Un istoric indispensabil pentru doi presedinti romani (I)

Investigatiile asupra faradelegilor comise sub regimul comunist au inceput sa ia amploare. Timpul petrecut in ultimele saptamani in cinci orase din Romania si starea dezastruoasa a infrastructurii ar putea sugera ca tara nu se scalda in bani. Dar cand vine vorba despre blocarea oricarei schimbari reale sau rezolvarea unei probleme urgente, nu exista nici o criza financiara niciodata. Asta s-a vazut la inceputul anilor '90, cand Ion Iliescu a creat un set de structuri paralele - doua Parlamente, cel putin sapte servicii secrete s.a.m.d. - pentru a impiedica orice schimbare adevarata. Se pare ca, din pacate, presedintele Basescu ar putea sa capete acelasi prost obicei, de vreme ce a hotarat sa "lanseze" o comisie prezidentiala in trecutul comunist, la numai cateva luni dupa ce fusese lansata, cu spirjinul Guvernului, institutia condusa de istoricul si fostul disident Marius Oprea.
Incercarea de a bloca orice investigatie radicala a CNSAS-ului s-a intors impotriva presedintelui saptamana trecuta, cand a fost mustrat in mod public. Printre cei care l-au mustrat erau, fara indoiala, si unii tineri care, in decembrie 2004, isi sunasera de pe telefonul mobil chiar si cunostintele cele mai indepartate pentru a le indemna sa voteze cu Basescu, astfel incat in viitor sa aiba o sansa.
Pentru a prelua initiativa, Basescu a convins un istoric de prima mana al comunismului sa conduca comisia pe care a numit-o. Vladimir Tismaneanu a stat in mai multe luntri. A fost un apropiat al celor care au sfidat neocomunismul la inceputul anilor '90, dar in 2004 era gata sa-l proclame pe Ion Iliescu un lider luminat care, in ciuda unor defecte, a jucat un rol in consolidarea democratiei romanesti. Aceste doua ipostaze ale istoricului au colaborat intr-una dintre cele mai bizare carti publicate in timpul tranzitiei din Romania: "Marele soc". Din acest volum lipseste orice analiza serioasa a mineriadelor, a manipularii nationalismului, a denigrarii partidelor istorice, a miscarilor civice si a monarhiei. Lipseste de asemenea o analiza a exploziei coruptiei sau a neincetatelor influente politice si a averii fabuloase pe care o poseda mostenitorii serviciilor secrete de dinainte de 1989.
Astazi, Vladimir Tismaneanu cauta cu disperare sa camufleze aceasta afacere, una in care Mircea Mihaies, aghiotantul lui, spune ca l-a implorat sa nu intre. In 2004-2005, spunea ca a avut initiativa de a scoate la lumina aspecte ale povestii lui Ion Iliescu ce ar fi putut ramane ascunse, chiar cu riscul de a-i dezamagi pe admiratorii acestuia. Dar saptamana trecuta Tismaneanu a scris in presa ca Iliescu a profitat de acesta carte si de portretul favorabil creionat, in scopuri electorale (chiar daca Iliescu nu a candidat din nou in 2004 si chiar daca nu este clar daca a dorit cu adevarat ca Adrian Nastase sa castige).
Basescu a gasit omul potrivit: o persoana careia-i place sa fie aproape de cei de la putere si care nu va fi, probabil, la fel de imprevizibila ca Marius Oprea. Acesta a fost impiedicat in drumul sau spre pozitia de director al Arhivei Nationale la inceputul lui 2005, din cauza spiritului sau independent si a dorintei arzatoare de a afla adevarul. Dar, din tonul unui articol pe care Tismaneanu l-a scris saptamana trecuta, reiese ca demnitarii politici de dinainte de 1989 si ultranationalistii vor fi o tinta a raportului sau. Asadar, profesorul de la Universitatea Maryland va putea afirma ca a patruns in labirint, in cautarea Minotaurului. Dar cum ramane cu rolul Securitatii? Cartile lui Vladimir Tismaneanu nu acorda un interes special rolului ei. Tismaneanu pare, in general, mult mai interesat sa realizeze o psiho-biografie a vietii si a epocii in care a trait familia lui de ilegalisti, pentru a-si reveni dintr-un soc de durata: acela de a fi fost azvarliti in "salbaticie" pentru mai mult de 20 de ani, atunci cand familia lui cazuse in dizgratie sub regimul lui Gheorghiu-Dej.
A incercat asiduu sa fie primul care patrunde in diverse arhive ale statului si a fost gata sa-si dea jos palaria in fata unora ca Iliescu sau Magureanu, daca ei il puteau ajuta. Nu e tocmai un secret ca Tismaneanu s-a suparat ca nu a fost inclus in consiliul de consultanti al lui Marius Oprea. Acesta ar fi avut dreptate sa concluzioneze ca increderea in Tismaneanu s-a zdruncinat de cand el a cochetat cu PSD-ul, aflat la apogeul puterii sale.
Nimic nu ramane neschimbat pentru multa vreme, mai ales in politica de dupa 1989. Dar se pare ca Basescu si-ar putea fabrica un ascendent la fel de sigur ca al lui Iliescu. Chiar daca stilul presedintelui nu este tocmai pe placul lui Tismaneanu, acesta a acceptat oferta de a aranja ceea ce va fi, de fapt, o operatiune istorica ce va rivaliza cu cea a lui Oprea (si asta este valabil chiar daca Oprea a decis sa se alature si el comisiei prezidentiale, ceea ce, din punctul meu de vedere, este corect).
Aceasta comisie este bine-venita, daca aduce la lumina aspecte intunecate. Dar pentru ca acest lucru sa se intample, e nevoie ca societatea civila sa se asigure ca este "proprietara" comisiei. Daca se va intampla asa, infractiunile si faradelegile comise de Securitate, precum si suferinta oamenilor obisnuiti, vor trebui evidentiate, asa cum a fost reliefata suferinta elitei de dinainte de 1945 sub regimul comunist.

---

Despre autor: