Intr-o suburbie a orasului Kazan (pe Volga), nu departe de cimitirul Arsk, se afla un obiectiv secret, fara nici o inscriptie la intrare. Prezenta militarilor care pazesc cladirea imprejmuita cu un zid de piatra si sarma ghimpata, prin care pe vremur
Intr-o suburbie a orasului Kazan (pe Volga), nu departe de cimitirul Arsk, se afla un obiectiv secret, fara nici o inscriptie la intrare. Prezenta militarilor care pazesc cladirea imprejmuita cu un zid de piatra si sarma ghimpata, prin care pe vremuri trecea curent de inalta tensiune, sugereaza faptul ca imobilul nu este o simpla cladire dezafectata. Intr-adevar aceasta, cladire adapostea in vremurile sovietice spitalul de psihiatrie din Kazan, cu destinatie speciala, prevazut cu 1000 de paturi, dupa cum relateaza, intr-un reportaj de la fata locului, cotidianul rus "Moskovski Komsomolet", citat de Rompres. Peretii neobisnuit de grosi ai imobilului pastreaza memoria zecilor de mii de pacienti ai acestei institutii medicale care a fost utilizata in scopuri represive de regimul comunist.
Pacientii
Unul din pacientii spitalului psihiatric din Kazan este Natalia Gorbanevskaia, care in anul 1968 a protestat in Piata Rosie impotriva invaziei sovietice in Cehoslovacia. Aici au fost "tratati" si Valeria Novodvorskaia, care s-a pronuntat impotriva regimului, precum si Viktor Ilin, cel care a incercat sa-l asasineze pe secretarul general al CC al PCUS din anii '70 Leonid Ilici Brejnev.
In timpul perestroikai, o delegatie suedeza a incercat sa gaseasca aici urme ale legendarului diplomat Raul Vallenberg, despre care se spune ca ar fi murit aici si nu intr-o celula de la Lubianka.
Tot aici si-a gasit moartea si amiralul Lev Galler, comandant al Flotei sovietice din Marea Baltica: in fisa medicala a acestuia la cauza decesului sta scris: dizenterie. A fost inmormantat, ca mai toti pacientii acestei institutii, in cimitirul Arsk din apropiere, dar rudele nu-i pot gasi nici pana astazi mormantul. Printre alti pacienti ai spitalilui psihiatric din Kazan se numara si Nadejda Ivanova-Vasilieva, care se dadea drept printesa Anastasia Romanova, singura supravietuitoare a familiei ultimului tar rus, asasinata de bolsevici. A fost adusa aici dupa un interogatoriu dur la NKVD si n-a mai iesit niciodata din acest spital. Cine era insa aceasta femeie cu un destin misterios? O schizofrenica? Avea paranoia si suferea de dedublarea identitatii?
Nimic din toate astea, afirma Ravil Valitov, care a fost medic-sef al spitalului psihiatric din Kazan, intre 1975-1996. Chiar daca femeia n-ar fi fost printesa Anastasia, ea provenea fara indoiala din familia imperiala rusa, sustine el. Aceasta cunostea in amanunt viata si obiceiurile familiei lui Nikolai al II-lea, ultimul tar rus. A scris in nenumarate randuri Casei regale britanice, Casei Imperiale Romanov din strainatate etc.
Tratamente soc
Viktor Ilin, omul care a atentat la viata lui Brejnev, a stat la spitalul de psihiatrie din Kazan circa 18 ani. In prezent este pensionar si locuieste la Sankt Petersburg.
Valitov sustine ca, in perioada in care el a fost medic-sef la spitalul din Kazan, doar 70 de pacienti din cei o mie cati se aflau aici erau persoane indezirabile regimului, restul fiind cu adevarat bolnavi psihic. Cei mai multi dintre "politici" erau diagnosticati cu schizofrenie si tratati cu un neuroleptic numit Haloperidol. Natalia Gorbanevskaia isi aminteste ca dupa ce i se administra acest medicament nu reusea sa citeasca nici macar doua randuri. Acest medicament era considerat ca facand parte din "artileria grea" impotriva disidentilor, iar cei carora li se administra se temeau sa nu se transforme in "legume".
Regimul special
In recenta sa carte, "Psihiatria represiva", medicul Valitov relateaza ca in cazul multor pacienti indezirabili regimului nu se punea nici un diagnostic si nu se prescria vreun tratament, ei resimtind influenta negativa a insusi faptului ca se gaseau intr-un spital de nebuni. Aveau un regim special: nu li se permitea sa paraseasca salonul, la intalnirile cu rudele trebuia sa asiste obligatoriu cineva din personal. Orice scriau - scrisori, jurnale, desene - era confiscat de medici si predat KGB-ului iar apelurile de salvare catre ONU sau organizatiile pentru drepturile omului erau anexate la istoria bolii. (D.V.)


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.