Ticu, Mona si cu Boc tin nomenclatura-n soc!

In tara unde scandalul nu apune niciodata, asa cum a devenit Romania regimului Basescu, doua teme ocupa azi prima pagina a ziarelor. Nu este vorba despre aderarea Romaniei la UE si revitalizarea Constitutiei europene. Acestea sunt teme grandioase ale viitorului, pe cand romanii sunt preocupati de meschinariile trecutului. Prioritatile actuale ale romanilor par a fi alegerea conducerii CNSAS si adoptarea legii lustratiei. In primul caz protagonist este domnul Ticu Dumitrescu; in al doilea doamna Mona Musca.
La prima vedere batalia ambilor face parte din acelasi razboi. In realitate ii desparte o lume si ar fi nedrept sa fie bagati in aceeasi oala.
Ticu Dumitrescu este un om care a suferit dar care nu vorbeste de razbunare ci despre adevar. Legea pe care a promovat-o vizeaza deconspirarea politiei politice iar nu pedepsirea celor care au facut parte din ori au colaborat cu ea. De aceea demersul este respectabil. Solidaritatea nationala de care romanii au atata nevoie spre a conta in epoca globalizarii, reclama, intr-adevar, reconcilierea istorica intre nomenclatura fostei dictaturi si restul societatii (asa cum s-a intamplat in Spania post franchista). Aceasta nu se poate face, insa, in mod real decat pe baza adevarului. Transparenta trecutului da o sansa viitorului. Trebuie sa stim ce a facut fiecare spre a sti cat avem de iertat si cu cine ne vom uni. Riscul vine, totusi, din faptul ca ordinea sociala se intemeiaza pe incredere iar increderea se cladeste pe aparenta. Ordinea, si asa precara a Romaniei, ar putea fi zdruncinata daca se va descoperi ca realitatea a fost cu totul alta decat aparenta. "Fiat lux, pereat mundus!" (sa se faca lumina chiar de ar fi sa piara lumea) - spune domnul Dumitrescu. Socul unui atare "fundamentalism al transparentei", susceptibil a ne impinge in haos, este scuza celor care, poate cu buna credinta, au rezerve fata de deconspirarea totala. Fara asumarea riscului, Romania va ramane, insa, intr-o confuzie morala fatala pentru proiectul unui mare destin.
Alta este situatia "legii Musca". In anii '90, ca raportor al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, am definit standardele lustratiei in cadrul unei Rezolutii ramasa pana astazi unica doctrina europeana in materie. Multe tari est-europene au adoptat ori si-au amendat legile lustratiei tinand seama de respectiva Rezolutie. Ideea esentiala era si ramane ca lustratia nu constituie o sanctiune si cu atat mai putin un act de razbunare. Ea este doar o masura de protectie a societatii constand in limitarea accesului la functii publice a persoanelor care, din cauza legaturilor prea stranse cu un anumit sistem politic, lasa motive serioase sa se creada ca sunt incapabile sa il reformeze si sa se adapteze la o noua ordine socio-economica. Lustratia trebuie aplicata in conditiile respectului pentru drepturile omului. Aceasta implica, printre altele, caracterul individual al deciziilor, acordarea dreptului la aparare, recursul la justitie, limitarea in timp a masurii in raport cu data schimbarii sistemului politic. De asemenea, lustratia nu poate viza functiile alese. Daca lustratia ar fi fost aplicata la vreme in Romania tranzitia de la dictatura la democratie ar fi avut un dublu beneficiu: pe de o parte, ar fi fost tinuti in afara sectorului public cei care nu ar fi fost capabili sa il gestioneze potrivit noilor reguli de joc; pe de alta parte, ar fi fost recuperata si reintegrata o mare parte a tehnocratilor regimului comunist care, in loc sa stea cu frica in san si sa accepte asocieri dubioase, ar fi dat tot ceea ce era mai bun in ei spre a asigura succesul noii ordini. Societatea romaneasca ar fi parcurs in acelasi timp un proces de exorcizare si de eficientizare.
Strain de normele europene, demersul doamnei Musca este doar expresia politicianista a ignorantei harnice si fara constiinta de sine caracterizand o persoana a carei popularitate jigneste discernamantul public. Dupa cincisprezece ani de la caderea dictaturii "inadaptatii" pot fi indepartati conform legilor sanctionand incompetenta sau abuzul in functie iar nu in baza unei aberante prezumtii de vinovatie colectiva. Astazi lustratia ar genera doar noi fracturi in societatea romaneasca, precum si un nou divort intre aceasta si valorile Europei. Bulversand elita politica si administrativa ea ar slabi statul exact cand acesta intra in arena europeana.
Pe un atare fond isi face aparitia si democratul de buzunar Boc, care, in pofida oricaror principii, cere Guvernului sa isi anagajeze raspunderea asupra legii lustratiei in timp ce aceasta se afla in dezbaterea Parlamentului. Comanditarul domnului Boc nu este prost. Dupa ce l-a inlaturat de la conducerea CNSAS pe Ticu Dumitrescu, mimand "anticomunismul", impinge opozitia spre promovarea unei motiuni de cenzura care, prin vot secret, l-ar putea scapa, dintr-un foc, si de o lege (oricum neconstitutionala) si de un Guvern care nu ii plac. Instabilitatea politica decurgand de aici este tot ce lipseste in ceasul dezbaterii decisive privind accesul Romaniei in UE.

---

Despre autor: