insa si adversari ai divizarii Irakului de catre SUA. Astfel, Arabia Saudita, Iranul, precum si Emiratele Arabe Unite nu privesc cu ochi buni stergerea de pe harta a Irakului. Un alt adversar al planului american este Turcia.
Stratfor comenteaza: "Planul divizarii Irakului are si consecinte negative pentru Washington. Majoritatea siita din sudul Irakului nu agreeaza deloc ideea ca regiunea lor sa devina parte a Kuweitului. Iranul - siit dupa religie - se poate interfera, pentru a-i atrage pe siiti de partea Teheranului. La randul sau, Turcia, in ciuda bazelor americane din regiunea kurda, are rezerve mari in legatura cu planul divizarii Irakului. In sfarsit, nu se stie prea bine ce reactie va avea comunitatea sunnita din centrul tarii, si cum vor reactiona triburile sunnite la ideea atasarii lor la Iordania."
Stratfor sustine planul impartirii Irakului in trei zone (kurda, siita si sunnita), dar are rezerve in ceea ce priveste atasarea sunnitior si siitilor la Iordania si Kuweit, conform planului american. Stergerea de pe harta a Irakului ar putea fi o solutie buna pe termen lung, desi este dificil sa o aplici in actualul context, concluzioneaza Stratfor.
Urgenta divizarii Irakului
si conflictul generalilor americani cu Donald Rumsfeld
Urgenta divizarii Irakului pentru a scadea presiunea rezistentei irakiene apare atat din iminenta razboiului cu Iranul - SUA nu-si pot permite sa atace Teheranul cu o "punga de rezistenta" ca cea din Irak - cat si din actualul conflict intre generalii americani si Donald Rumsfeld, secretarul Apararii, caruia i se cere tot mai insistent demisia pentru incompetenta.
Primul atac s-a produs o data cu lansarea cartii "The Battle for Peace" a generalului de marina Anthony "Tony" Zinni, fost comandant al "US Central Command", responsabil pentru Asia Centrala si Orientul Mijlociu, la sfarsitul anilor '90. In campania de publicitate a cartii, Zinni a acordat mai multe interviuri in martie a.c., manifestandu-si opozitia fata de felul in care Rumsfeld conduce contrainsurgenta din Irak. El a declarat transant ca Administratia Bush "a pierdut trei ani in Irak", din cauza incompetentei militare. Zinni a cerut demiterea de urgenta a lui Donald Rumsfeld, secretarul Apararii. In urmatoarele doua saptamani, alti cinci generali americani - dintre cei mai prestigiosi - l-au atacat virulent pe secretarul Apararii.
Generalul-maior Paul Eaton, comandantul pentru instruirea noii armate irakiene intre 2003-2004, l-a descris in "New York Times" pe Rumsfeld drept "un incompetent strategic, operational si tactic", solicitand demiterea lui.
Pe 9 aprilie a.c., revista "Time" a gazduit articolul generalului-locotenent Gregory Newbold, fostul "Director pentru Operatiuni" din cadrul Marelui Stat Major inter-arme, intre 2000-2002. Generalul Newbold a fost unul din principalii artizani ai razboiului SUA din Afganistan. Dar care a socotit ca decizia Administratiei Bush de a incepe un razboi cu Irakul a fost total gresita, deoarece intre Irak si organizatia terorista Al-Queda, nu era nici o legatura. Dimpotriva, razboiul din Irak a condus la intarirea organizatiei, si nu la slabirea acesteia. Generalul Newbold scrie in "Time" ca a demisionat din proprie initiativa deoarece s-a opus "celor care foloseau tragedia din 11 septembrie 2001 pentru a confisca politica de securitate a Statelor Unite", si ca lumea ignora realitatile militare care au condus la decizia razboiului din Irak. "Un plan fundamental gresit, executat pentru un razboi in intregime inventat, in timp ce adevaratul nostru inamic, Al-Queda, era lasat in umbra", mai scrie Newbold.
Pe 12 aprilie a.c. este randul generalului-maior John Batiste, comandantul lui "1-st Infantery Division", intre 2004-2005, sa dea o serie de interviuri in care Rumsfeld era facut praf. Generalul Batiste a declarat la CNN ca reprezinta opinia majoritatii ofiterilor superiori americani, care sunt extrem de critici fata de climatul instalat de Rumsfeld si ceilalti civili (membri ai grupului "Project for a New American Century)" la Pentagon. In semn de protest, generalul Batiste a refuzat promovarea la gradul de general cu trei stele. Referindu-se la sub-secretarul Paul Wolfowitz, generalul Batiste a sustinut la CNN ca "era un personaj abuziv, arogant, si nu a lucrat cu o echipa autentica de profesionisti". Batiste a mai declarat ca Admnistratia Bush a violat principiile militare de baza, asa cum este comanda unitara si asigurarea numarului necesar de forte.
O zi mai tarziu, alti doi generali au atacat actuala conducere a Pentagonului. Generalul-maior Charles H. Swannack Jr., a condus "82-nd Airborne Division" una din cele mai prestigioase unitati ale lui "US Army", si a servit in Irak pana in 2004. Generalul-maior John Riggs, fost comandant al lui "Objective Force Task", a supervizat programul de modernizare al Armatei americane. Generalul Swannack a declarat pentru "New York Times": "Continuam sa plutim intr-un razboi contra terorismului, ale carui tarmuri inca nu le vedem." Swannack a adaugat ca Rumsfeld a actionat in Irak de capul lui, ignorand sistematic avertismentele unor comandanti de talia generalului George W. Casey sau a generalului John P. Abizaid. "Convingerea mea este ca Rumsfeld nu intelege, in realitate, nimic din dinamica razboiului contra insurgentei" - a concluzionat Swannack.
Generalului Riggs a sustinut ca Rumsfeld a introdus la Pentagon o "atmosfera de aroganta" si de dispret fata de opiniile militarilor.
David Ignatius nota in "Washington Post" ca 75% dintre ofiterii superiori ai Armatei americane impartasesc opiniile generalilor sus-mentionati, si incearca sa-l convinga pe senatorul Joseph Liberman sa accepte numirea in fruntea Pentagonului, in locul lui Donald Rumsfeld.
Astfel ca divizarea Irakului ar putea preveni ca "revolta generalilor americani" sa imbrace forme mai dure.

---

Despre autor: