Instabilitate ideologica

Romania de azi e o democratie stabila, cu un ritm rapid de dezvoltare si aflata in pragul integrarii in Uniunea Europeana. Imagine de etapa foarte pozitiva, confirmata de diagnosticele politice, economice, financiare internationale. Coalitia de guvernamant ar trebui - deci - sa fie calma, increzatoare, sigura pe ea. Si totusi, atmosfera e de instabilitate. Si nu din cauza raporturilor mai putin colegiale cu Partidul Conservator, asociat doar din interes, pentru constituirea majoritatii parlamentare, nici a divergentelor care au aparut cand si cand cu UDMR (de discutat separat); problema coalitiei este cea a relatiilor din Alianta PNL-PD, care conduce practic tara. Liberalii si democratii ar avea toate motivele sa se inteleaga: au puterea, au succese si beneficiile de rigoare. Sondajele ii plaseaza constant la circa 50% din optiunile de vot, deci la o cota mult superioara rezultatului din ultimele alegeri, iar intrarea in familia prospera a Uniunii Europene va adauga procente de popularitate. Cum se spune, cu o metafora jurnalistica frecventa: Alianta e "pe val".
De unde - atunci - neintelegerile si conflictele? De obicei, ele sunt comentate ca fiind personalizate, ca avand drept surse interesele individuale sau de grup: X (democrat sau liberal) nu-l place pe Y (invers: liberal sau democrat), Z s-a certat cu U, V face parte din grupul lui T. Pina la un punct, atari explicatii sunt valabile. Personalitatile joaca in politica un rol important, cu tot cu subiectivitatile lor. Viata publica exacerbeaza - apoi - orgoliile. Puterea seduce, ameteste, perverteste. Iar mizele in materie de influenta, avantaje si bani pot fi enorme. In revers, pericolul pierderii pozitiilor, a privilegiilor, a castigurilor poate alimenta comportamente agresive. Ca sa nu mai vorbim de cazurile in care, daca se ajunge la urmariri penale, in joc sunt averile unor politicieni sau chiar libertatea lor.
Insa, fara a subestima aceste motivatii personale si de grup, nu asupra lor vreau sa insist aici si acum. Fiindca mai exista o problema in Alianta PNL-PD si pe intreaga scena publica romaneasca: instabilitatea ideologica.
Totul a pornit de la decizia - care avea sa se dovedeasca pripita - de fuziune a celor doua partide. Un proiect de consolidare a Aliantei pentru o colaborare de lunga durata ar fi fost mai prudent si mai rezonabil. Altfel, amestecul a doua identitati ideologice, liberalismul si social-democratia, era imposibil, chiar daca cele doua se intalnesc la centrul spectrului politic. Dimpotriva, complementaritatea lor a fost baza initiala a colaborarii: dintr-un partid de centru-dreapta si altul de centru-stinga s-a constituit o mare forta politica de centru, cu raza larga de cuprindere, cu disponibilitate atat pentru politicile orientate mai ales catre individ si catre piata, cat si pentru cele preponderent colective, sociale.
In perspectiva fuziunii, s-a produs apoi convertirea PD de la social-democratie la "popularism", si anume prin deplasarea, ideologica si electorala, de la stanga spectrului la dreapta. Mutare importanta, spectaculoasa, dar si riscanta, fiindca a "destabilizat" identitar PD-ul. Pe plan european, zona "populara", neomogena doctrinar, e dominata de conservatori si crestin-democrati, drept care partidul condus astazi de Emil Boc a incearcat sa "absoarba" Partidul Popular Crestin Democrat, fost taranesc (PNTCD), ceea ce ar indica o deplasare foarte la dreapta, undeva intre liberali si extrema. Or, e greu - daca nu imposibil - pentru un partid sa argumenteze doctrinar o mutatie ideologica atat de radicala si care sa mai fie si acceptata de catre electoratul sau. De altfel, mesajele politice lansate in ultima vreme de PD si de fostul sau lider, ramas mentor si foarte probabil decident, Traian Basescu, sunt in continuare "populare", dar nu in sens conservator si crestin-democrat, ci ca orientare catre categoriile sociale largi si mai sarace, mergand pana la note populiste.
In ciuda stabilitatii ideologice a partenerilor din PNL, aceasta metamorfoza fara final cert a PD-ului a "destabilizat" si Alianta ca parteneriat. Democratii si Basescu ii acuza pe liberali ca ei ar fi de vina, intrucat nu mai vor fuziune. Dar contra-argumentele PNL sunt serioase si rationale: ar fi absurda abandonarea identitatii liberale, care e o componenta esentiala a sistemului politic democratic si al societatilor contemporane cele mai dezvoltate (nu intamplator, modelul occidental actual e denumit prin sintagma "democratie liberala"); iar daca PNL ar lua la varf decizia de a proceda la randul sau la o asemenea metamorfoza identitara, o factiune importanta a partidului s-ar desprinde imediat si si-ar asuma ideologia traditionala, reocupand teritoriul. In context, ar fi interesant de verificat care au fost termenii initiali ai discutiei asupra fuziunii PNL-PD, cand - daca nu gresesc - s-a vorbit doar despre "un mare partid" si maximum despre "un mare partid de dreapta", nu despre "un mare partid popular". Or, penultima sintagma e sinonima cu "un mare partid liberal" (mai ales daca tinem cont de slaba sustinere publica, in Romania, a variantelor conservatoare si crestine ale dreptei), deci era acceptabila pentru PNL, pe cand ultima presupune abandonarea liberalismului.
In peisaj mai intra si degringolada stangii, unde PSD a fost lasat solitar, dar e in criza, incapabil sa creasca si sa recupereze electoratul foarte numeros din zona. Eforturile de constituire ale Polului Social decurg tocmai din constiinta ca PSD nu are, cel putin pentru moment, resurse de relansare, insa nici implicarea lui Ion Iliescu in organizarea Polului ca solutie "noua" a stangii nu poate avea credibilitate.
Pe scurt, esecul fuziunii PNL-PD, trecerea democratilor la "popularism" si degringolada stangii dau aspectul de instabilitate ideologica al unei tarii in rest stabile, in mars hotarat catre o tinta clara. Poate ca o solutie de depasire a esecului fuziunii pe partea dreapta a spectrului politic si totodata de relansare a stangii ar fi reasumarea de catre PD a identitatii sale "naturale", social-democrate, fie si cu eticheta "populara" (in sensul propriu, nu in... celalalt!). La urma urmei, partidul pastorit de Basescu si Boc n-are cum sa fie conservator, iar eticheta - cum spuneam - nu trimite la o doctrina certa. De ce n-ar fi PD-ul un partid "popular" de stanga?!...

---

Despre autor: