Iliescu nu rupe PSD. Dar nici nu se preda

In mod ciclic, asa cum ne-am obisnuit in ultimul an, de cate ori puterea slabeste presiunea cu tendinte demolatoare asupra PSD, acest partid intra in fibrilatie. Luptele interne reizbucnesc, amenintandu-l cu disolutia. Si daca nu falsa infrangere in alegerile din 2004 - in realitate, PSD a fost de la distanta partidul cel mai bine cotat electoral - este cauza reala a nelinistii si amenintarilor la care formatiunea este supusa, in orice caz, cauza, adevarata cauza poate fi identificata in luptele intestine pentru parghiile de putere si pentru supravietuire. Acum, din nou, dupa ce timp de cateva saptamani puterea nu a mai intreprins nici o actiune cu adevarat dura impotriva PSD, cutitele in lupta interna au fost scoase pe masa. Tema este mai veche, dar accentele sunt noi. Si chiar isterice. Impreuna cu Petre Roman, Ion Iliescu, fara a face o afirmatie explicita in acest sens, sugereaza ca nu este exclus ca viitorul pol al stangii, pe care se straduieste sa-l ctitoreasca, sa se transforme intr-un partid politic. Ceea ce, practic, ar echivala cu fracturarea PSD. Ce este adevarat si ce este fictiune in aceasta presiune psihologica la care Iliescu supune partidul si in temerile, din ce in ce mai accentuate, manifestate de Mircea Geoana in raport cu experimentatul om politic?
Este evident ca nu exista nici cel mai mic motiv pentru a-i acorda credibilitate lui Iliescu atunci cand mosmondeste, zi si noapte, crearea polului stangii, afirmand ca-l va mentine in zona societatii civile. In primul rand, Iliescu este un politician. Si inca de mare clasa. Iar politicienii cel mai adesea fenteaza opinia publica. Si, mai ales, se fenteaza intre ei. Pana la un punct, minciuna in politica este admisa. Ce l-ar impiedica pe Iliescu sa procedeze altfel? Nu tot el, ca sa dau un singur exemplu, imediat dupa evenimentele din 1989, atunci cand s-a pus in fruntea Frontului Salvarii Nationale, a afirmat ca aceasta organizatie va asigura tranzitia pana la primele alegeri democratice, fara insa a candida? Si nu s-a transformat FSN in partid politic? Sunt nenumarate asemenea exemple, daca ne referim doar la Iliescu. De ce ar face acum altfel? Este clar ca se simte in putere, ca om politic. Este clar ca beneficiaza, inca, de multa sustinere. Este la fel de clar ca nu se poate impaca cu incredintarea PSD pe mainile lui Mircea Geoana, despre care crede ca este un amator intr-ale politicii. Un "prostanac" politic. Si atunci, de ce nu i-ar trage lui Geoana covorul de sub picioare? Si nu cumva momentul cel mai bun e luna mai? Luand in calcul cu totul si cu totul alte considerente decat "sinceritatea" lui Ion Iliescu, pot anticipa ca acesta nu-si va duce pana la capat amenintarea, nerostita, dar subinteleasa, de a construi un pol al stangii care sa se transforme in partid politic si sa rupa PSD.
Am doua argumente "beton" in acest sens. Unul este ca, in mod traditional, Iliescu s-a manifestat ca un lider politic sovaielnic. Numai fortat de imprejurari limita a avut curajul de a pune piciorul in prag si de a declansa operatii extreme. Cum ar fi acest proiect. Orice psihanaliza asupra respectivului om politic ne arata ca el este mai degraba dispus sa astepte, dupa colt sau chiar la drumul mare, decat sa isi asume riscul unei initiative care il poate conduce la un esec rasunator. Care ar pune capat, in mod lamentabil, carierei sale politice. Aceasta realitate este cunoscuta de toti sustinatorii sai. Iliescu castiga mai degraba din exercitarea unui santaj pe aceasta tema, a unei presiuni constante care, in final, ii va asigura pozitia dorita in ierarhia PSD decat incercand sa rupa cel mai mare partid din Romania. Al doilea argument este, insa, si mai solid. Vasta experienta politica de care dispune Iliescu i-a aratat acestuia o vulnerabilitate majora a stangii politice. Si cat se poate de reala. In timp ce PSD, ca partid socialist, se bucura si se va bucura si in viitor de o sustinere consistenta, organizatiile si institutiile societatii civile afiliate stangii sunt de o inconsistenta alarmanta. Daca pana in urma cu cativa ani mai exista o presa puternica de stanga, in timpul ultimului mandat al lui Iliescu si al guvernarii Nastase mass-media s-a deplasat mult spre dreapta. In mod natural. Pe masura ce au fost asimilate valorile democratiei occidentale de care PSD, ca partid, lasa impresia ca se indeparteaza tot mai mult. In ciuda liberalismului care a caracterizat guvernarea Nastase. Nici sindicatele nu mai sunt ce au fost odata. Cand nu sunt galbene, ele sunt de dreapta. Sindicate de stanga nu mai exista. Iar organizatiile societatii civile sunt conduse, in cvasitotalitatea lor, de persoane scolite in Occident. Si sunt de dreapta.
Absenta societatii civile de stanga, sesizata corect de Iliescu, este principalul motiv al jocului duplicitar din ce in ce mai netransparent, uneori chiar viclean si de tip clientelar, al reprezentantilor societatii civile. De fapt, pentru acestia nu exista o necesara competitie. Ma indoiesc, insa, ca Iliescu va fi in stare sa genereze o constructie a societatii civile de dreapta. Macar pentru faptul, pe care ar trebui sa-l stie, ca societatea civila nu se poate construi de sus in jos.

---

Despre autor: