"Revelatie" la Galeria Apollo

Invitarea ciclica a unor Filiale ale Uniunii Artistilor Plastici din tara sa expuna in galeriile bucurestene este un lucru imbucurator, incarcat de sens si de normalitate.
Joi 13 aprilie, la Galeria Apollo, cinci pictori: Ion Pantilie, Gheorghe Pantelie, Gheorghe Dobrica, Daniel Predut si Dan Dobre, toti membri ai Filialei Pitesti a UAP, au avut vernisajul expozitiei "Revelatie" (titlu intentionat, asezat sub semnul apropiatei sarbatori pascale), cu un scurt si pertinent cuvant de deschidere rostit de criticul Gheorghe Vida.
Forfota mare, artisti, critici, eterni si pitoresti "piscotari culturali", multa rumoare si bucuria unor revederi.
Primii doi artisti pitesteni pe care i-am amintit sunt nume consacrate, premiate, prezente in colectii particulare si in muzee din tara si din strainatate, expozanti familiari in galeriile de arta, de peste trei decenii.
Ion Pantilie este un pictor la care am apreciat intotdeauna indarjirea metaforica, "incapatanarea" in a se repeta pe sine, fara risipire insa. Dupa o lunga si austera geometrie a formelor, fondul panzelor lui (de preferinta rosul, cand electrizant, cand vibrat cu dare si particule fine de ocruri) s-a umplut de cativa ani cu zbuciumul stapanit si calm al "ingerilor" si al "urmelor" lor sacre. Locuirea "ingerilor", meditatie asupra (ne)pamantestilor pulsiuni si magnetisme genuine, se realizeaza printr-o vizualizare nu atat complexa, cat sugestiva. In cele cateva lucrari expuse, Ion Pantelie dovedeste si de data asta capacitatea de-a stapani bine atat tema pe care o trateaza, cat si taina pe care o figureaza ca o predestinare.
"Ingerii" lui, altitudine morala, par a parasi panzele, a-si lua zborul din profanul gregar, fortandu-si propria conditie, rabdatoare.
Ajuns la varsta unei apreciabile maturitati artistice, Gheorghe Pantelie nu s-a lasat sedus niciodata de mirajul la urma-urmei firesc al livrescului. Pictura lui s-a bazat intotdeauna pe "constructie si deconstructie", pe descoperirea punct cu punct a legilor care stapanesc formele si culorile si pe ocultarea sistematica a banalului. Revelatia inseamna la Gheorghe Pantelie parasirea viului, a clar-obscur-ului aproape carnal, in favoarea substantei si a culorii ca elemente primordiale, cu o geometrie consimtita si consfintita. Jubilatia pentru vertical si orizontal la diverse proportii capata sensul aspiratiei. In lucrarile de la Apollo, Gheorghe Pantelie este obsedat de (ne)incheierea spatiului pictat, modificandu-l tot timpul. Repetate la nesfarsit, intr-o gradare cromatica atent calculata, culorile pe care pensula abia le-a atins pe materialul-baza sunt asezate ca intr-un ritual initiatic. Sacrificandu-le voluptatea pentru limbajul unui Eden ceremonios si ermetic totodata, artistul, un exersat al renuntarii prin noi dobandiri, si-a gasit in fervoarea limbajului un drum salvator, patetic in intregul lui.
Si Gheorghe Dobrica este un artist cu experienta. El vine cu o suita de picturi amintind obsesiv de cosmos. Infinitul imaginat printr-o formulare meditativa, experienta sacrala, cale de iesire din teluric. Ferm-decorative, dar nu cu slabiciuni tonale, monotone ca exprimare, dar vizand efecte stilistice, eliptice ca text, lucrarile au un pragmatism devenit insusire naturala, comuna. Bine delimitate, culorile devin treceri deschise cuvantului, spatiu enigmatic, bucurie a intelesului.
La scara valorica a expozitiei, Daniel Predut (despre care aflu acum pentru prima oara) se confeseaza cu parcimonie, esentializand atat in planul figurarii, cat si in cel al cromaticii. Griuri de galben, griuri de violet, puritane, "adapostind" energii si tot atatea "soapte". Apropierea ochiului de lucrarile lui aduce in intentie lectia lui Malevici: "vazutul nevazutului", mister care palpaie dincolo de aparenta imediata a comunicarii, lectie pe care la noi a deslusit-o, insusindu-si-o si predand-o, un mare pictor de azi: Mihai Horea.
Parasind cu gratie figurativul explicit, Dan Dobre, mai tanarul expozant (deocamdata o promisiune), proiecteaza pe suprafata panzelor, printr-o lumina incerta, gandita ca un fragment de natura transparent, incantarea de-a-si fi explicat, dintr-o respiratie, sacrul.
Inchei scurtul excurs prin Galeria Apollo cu o simpla reflectie: langa noi se petrec adesea lucruri care merita contemplare si atentie. Privindu-le, admirandu-le, vom fi poate mai patimasi, dar mult mai motivati.
Parafrazandu-l pe colegul Ioan Grosan: Mai multi ochi interesati de arta, mai putini criminali!

---

Despre autor: