Exista astazi, am putea spune, o nevroza a schimbarii, impactul atator si atator informatii inducand confuzie de unde atat de numeroasele scenarii apocaliptice, simptomatice pentru o criza de sens. Semnificativa este frecventa folosirii cuvantului "p
Exista astazi, am putea spune, o nevroza a schimbarii, impactul atator si atator informatii inducand confuzie de unde atat de numeroasele scenarii apocaliptice, simptomatice pentru o criza de sens. Semnificativa este frecventa folosirii cuvantului "perceptie", ca si cand omul ar avea doar la aceasta dimensiune, uitandu-se ca abia dincolo de ea intalnim cunoasterea si intelegerea, datatoare de rost si creatoare de sens. E nevoie, chiar daca nu intotdeauna marturisit, de stabilitate ce sa dea seama de valoarea diferentelor specifice spre crearea unor noi armonii ale lumii. Pastratoare a traditiei, deschisa noului si creatoare a lui in stiinta si cultura, Academia Romana, la cei 140 de ani ai sai, a reusit in aceste zile de sarbatoare, sa demonstreze ca armonia, recuperare a unitatii in diversitate, este nu doar dezirabila ci si posibila. In anul francofoniei, cu cateva luni inainte de summitul de la Bucuresti, s-a vorbit despre relatiile dintre Institutul Frantei si Academia Romana, despre relatiile dintre cele doua institute academice si dintre cele doua tari latine, despre traditiile spirituale, rolul academiilor intr-o lume care se globalizeza. Intre cele doua academii sunt legaturi de o natura speciala, cu o lunga istorie, cum aprecia Gabriel de Broglie, si academicienii francezi au venit "cu memoria trecutului, cu intreaga afectiune a prezentului si cu toate asteptarile pentru viitor". In mesajul sau, domnul Maurice Druon, secretar permanent de onoare al Academiei Franceze, a subliniat necesitatea solidarizarii in apararea diferentelor specifice si identitatii culturale nationale impotriva amenintarii uniformizarii culturale. Si, sublinierea ca, dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, Bucurestiul va fi "o capitala a umanismului universal".
Un parlament al inteleptilor
Ideea tutelara a manifestarilor a fost, exprimata de acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, ca o Academie nu este numai o societate savanta, ci si un Parlament al inteleptilor. Mai tanara decat Academia Franceza, infiintata cu 371 de ani in urma, Academia Romana a avut ca reper modelul cultural francez si, cum spunea Nicolae Titulescu, "in fidelitatea fata de Franta, Romania si-a gasit calea liberarii, in fidelitatea sa fata de Franta va gasi ea mijlocul de a-si definitiva de-a pururi unitatea nationala". Primul membru de onoare al Academiei Romane a fost Edgar Quinet si, in timp i-au urmat Auguste E. Picot si E. Egger, Ch. Diehl, E. F. Borel, Ch. E. Achard, Jean Cabannes, Frederic si Irene Cuire, Emm. de Martonne, Louis-Victor Raymond de Broglie si inca multi altii, in total 160 de specialisti din toate domeniile. Nu putini oameni de stiinta si cultura au fost primiti in institutii academice franceze asa cum au fost N. Iorga, Al. Xenopol, Victor Babes, Ioan Cantacuzino, C. Levaditi, L. Mrazec, George Enescu si Eugen Ionescu. S-a vorbit despre influenta franceza indeosebi in domeniul artei sau al filosofiei ca si despre acei "romani care au facut Franta", pentru a aminti comunicarea cu acest titlu rostita in aula Academiei Romane de E.S. Philippe Etienne, fost ambasador al Frantei la Bucuresti.
Am ascultat alocutiunile rostite de acad. Eugen Simion, Gabriel de Broglie, Helene Carrere d'Encausse, secretar permanent al Academiei Franceze, Dan Haulica, membru corespondent al Academiei Romane si comunicarile sustinute de acad. Dan Berindei, presedinte de onoare al Sectiei de stiinte istorice si arheologie a Academiei Romane - "Franta si constituirea Academiei Romane" -, Jean Dercourt, secretar permanent al Academiei de stiinte, membru de onoare al Academiei Romane, - "Rolul academiilor in Europa francofona" -, acad. Alexandru Zub, presedintele Sectiei de stiinte istorice si arheologie a Academiei Romane, - " intalniri romano-franceze in spatiul istoriografiei" si Basarab Nicolescu, directorul Centrului International de Cercetari si Studii Transdisciplinare", membru de onoare al Academiei Romane - "scoala franceza". Ne-au venit in minte cuvintele lui P. Valery despre Academia Franceza ca "un fel de constiinta eminenta veghind asupra cetatii".
Ce reprezinta francofonia in lumea contemporana? Mai intai, limba franceza este o limba universala, e adevarat nu ca odinioara si nu putini sunt sceptici in ceea ce priveste viitorul ei. Sa nu uitam insa ca reprezinta o mare cultura universala si, scria Paul Valery, ca a modelat spiritul european, desigur nu singura, si are inca multe resurse pentru a o modela si in viitor. Mai este si un mod de a fi, de "a te situa in lume" si de a gandi existenta inca actual. Sa-l numim doar pe Rene Descartes, filosof si, totodata, matematician si fizician, un simbol al rationalismului, care a impus un stil de gandire, al "ideilor clare si distincte", si o metoda intemeiata pe principiul "ma indoiesc, deci cuget, cuget deci exist". Nu ar fi lipsit de folos sa staruim asupra celor doua morale - provizorie si definitiva - ca si asupra principiului "e de-ajuns sa judeci bine pentru a face binele".
Voltaire, in "Dictionnaire philosophique" scria ca "dintre toate limbile Europei, franceza este cea mai generala, pentru ca este foarte propice conversatiei" si "reprezinta geniul unei natiuni asociat cu geniul limbii". Pornind de aici Helene Carrere d'Encausse a facut un istoric al preocuparilor academice, si nu numai, pentru o cat mai corecta folosire a limbii franceze, pe care Descartes o considera "latina moderna". S-au facut referiri ample la editiile "Dictionarelor Academiei" si felul in care au reflectat toate schimbarile vietii umane, mereu atenta la mentinerea "limbii foarte clare, foarte precise, foarte scurte si foarte armonioase", cum scria Fenelon. Fidela acestei lectii, Academia Franceza si-a "asumat o noua misiune, aceea de a o apara in prezent si viitor". In urma cu zece ani a fost constituita o comisie generala de terminologie, condusa de Gabriel de Broglie, tinand seama ca secolul XVIII a fost unul de triumf al limbii franceze si universalitatea ei fiind o consecinta a faptului ca este o "limba a libertatii".
E cert, secolul acesta este al limbii engleze, dar franceza continua sa fie vorbita si Romania este "un model de francofonie in sud-estul Europei". Optimistii afirma ca in lume sunt 500 de milioane de vorbitori ai limbii franceze, cei mai prudenti cred ca doar 100 de milioane, dar e sigur ca pentru 80 de milioane de oameni reprezinta limba materna. Dincolo de toate discutiile posibile, "francofonia este o familie spirituala a unor popoare unite de folosirea limbii franceze, de constiinta acuta a nevoii de a proteja diversitatea culturala si vointa de a apartine unei civilizatii a libertatii si a respectului pentru persoana".
Rigoare, finete si umanism
In mesajul sau de salut, Maurice Druon scria ca: "Romania are un rol de pilot in ansamblul tarilor din centrul Europei, atasamentul sau pentru limba franceza nefiind un accident al istoriei si nici consecinta a cuceririlor erei coloniale, ci o optiune culturala si o comunitate de civilizatie". Citandu-l, Gabriel de Broglie a dezvoltat aceasta idee ilustrand-o cu exemple din istoria noastra, amintind de Napolen al III-lea si rolul sau in Unirea Principatelor, convins ca "cauza romaneasca a devenit o cauza franceza". "Si daca Bucurestiul este o oglinda a Parisului, Parisul a devenit o a doua patrie pentru talentele romanesti: Constantin Brancusi, Martha Bibesco, Anna de Noailles, nascuta Brancoveanu si devenita prima femeie Comandor al Legiunii de Onoare", artistele Maria Ventura si Elvira Popescu; scriitorii Panait Istrati si Tristan Tzara, fondatorul miscarii "dada"; poetii Ion Vinea si Gherasim Luca; inginerii Traian Vuia si Henri Coanda; Eugen Ionescu, confratele nostru; Mircea Eliade, marele istoric al religiilor; Emil Cioran, marele stilist al limbii franceze din secolul XX."
Numeroase au fost trimiterile in istoria politica, sociala si culturala care atesta ca, dupa cuvintele acad. Dan Berindei, "in decursul ultimelor doua secole, istoria Romaniei s-a derulat sub semnul protector si prietenesc al Frantei", adevar ce nu poate fi uitat. Romania reprezinta o insula de romanitate la hotarele orientale ale Europei supravietuind istoriei si pe parcursul anilor "aceasta insula de latinitate a cunoscut mai multe miracole". Pentru cel de al "treilea miracol", constituirea si desavarsirea statului roman, Franta a avut un rol esential, "caci pentru o tara mica jocul marilor puteri risca sa creeze situatii periculoase".
In esenta, se putea vorbi de o "scoala franceza" caracterizata de Basarab Nicolescu prin trei cuvinte cheie: rigoare, finete, umanism". "Rigoarea este aceea a limbii: fiecare cuvant are locul si functia sa. Finetea este a gandirii: sunt privilegiate nuantele pentru gandirea ce-si face drum printre cuvinte ce sunt ades incapabile sa exprime Realitatea in intregimea sa. In sfarsit, umanismul este de ordin spiritual: totul este centrat pe om, pe ce il transcede." In acest sens, au fost date exemple din Romania in domeniile educatiei, fizicii si sculpturii. Mai precis, Spiru Haret, Alexandru Proca, "fondatorul scolii de fizica teoretica din Franta" si Constantin Brancusi, caruia scoala Franceza "i-a revelat adevarata imagine a structurii intelectuale si spirituale care reuseste sa concilieze identitatea nationala si universalitatea".
Mesajul acestei reuniuni, formulat in moduri diferite cu nuante, a fost unul si acelasi. "Sa nu uitam niciodata, afirma Gabriel de Broglie, rolul esential pe care l-a avut cultura in definirea unei Natiuni si, in consecinta, rolul esential ce revine institutiilor noastre. Lunga istorie a statului francez poate oculta ceea ce istoria romanilor aduce la lumina zilei. Sunt mai multi poeti decat regi care au creat tara dumneavoastra creand o limba si o literatura: Vasile Alecsandri, mai mult decat Principele Cuza, a intemeiat identitatea romaneasca. Suntem constienti de necesitatea diferentelor noastre culturale in cadrul organizatiilor deschise spre diversitate asa cum sunt Francofonia si Uniunea Europeana".
Sa adaugam ca editia din acest an a colocviului international "Penser l'Europe, ajuns la cea de a V-a editie, va pune in discutie tocmai francofonia ca dimensiune a culturii europene. Conceptia acad. Eugen Simion, initiatorul acestui colocviu, impartasita si de multi membri ai Institutului Frantei, este ca "Europa trebuie gandita si construita nu numai de oameni politici, de economisti si juristi, ea trebuie gandita si inspirata si de oamenii de stiinta si de arta". Ei sunt cei care aduc o "perspectiva mai profunda: aceea a culturii (prin care inteleg si stiinta), care, se stie este esentiala pentru societatea post-moderna". Si o speranta comuna: "Europa comunitara sa fie una a tolerantei, a stiintei performante, a culturii si a diferentelor. O Europa care sa armonizeze identitatile culturale, nu sa le uniformizeze."


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.