Declinul politic al lui Basescu a inceput in momentul cand fostul detinut politic Constantin Ticu Dumitrescu i-a descoperit "calcaiul lui Ahile" seful AFDPR i-a cerut sefului statului sa condamne public comunismul. Total neinspirat, actualul presedin
Declinul politic al lui Basescu a inceput in momentul cand fostul detinut politic Constantin Ticu Dumitrescu i-a descoperit "calcaiul lui Ahile" seful AFDPR i-a cerut sefului statului sa condamne public comunismul. Total neinspirat, actualul presedinte al Romaniei a spus ca ii trebuie "dovezi". Din acel moment, Basescu a devenit solutia imorala a Romaniei, nu doar a coalitiei.
Actualul presedinte a refuzat sa ceara repetarea votului de la CNSAS si sa raspunda astfel profundei reactii morale care a zguduit societatea romaneasca in momentul cand a iesit la iveala modul in care Ticu Dumitrescu a fost impiedicat sa-si duca la indeplinire programul de deconspirare a Securitatii anuntat de atata vreme (ca o paranteza, locatarul de la Cotroceni foloseste termenul incorect "a desconspira", dar dincolo de amuzamentul scolarilor, iata ca si ziaristii de la anumite posturi spun tot "a desconspira"). S-a comentat adesea ca Basescu s-a inconjurat de securisti, ca este sub influenta serviciilor secrete, ceea ce nu este neaparat suprinzator din partea unui fost ofiter de cariera. El se simte mai bine in mediul cazon decat in compania unor intelectuali precum Plesu sau Dinescu, care au preferat sa nu mai aiba de-a face cu mediul Cotroceniului. Dar dupa cum isi formuleaza Basescu dilemele morale si intelectuale este clar ca ii are drept consilieri pe fostii securisti sau oameni cu mentalitati de securisti, iar nu pe specialistul in "dileme" Plesu.
Basescu guverneaza cu ochii la sondajele de opinie si la agenda publica. Vreun securist i-a soptit ca nu va pierde niciodata sprijinul popular cata vreme nu se abate de la agenda publica. Iar chestiunea cu condamnarea comunismului nu este pe agenda publica, prin urmare daca nu il sustine pe justitiarul Ticu Dumitrescu, chiar daca se produce un scandal, nu ar avea nimic de pierdut. Daca ar fi invatat macar din propria experienta, presedintele vedea ca sunt mai complicate lucrurile cu asa-zisa "agenda publica." Ea se poate schimba dupa cum bate vantul, profund conjunctural. Este suficient ca niste ziaristi romani neglijenti sa fie luati ostatici in Irak ca in cateva ore agenda publica sa fie bulversata. Este suficient ca NATO sa atace in Kosovo, iar majoritatea dintr-o tara ortodoxa sa simpatizeze mai degraba cu coreligionarii ortodocsi sarbi, chiar daca agresori, iar nu cu victimele, albanezii musulmani, pentru ca o intreaga guvernare sa piarda spectaculos din simpatie. Evenimentele de la CNSAS au fost puse in centrul agendei publice de reactia lui Ticu Dumitrescu si de reflectarea lor in media. Creatorul de evenimente Basescu devine astfel victima unor conjuncturi incontrolabile. Degeaba are serviciile la indemana, in societatea deschisa nimeni nu poate exercita controlul total.
O dilema tipic securista este cea cu privire la includerea "comandantilor de nava" pe lista lustratiei. Basescu ne garanteaza ca niciunul dintre cei 250 de fosti comandanti nu si-a tradat echipajul. Ori se preface ca nu intelege cum functiona regimul comunist totalitar, ori vrea sa creeze o categorie profesionala privilegiata. Moral si in spirit crestin ar fi fost ca nici un preot sa nu incalce sfanta taina a spovedaniei, dar au existat preoti care si-au tradat la Securitate credinciosii. Nu a existat categorie sociala sau profesionala asupra careia sa nu se fi exercitat controlul malefic al Securitatii si partidului-stat. Tocmai aici intervine caracterul criminal al regimului comunist, asupra caruia Basescu are atatea indoieli. Nu de crimele comunismului trebuie sa ne indoim, ci de modul in care alcatuim tipologia crimelor. Pentru ca spalarea creierelor a milioane de fiinte este o crima, dupa cum o crima a fost si dresarea oamenilor, care au fost obligati sa incalce codurile morale, decalogul, credinta crestina pentru a se supune neconditionat falsului idol, comunismul.
Condamnarea comunismului de catre guvernantii postcomunisti ai Romaniei este un act intarziat, la fel precum legea lustratiei sau deconspirarea Securitatii ca politie politica. Romania a fost condusa de fostii nomenclaturisti si securisti dupa voia lor, Iliescu a facut ce a vrut, prin urmare epurarea este tardiva si inutila: nu ii va afecta pe cei care au adus comunismul in aceasta tara, ci generatiile de oameni care s-au nascut in comunism. Dar condamnarea comunismului este necesara din punct de vedere moral si politic. Astfel este introdusa distinctia dintre bine si rau chiar in noul contract social. In rest, orice eventuala epurare trebuie judecata individual, iar dupa ce au trecut atatia ani nu trebuie sa-i afecteze decat pe aceia care au comis fapte extrem de grave. Pentru ca regimul comunist a fost unul criminal, iar cei mai multi dintre cei care l-au suportat au fost victime.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.