Ancheta la CIA

Cele mai valoroase productii jurnalistice din Statele Unite in anul 2005 - recompensate cu prestigiosul premiu Pulitzer - au provocat represalii fara precedent in interiorul serviciilor americane de informatii.
Dezvaluirile cotidianului "Washington Post" cu privire la centrele secrete de detentie operate de CIA in Europa de Est si in alte zone ale lumii, dar si cele despre ascultarile ilegale practicate de NSA, publicate de "New York Times", au pus pe jar Administratia Bush. Directorul CIA, Porter Goss, a lansat, in ianuarie, o ancheta interna extrem de agresiva, menita sa identifice sursele "scurgerilor de informatii" din cadrul Agentiei. Si sa descurajeze, pe viitor, orice "contacte neautorizate" cu presa. Pentru aceasta vina a fost data afara, saptamana trecuta, Mary O. McCarthy, respectat analist cu o experienta de peste 20 de ani, care, din 2001, lucra in cadrul biroului Inspectorului general al CIA. In varsta de 61 de ani, McCarthy mai avea efectiv cateva zile pana la pensie, pregatindu-se sa incheie o cariera stralucita. In anii '90, a facut parte din Consiliul de Securitate Nationala (National Security Council - NSC), apoi a lucrat la Center for Strategic and International Studies. Nici C.V.-ul impresionant, nici iminenta pensionarii nu au mai salvat-o, insa, atunci cand testele poligraf (detectorul de minciuni) au demonstrat ca McCarthy acceptase sa se intalneasca in secret cu reprezentanti ai presei. Asta desi, in mod cert, nu ea a fost sursa dezvaluirilor despre inchisorile ilegale. Pentru simplul motiv ca nu avusese acces la asemenea informatii.
Demiterea lui Mary McCarthy constituie un semnal extrem de puternic la adresa intregii comunitati americane de informatii. Secretele murdare ale serviciilor speciale trebuie sa ramana secrete. Administratia Bush este decisa sa impiedice aparitia altor dezvaluiri incomode.
Razbunatorul Porter Goss
Nici Administratia Bush, nici responsabilii serviciilor secrete americane nu au confirmat vreodata informatiile cu privire la ascultarile ilegale ale NSA, sau la centrele clandestine de detentie ale CIA. Casa Alba a incercat, fara succes, sa impiedice publicare acestor dezvaluiri. Se stie acum ca directorul cotidianului "Washington Post" si jurnalista Dana Priest au fost convocati la Presedintie in speranta ca vor fi convinsi sa renunte la tiparirea anchetei despre inchisorile extrajudiciare. La insistentele oficialitatilor, cei doi au acceptat sa nu divulge numele statelor care au gazduit astfel de centre de detentie, pentru a nu le expune represaliilor Al-Queda. Chiar si asa, directorul CIA, Porter Goss, s-a aratat indignat de demersul jurnalistic al cotidianului "Washington Post". "Prejudiciile aduse capacitatii noastre de a ne desfasura misiunile a fost foarte grav", a declarat el, in februarie, in fata comisiei senatoriale de specialitate. Goss si-a exprimat public dorinta ca ziaristii care au avut acces la informatii clasificate sa fie trasi la raspundere si obligati sa-si deconspire sursele. "Cred ca siguranta acestei natiuni si poporul acestei tari merita atata lucru"- a concluzionat directorul CIA.
Desigur, un asemenea demers este neconstitutional in Statele Unite, asa ca Porter Goss s-a vazut nevoit sa se limiteze la ograda propriei institutii in campania sa de pedepsire a "nesupusilor". "Disciplinarea" unei agentii perceputa ca din ce in ce mai ostila Administratiei Bush a fost, dealtfel, principala misiune a succesorului lui George Tenet. Cand a fost numit in fruntea CIA, in septembrie 2005, Goss a avertizat ca nu va tolera nici scurgerile de informatii catre presa, nici comentariile critice la adresa politicii Casei Albe. Mai multi inalti ofiteri din cadrul Agentiei si-au inaintat imediat demisiile, revoltati de stilul dictatorial impus de noul director. Si au denuntat incercarea de a subordona CIA intereselor politice ale neoconservatorilor.
Amenintarile lui Porter Goss nu au avut, insa, efectul scontat, de vreme ce informatiile cele mai incendiare s-au scurs din CIA dupa numirea sa in functia de director al Agentiei. O situatie mai mult decat penibila pentru omul de incredere al presedintelui Bush. Nu este de mirare, de aceea, ca el a lansat o adevarata vanatoare de vrajitoare, pentru aflarea vinovatilor.
Ancheta cu detectorul de minciuni
Centrele de detentie extrajudiciare ale CIA faceau parte dintr-un program ultra-secret, despre care stiau foarte putini dintre responsabilii Agentiei. Si mai putini erau cei care aveau acces la informatii detaliate, de genul celor publicate de Dana Priest in "Washington Post". Identificarea unui prim cerc de suspecti nu a fost, deci, dificila. Cu atat mai mult cu cat computerele CIA inregistreaza automat data la care un astfel de document este accesat, precum si numele utilizatorului.
Toti cei banuiti ca ar fi putut divulga presei informatii despre acest program au fost obligati sa se supuna unui test poligraf. Desi nu este admis ca proba in Justitie, "detectorul de minciuni" este un instrument des utilizat in munca serviciilor de informatii. Constituie o proba eliminatorie la angajare. Urmeaza, apoi, verificari periodice, cel putin odata la fiecare cinci ani. Intrebarile sunt standard, menite sa scoata la iveala o eventuala racolare de catre un serviciu secret rival. Aceste verificari de rutina sunt cel mai adesea complet computerizate. Numai in cazul in care calculatorul semnaleaza o reactie anormala la vreuna dintre intrebari, testarea este repetata, de data aceasta in prezenta unor psihologi calificati. Chiar daca nu este infailibila, metoda a dat uneori rezultate spectaculoase. Asa a fost descoperita tradarea lui Aldrich Ames, cea mai importanta cartita sovietica infiltrata la varful CIA.
Testarile ordonate de Porter Goss nu au fost, insa, unele de rutina. Ele au fost proiectate in mod special pentru identificarea angajatilor care au avut "contacte neautorizate" cu presa. Mary McCarthy nu a trecut examenul. A fost interogata si a marturisit ca s-a intalnit cu cativa ziaristi, printre care si cu Dana Priest, fara sa aiba aprobarea superiorilor ierarhici. McCarthy insista, insa, ca nu ea a fost cea care a deconspirat programul CIA de operare a inchisorilor extrajudiciare. Pozitia pe care o detinea in cadrul biroului Inspectorului general nu ii permitea accesul la asemenea documente, chiar daca avea cunostinta despre existenta programului. Acces direct avea, insa, seful ei, inspectorul general John L. Helgerson. Acesta a fost supus, la randul lui, testarii la poligraf. Fapt absolut straniu, considera analistii americani. Prin natura functiei sale, inspectorul general este plasat deasupra agentiei pe care o monitorizeaza. El trebuie sa fie garantul legalitatii, omul chemat sa investigheze orice derapaje sau abuzuri semnalate in cadrul institutiei. Pentru a se putea achita de aceasta sarcina, inspectorul general dispune de privilegii fara egal, bucurandu-se in acelasi timp de independenta si de acces nelimitat la informatii. Este numit direct de presedinte si numai presedintele il poate inlocui.
"Este bizar ca inspectorul general sa fie cercetat de agentia pe care de obicei el o investigheaza", a explicat pentru "New York Times" Britt L. Snider, predecesorul lui John L. Helgerson. Snider a afirmat ca el personal nu cunoaste un caz similar. "Este, cu siguranta, neobisnuit" - a concluzionat fostul inspector general al CIA din perioada 1998 si 2001.
Inspectorul general al CIA, testat la poligraf
Nu se stie care au fost concluziile trase in urma testarii la poligraf a inspectorului general al CIA, John Helgerson. Nu se cunosc nici macar imprejurarile adoptarii acestei proceduri extraordinare. S-a oferit Helgerson voluntar, asa cum o facuse si Porter Goss, directorul Agentiei? I s-a cerut sa "colaboreze"? La aceste intrebar nu exista deocamdata raspuns. Helgerson a refuzat sa faca orice comentariu pe marginea subiectului, lasand loc tuturor speculatiilor. Un fapt este cert: in ultimii ani, investigatiile inspectorului general al CIA au deranjat pe multa lume. Anul trecut, el a finalizat o ancheta aprofundata cu privire la rateurile Agentiei in perioada premergatoare atentatelor de la 11 septembrie 2001. Administratia Bush a decis insa sa nu declasifice acest raport, pe care multi analisti americani il califica drept incendiar. Cei care au avut ocazia sa-i afle continutul afirma ca documentul este extrem de critic la adresa fostului director al CIA, George Tenet. Si ca ii identifica pe principalii responsabili de esecul istoric al Agentiei. Porter Goss a ales, insa, sa nu sanctioneze pe nimeni dintre cei nominalizati.
Tot inspectorul general a condus cel putin sase investigatii cu privire la abuzuri savarsite asupra detinutilor aflati in custodia CIA. Dosarele au fost predate Departamentului de Justitie, insa intr-un singur caz a inceput urmarirea penala. In cauza era implicat nu un ofiter al Agentiei, ci un colaborator extern din Afganistan, acuzat ca a batut un prizonier pana cand acesta a murit.
Prin natura functiei sale, John Helgerson are acces la cele mai sensibile informatii din cadrul CIA. Si are datoria sa vegheze la respectarea normelor etice fundamentale impuse Agentiei. In ultimii ani, insa, aceste norme au fost reinterpretate intr-un mod pe care multi il considera abuziv. In mod evident, cineva s-a decis sa atraga atentia opiniei publice. Sa fi fost chiar inspectorul general? Sau testarea acestuia la detectorul de minciuni a fost doar o tactica de intimidare?
Tensiune si teama in interiorul CIA
Noile reguli impuse CIA de catre Administratia Bush au nascut tensiuni si nemultumiri. Si ingrijorare. Potrivit cotidianului "Washington Post", mai multi responsabili ai Agentiei au refuzat sa participe la sedinte referitoare la capturarea si transferul suspectilor de terorism (controversata procedura intitulata "rendition"), de teama ca, intr-o zi, vor fi chemati sa dea socoteala pentru o practica a carei legalitate este discutabila. "Sunt convinsi ca, daca una dintre Camere trece sub controlul celuilalt partid (democrat - n.n.), vor urma investigatii si cei implicati ar putea fi ruinati de cheltuielile juridice" - a explicat pentru "Washington Post" o sursa din CIA care, din motive lesne de inteles, a dorit sa-si pastreze anonimatul. Ofiterii CIA nu mai vor sa plateasca oalele sparte de altii si sa fie tapii ispasitori ai unor decizii politice luate mult peste capul lor. Asa cum se intampla acum, cand li se arunca in carca responsabilitatea pentru decizia invadarii Irakului.
Cu toate ca, in perioada premergatoare razboiului, toate rapoartele Agentiei sfatuisera impotriva unei solutii militare.
Altii comentatori sunt de parere ca Administratia Bush ar trebui sa evite, macar o vreme, sa mai vorbeasca despre "scurgerile de informatii" din serviciile secrete, de vreme ce una dintre cele mai grave s-a petrecut chiar la comanda Casei Albe. James "Scooter" Libby, fostul sef de personal al vicepresedintelui SUA, a marturisit recent ca a deconspirat presei identitatea ofiterului sub acoperire Valerie Plame la ordinul lui Dick Cheney si cu aprobarea lui George W. Bush.
"Este o situatie groaznica atunci cand presedintele aproba scurgerea unei informatii clasificate si cand oamenii din Agentie considera ca managementul este atat de dezastruos incat se simt obligati sa se adreseze presei" - a comentat, sub protectia anonimatului, un veteran al CIA.

---

Despre autor: