Deciziile Presedintelui

In aceste zile, cand natura s-a inverzit si florile dau sa imboboceasca, toata lumea a dat in clocot. Cu mic cu mare, cu "meciul unei natiuni" si aparitia Dlui Turianu pe scena actualitatii, ca si solicitarea intelectualitatii romane de condamnare a comunismului, De la politicieni si societate civila, pana la institutiile statului si, "last, but not least", presedinte, toate "ard". Asta n-ar fi atat de rau, daca vom stii sa stapanim parjolul. Chestiuni grave, importante si unele chiar urgente - inundatiile - de pe agenda Guvernului si Parlamentului au fost preluate si reconsiderate de media si societatea civila, renascute si ele, parca, la un civism angajat, dupa o mai lunga hibernare. La care au contribuit dezamagirile si deziluziile de tot felul, si peste toti, suveran prin Constitutie si "jucator" prin libera optiune, presedintele Romaniei, Dl Traian Basescu.
Sa stam stramb si sa judecam drept. presedintele noi l-am ales. Bun sau rau, ca ne place acum sau nu, asta e, "d-ai nostri". Coalitia care guverneaza azi Romania s-a nascut chinuit, cu compromisuri si negocieri de culise, ca sa scapam de "sistemul ticalosit". Lucruri stiute, dar e bine sa le recapitulam cand galcevile ating punctul critic. Presedinte avem, Guvern avem, servicii secrete mai vechi si CNSAS mai nou avem, rectificare de buget urmeaza, asteptam Pastele.
Unde este buba?
1. Locul si rolul serviciilor secrete in gestionarea treburilor tarii si in ce masura este presedintele influentat sau e la mana lor.
2. Amanarea excesiva a Legii Lustratiei si apelul pentru condamnarea oficiala a comunismului denota faptul ca ele sunt de maxima importanta pentru sanatatea morala si viitorul natiunii romane. Chiar daca Dl Radu Berceanu vorbeste la "misto" despre dramele istoriei romanesti si considera, cam in "bascalie", ca nu sunt pe "agenda populatiei". Ceea ce este purul adevar, dar venim si intrebam:
Cand au venit comunistii la putere, cu sprijinul Armatei Rosii, era chestiunea pe "agenda poporului" roman?
Asta ca sa facem si distinctia dintre "popor" si "populatie", cam cum ne trateaza liderul democrat, pe astia din gloata, care, vezi Doamne, daca a dat loboda, stevia si daca o punem "de-o tuica mica" cu caciula pe ceafa si ochii dupa fata vecinului, "Ma, Rasica, ma, da' crescu maricica Geta lu' Gogoana, mama ei da viata!" e bine.
Procesul si condamnarea comunismului ar trebui sa fie dincolo de partidele politice sau grupurile parlamentare. "Studiul stiintific" solicitat de presedinte nu ar folosi la nimic, daca nu exista vointa politica. Un "punctaj" de trei pagini si o expertiza de doua ore cu cateva somitati in domeniu pot confirma o decizie politica de maxima importanta pentru "starea natiunii". Plecarea lui Andrei Plesu a lasat un gol neacoperit la Cotroceni. Folosind "surse deschise" concluzionam ca un "brain"- doua, de mare suprafata si anvergura istorico-politica in "policy planning" ar fi necesare in preajma presedintelui. Marii presedinti americani au avut in echipele lor oameni de expertiza, nu simpli alcatuitori de agende. Nu putem pune pe acelasi plan pe Kissinger, Brzezinski, John Sununu, Snowcroft sau influentul Carl Rowe de azi, cu oricat de simpatice sefe de cancelarie. Numirea unui consilier prezidential pe probleme de sport pare derizorie, in absenta unor consilieri de anvergura pe probleme de politici externe, globale, bilaterale sau strategice. Nu este de joaca; vine UE si functia prezidentiala impune, dincolo de cheful sau nabadaile noastre.
Condamnarea comunismului poate avea loc repede, dupa o scurta consultatie cu cativa dintre apropiatii presedintelui. Ce castigam, ce pierdem, da bine la americani, e "nasol" pentru rusi, cum o cotim cu chinezii, cu cubanezii o scoate la capat Simirad, alocam suplimentar niste "Cotnari" de la surorile Terente, se poate aranja, "Se face sefu', ce naiba, da-i dracu' da comunisti...", "Bine, ma, baieti, la treaba...Ha! Ha! Sa-i vad mutra lui Cristoiu..."
Lasind gluma la o parte: exista un studiu de 500 de pagini numit "Armenian Genocide" bazat pe o uriasa documentare si alcatuit de profesorul Vahakn Dadrian, somitatea mondiala nr. 1 a subiectului, Profesorii Tismaneanu, Pippidi si Anghelescu pot confirma. Recunoscut de comunitatea academica internationala, un mare savant. Un om care a renuntat la familie, a invatat turca otomana si germana veche ca sa studieze si analizeze, pret de 40 de ani, documente originale de arhiva din sapte tari. Adevarul "studiului stiintific" nu este insa operant, daca nu exista vointa politica sau daca devin operationale interese strategice si militare. Genocidul armenilor nu este recunoscut de statul turc, de englezi si americani, nu pentru ca nu ar fi avut loc, ci pentru ca exista interese superioare, mult mai importante decat adevarul istoric. Etica de catedra este una, cea de om politic alta. Intelegem ezitarile presedintelui, dar "trend"-ul istoriei ii este favorabil.
Oamenii presedintelui trebuie sa-l convinga de doua gesturi importante, cu mare miza pentru viitorul romanilor. De pretutindeni.

---

Despre autor: