Procesul lui Saddam Hussein

Dupa cinci luni de proces contra lui Saddam Hussein, expertii lui "Human Rights Watch" sustin ca probele si marturiile stranse la dosar impotriva fostului presedinte irakian sunt "insuficiente". Activitatea Tribunalului Special Irakian starneste din ce in ce mai multe controverse. Unele sunt de natura strict juridica si se refera la legitimitatea unei instante create de o forta de ocupatie. Administratia Bush insista ca Saddam este judecat in Irak, de catre irakieni. Totusi, este evidenta contributia americana la acest proces. Un proces care se indeparteaza tot mai mult de la regulile si conditiile normale de desfasurare. Sa precizam doar ca, pana acum, au fost schimbati doi judecatori si asasinati doi dintre avocatii apararii. Controversele cele mai aprinse sunt legate, insa, de impactul politic al procesului, care - in ciuda tuturor precautiilor - risca sa puna paie pe focul resentimentelor anti-americane din Irak. Fiindca masacrul de la Dujail, din 1982 - pentru care este judecat Saddam - este floare la ureche fata de represaliile recente de la Fallujah sau Samarra.
Cazul Dujail
Observatorii mai putin avizati au fost probabil surprinsi sa constate ca, in primul proces impotriva lui Saddam Hussein, acuzarea nu s-a referit la genocid, epurare etnica, sau arme de distrugere in masa, preferand sa se concentreze asupra unui incident aparent minor pentru reputatia "Macelarului din Bagdad". Explicatia este simpla. Americanii doreau un proces scurt si care sa nu abordeze chestiuni stanjenitoare pentru Washington, de genul cooperarii din anii '80 cu regimul de la Bagdad. Ultimul lucru pe care si l-ar putea dori ar fi sa-i ofere lui Saddam Hussein, pe termen nedefinit, o tribuna de la care acesta sa poata inflama lumea araba, aducand, eventual, in discutie si subiecte incomode pentru Casa Alba.
Pentru a preveni "derapaje" similare celor inregistrate in procesul lui Milosevici de la Haga, americanii au insistat ca impotriva lui Saddam Hussein sa se retina un numar cat mai limitat de capete de acuzare. In final, au fost anuntate sapte (comunicate oficial inculpatului la 1 iulie 2004). Acestea se refera la: 1. campania de epurare etnica, din 1988, impotriva kurzilor din Anfal; 2. gazarea kurzilor din localitatea Halabja, in 1988; 3. invadarea Kuweitului; 4. inabusirea revoltelor kurde si siite, dupa razboiul din Golf; 5. uciderea, vreme de 30 de ani, a opozantilor politici; 6. masacrarea, in 1983, a membrilor clanului Barzani din provincia Arbil; 7. uciderea, in 1974, a cinci clerici siiti.
In mod ciudat, la 19 octombrie 2005, Saddam Hussein si alti sapte inculpati au fost pusi in fata unei acuzatii care nu face parte din lista de mai sus. Este vorba despre implicare in masacrul de la Dujail, din 1982. Procurorul Jaafar al-Mausawi, cel care conduce echipa acuzarii, a declarat ca a ales, in deschidere, acest dosar pentru ca este cel mai usor de probat. Si, apoi, el mai are un avantaj: nu ii implica pe americani.
Actualul proces contra lui Saddam se concentreaza asadar doar pe un singur cap de acuzare: represiunea de la Dujail - un sat siit situat la circa 80 de kilometri de Bagdad - locul de bastina al premierului Ibrahim al-Jafaari si al partidului islamist al acestuia, "Dawa Party". Faptele incriminate in dosar s-au petrecut in vara lui 1982, in plin razboi cu Iranul.
La 8 iulie 1982, mai multi siiti inarmati au deschis focul asupra unui convoi de automobile in care se afla Saddam, incercand sa-l asasineze pe presedinte - cu largul concurs al serviciului secret iranian. Represaliile Bagdadului nu au intarziat. In jur de 1500 de persoane au fost arestate si incarcerate la inchisoarea Nugra as-Selman, un fort vechi construit de britanici la granita cu Arabia Saudita. Dintre acestia, 143 de barbati si adolescenti au fost judecati in regim de urgenta pentru tentativa de asasinare a lui Saddam. Au fost condamnati la moarte pentru "crime anti-guvernamentale" si executati. In completul de judecata care a pronuntat sentinta s-au aflat fratele vitreg al lui Saddam si totodata seful serviciilor secrete - Barzan Tikriti -, fostul vicepresedinte Taha Yassin Ramadan, si judecatorul Awad Bander Sultan, care a prezidat completul de la Dujail. Acum, cu totii se afla in boxa acuzarii.
"Human Rights Watch" considera "irelevante" probele contra lui Saddam
Expertul Nehal Bhuta de la "Human Right Watch" a explicat ca procurorii irakieni trebuie sa probeze faptul ca Saddam personal a ordonat represaliile de la Dujail din 1982, si ca el - si nu altcineva din stafful sau - a ordonat executarea celor 148 de siiti.
Probele administrate pana acum sunt doar "emotionale" - a explicat Bhuta - dar nu il leaga "direct" pe Saddam de evenimentele de la Dujail, ceea ce este esential in proces.
"Marturiile pe care le-am auzit pana acum sunt, fara indoiala, miscatoare, dar ele nu sunt suficiente in proces, iar aceasta ne preocupa in primul rand", a spus Bhuta care a urmarit procesul de la bun inceput ca delegat "Human Right Watch" (HRW).
Procurorul sef, Jaafar Al-Mousawi a declarat pentru "Associated Press" ca dosarul, care are peste 800 de pagini, includea si documente care l-ar arata pe Saddam ordonand interogatorii, executii iar in unele cazuri dand dovada de clementa. Dar, a adaugat Al-Mousawi, instanta le va prezenta in proces mai tarziu.
"Avem multe asemenea documente, dar planuim sa le prezentam mai tarziu" a declarat Al-Mousawi pentru "Associated Press". Cand mai tarziu, Al-Mousawi nu a precizat. Desi asemenea probe ar trebui sa existe la dosar.
Probele existente la dosar il arata mai degraba pe fratele vitreg al lui Saddam - Barzan Ibrahim - ca autor al represaliilor si executiilor, in calitatea sa de sef al serviciului secret irakian, "Mukhabarat". Cel care a anchetat tentativa de asasinat. Un alt implicat in represalii pare sa fie adjunctul lui Saddam, vicepresedintele Taha Yassim Ramadan.
Marieka Wierda - expert legal la "International Center for Transitional Justice" din New York - afirma ca aparatorii lui Saddam ar putea sa invoce faptul ca acesta nu era la curent cu toate masurile luate de fortele de securitate la Dujail, dupa atentatele nereusite. Ca reprezentanti ai lui "Human Rights Watch", Wierda si Bhuta considera ca numai o marturie acuzatoare venita de la unul dintre apropiatii lui Saddam ar putea schimba soarta procesului. O asemenea marturie nu se va putea obtine decat in schimbul acordarii "imunitatii", sustin cei doi.
Saadoun Shaker - fost ministru de Interne - asul din maneca acuzarii?
Saadoun Shaker, fost ministru de Interne in epoca Saddam Hussein, ar putea fi unul dintre acesti "martori surpriza", daca i se acorda imunitatea. Numele lui Shaker a fost pronuntat de aparatorul lui Saddam pentru marturie. Cei doi experti HRW cred ca la Shaker s-a gandit Al-Mousawi, atunci cand a facut declaratia catre "Associated Press", desi Dujailul nu a intrat in competenta politiei, ci a serviciului secret "Mukhabarat", a militiilor Partidului Baas (de guvernamant) si a elitei "Garzii Republicane".
Procurorul Khamis al-Obeidi a declarat: "Marturiile stranse se bazeaza, in mare masura, pe zvonuri. Toti martorii care au acceptat sa vina inaintea tribunalului, erau, in 1982, copii de aproximativ sase ani. Marturiile lor se axeaza pe ce au auzit in familie. Dar in mod clar, nu il incrimineaza juridic pe Saddam", a declarat Obeidy lui "Associated Press".
O inregistrare video, prezentata la 19 ctombrie 2005, il arata pe fostul presedinte irakian cerand ca patru suspecti sa fie interogati. Unul dintre martori - Wadah Ismael Al-Sheik, care a condus interogatoriile din partea "Mukhabaratului" - a declarat, pe 23 octombrie 2005, ca Saddam nu s-a referit la incidentul de la Dujail.
Este adevarat insa, a recunoscut Al-Sheik, ca Saddam a decorat ofiterii "Mukhabarat" - inclusiv pe el - pentru cazul Dujail. Dupa depunerea marturiei, Al-Sheik a decedat, bolnav de cancer.
Alti martori au declarat ca - in ultima instanta - Saddam ar fi vinovat de represaliile de la Dujail, ca sef al statului.
Pe 5 decembrie 2005, Saddam Hussein l-a intrebat pe judecator: "Nu este oare dreptul lui Saddam sa-i urmareasca pe cei care au atentat la viata sa ca presedinte si au deschis focul asupra sa? Nu se intampla in toate statele lumii la fel?" Judecatorul a preferat sa taca.
Doi judecatori schimbati, doi avocati asasinati
Procesul lui Saddam, care a debutat pe 19 octombrie 2005, a trecut dintr-o criza in alta. Presedintele completului desemnat initial - Rizgar Muhammad Amin - a incercat sa dea procesului o umbra de legitimitate juridica. Si le-a permis lui Saddam si avocatilor sai sa se apere cat de cat. Ca urmare, Amin a fost criticat atat de guvernul irakian, cat si de Administratia Bush, fiindca "nu controleaza sedintele de judecata".
Vizitand Bagdadul in decembrie 2005, senatorul Arlen Specter - presedintele lui "Judiciary Committee" din Senat - i-a spus direct lui Amin ca este profund dezamagit, deoarece Amin i-a permis lui Saddam sa "domine" sedintele de judecata.
"Dumneata judeci un macelar, care si-a macelarit propriul popor. Un tortionar, care si-a torturat poporul. Probele care trebuie administrate sunt acelea care sa vorbeasca despre aceste excese, nu daca Saddam este vinovat sau nu de ele", a explicat senatorul Specter.
Ceea ce nu a inteles, se pare, Amin a fost sugestia lui Specter ca, intr-un asemenea proces, nu conteaza prea mult daca Saddam a fost sau nu direct raspunzator de excese. Ci ca, interventia SUA in Irak a pus capat unui "regim criminal". Caracterul criminal al regimului Saddam Hussein facea obiectul procesului de la Bagdad. Rizgar Amin, primul presedinte al completului de judecata in procesul lui Saddam, a fost silit sa demisioneze pe 9 ianuarie 2006. Locul sau a fost ocupat de judecatorul Said Hammashi, doar pentru scurta vreme.
Ali Lami, seful "Comisiei Nationale de De-Baathificare" din guvernul irakian, l-a acuzat imediat pe Hammashi ca a fost membru al Partidului Baath (national-socialist), la putere in epoca lui Saddam Hussein. Desi Hammashi a negat aceasta acuzatie, a fost la randul sau revocat din functie.
In fruntea completului de judecata a fost desemnat Raouf Abdel-Rahman, care a dat imediat afara intregul grup de avocati ai apararii (doi dintre avocatii apararii fusesera asasinati inca inainte de inceperea procesului). Abdel-Rahman a impus apoi "avocati din oficiu" pentru Saddam si ceilalti acuzati, in ciuda obiectiilor acestora.
Un alt aspect, relatat de "New York Times" din 25 februarie 2006, este comportamentul "apatic" al lui Saddam din ultima vreme. "Times" sugereaza ideea drogarii lui Saddam, pentru ca procesul sa se desfasoare in sensul dorit de Washington.
Schimbarile acestea fortate au creat impresia pentru expertii lui "Human Rights Watch" si "Amnesty International" ca procesul lui Saddam este intens manipulat politic.
"Solicitarea ca presedintele desemnat initial al completului de judecata, Rigzar Amin, sa-si dea demisia reprezinta un atac la independenta Justitiei", a declarat Richard Dicker, directorul "Programului Justitia Internationala" din cadrul lui "Human Rights Watch".
Profesorul de drept Michael Scharf, unul dintre consilierii juridici ai tribunalului din Bagdad, si instructor al judecatorilor irakieni implicati in procesul lui Saddam, a exprimat opinii similare in "Los Angeles Times": "Tribunalul este departe de a functiona normal" - a spus Scharf.
Manipularea politica a procesului lui Saddam era usor de anticipat, prin prisma relatiilor de colaborare din trecut ale celui denumit acum "macelarul din Bagdad" cu Administratiile republicane Ronald Reagan si George H. W. Bush, din anii '80. Chiar si din simplul fapt ca "procesul international" se tine la Bagdad, in Irakul ocupat de fortele americane, si nu la Haga, asa cum au solicitat aparatorii lui Saddam.
Legitimitatea juridica a procesului de la Bagdad
"Human Rights Watch", "Amnesty International" si alte organizatii internationale au avertizat Washingtonul ca procesul lui Saddam ar putea sa fie declarat ulterior drept "ilegitim". In primul rand fiindca Tribunalul Special Irakian a fost creat in baza unei legi promulgate chiar de fortele Coalitiei din Irak. Ceea ce pune serioase probleme juridice. Cu atat mai mult cu cat invazia americana nu a avut girul Consiliului de Securitate al ONU. Avocatii lui Saddam considera ca acesta este perfect indreptatit sa puna la indoiala legitimitatea unui tribunal creat pe baza unei invazii ilegale.
Administratia Bush insista asupra faptului ca Saddam Hussein "este judecat in Irak, de irakieni". Ceea ce ar reprezenta, in opinia Casei Albe, un evident progres pe drumul democratiei. In realitate, insa, multe dintre culisele procesului sunt dirijate de la Washington.
La 7 iunie 2005, cotidianul "New York Times" scria: "Mai mult de 50 de consilieri juridici si avocati americani au pregatit in secret cateva sute de investigatori si judecatori irakieni, din care insa nici unul nu are vreo pregatire in domeniul drepturilor omului, sau experienta in asemenea cazuri de mare complexitate".
Tribunalul Special Irakian este finantat de catre Departamentul de Justitie din SUA cu suma de 138 de milioane de dolari. Echipa de consilieri juridici si avocati americani, trimisi special de Statele Unite la Bagdad pentru instrumentarea "procesului lui Saddam" - apartinand lui "Regime Crimes Liaison Office" - a fost cazata chiar in interiorul Ambasadei SUA. Seful echipei, Greg Kehoe, a fost numit direct de presedintele Bush pentru aceasta misiune.
John Case, seful ONU din Irak, pentru drepturilor omului a declarat: "Suntem foarte ingrijorati de acest tribunal. Cred ca trebuie sa examinam mai atent legitimitatea lui."
Legitimitatea morala: aceleasi tactici, alte nume
Un alt aspect complica, insa, si mai mult procesul de la Bagdad. Nu mai este vorba, de data aceasta, de considerente procedurale, ci de unele morale. Lipsite de implicatii juridice, dar extrem de importante din punct de vedere al perceptiei opiniei publice.
Saddam Hussein este judecat pentru masacrul de la Dujail, din 1982, care au urmat unei tentative siite de asasinare a sa, in timpul razboiului dintre Irak si Iran. Fortele Coalitiei procedeaza, insa, in mod similar, astazi, fata de cei pe care ii suspecteaza ca gazduiesc opozanti ai ocupatiei americane din Irak. Ba chiar mai rau, intrucat represaliile sunt de cele mai multe ori strict militare. Nu exista nici un proces, fie el si sumar, impotriva suspectilor. Acestia nu sunt dusi in fata unui pluton de executie - cum s-a intamplat la Dujail - ci anihilati cu rachete, bombe si munitie de razboi. Fara sa fie macar identificati in prealabil.
Potrivit publicatiei "Knight-Ridder", care citeaza rapoarte ale "US Air Force", "bombardamentele zilnice si lansarile de rachete din avioane au crescut cu 50% in ultimele cinci luni, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut". Din octombrie 2005, pana in martie 2006 - conform Pentagonului - s-au totalizat 76 de zile de bombardamente americane in 18 orase irakiene. Cati civili irakieni nevinovati au murit in aceste intense raiduri, ramane o cifra necunoscuta. Se stie, insa, cate "victime colaterale" a facut un raid recent din localitatea Ishaqi, situata la 80 de kilometri de Bagdad. Americanii credeau ca intr-o casa din acest oras se ascund lideri ai insurgentei. Imobilul a fost bombardat si ras de pe fata pamantului. Ca in multe alte situatii similare, informatia s-a dovedit ulterior eronata. Bilantul atacului din Ishaqi: 13 civili morti, intre care patru femei si cinci copii cu varste cuprinse intre 6 luni si 11 ani.
"Americanii ne-au promis o viata mai buna, dar ne ofera doar moarte", a declarat Ahmed Khalaf - fratele uneia dintre victime - pentru "Associated Press".
La inceputul lunii martie, trupele americane incepeau o operatiune militara de mare anvergura in regiunea orasului Samarra. Au fost mobilizate 1.500 de trupe aeropurtate si zeci de elicoptere de asalt. Atat Washingtonul cat si regimul de la Bagdad au recunoscut ca operatiunea din Samarra a fost cea mai sangeroasa dupa asaltul asupra orasului Fallujah, in timpul caruia s-au folosit inclusiv bombe incendiare pe baza de fosfor alb.
Potrivit estimarilor oficiale, fortele Coalitiei au facut in Irak peste 100.000 de victime, din 2003 si pana astazi. Dupa alti analisti, bilantul real este mult mai sumbru, apropiindu-se de 500.000 de morti.
Numai la Fallujah au fost omorati sute de civili, acuzati ca au gazduit fortele de rezistenta antiamericane. Din ce in ce mai multi irakieni vorbesc despre "echipe ale mortii" formate de fortele speciale americane care, in mod sistematic, rapesc, tortureaza si ucid pe oponentii ocupatiei. In fiecare luna, la morga din Bagdad sunt aduse sute de cadavre care poarta urmele unor torturi executate "profesionist". Ziaristi, clerici si politicieni irakieni au fost asasinati. Si mai multi sunt aceia care au fost arestati, detinuti fara proces sau fara vreo acuzatie oficiala, torturati de fortele Coalitiei. "Human Rights Watch" si "Amnesty International" au facut rapoarte detaliate privind incalcarea legilor internationale si drepturile omului de catre fortele Coalitiei in Irak. In acest context, acuzatiile aduse lui Saddam in cazul Dujail par din ce in ce mai neconvingatoare.
Saddam acuza si e cenzurat
La Washington ca si la Bagdad exista o preocupare ca lucrarile tribunalului nu merg deloc in directia dorita. Refuzul lui Saddam de a se recunoaste vinovat, suspiciunile cu privire la legitimitatea tribunalului, precum si fraudele legale evidente au avut ecou in randurile populatiei. Impactul cel mai mare il are - in mod firesc - situatia dezastruoasa din Irak, unde violentele au atins cote fara precedent.
Vicepresedintele Ghazi Al-Yawar si-a manifestat public ingrijorarea ca Saddam va "intoarce" procesul, dandu-i un curs antiamerican. "Acesta a devenit, in mod evident, platforma lui Saddam care se prezinta drept "un leu in cusca", desi nu este decat un "soarece prins in capcana". Nu stiu ce minte mefistofelica a condus spre aceasta farsa. Procesul, asa cum se desfasoara acum, este un show de comedie."
"Stratfor" consemna "profundul efect" pe care procesul il are asupra sunnitilor: "Aparatorii lui Saddam au pus, in repetate randuri, problema ilegitimitatii tribunalului, sustinand ca procesul este "fabricat in SUA." Felul cum se procedeaza cu Saddam, este pentru sunniti un avertisment asupra soartei lor viitoare. De aceea este atat de dificil sa fie convinsi acum la o cooperare politica."
Iar in "Washington Post", un comentator de dreapta asa cum este Charles Krauthammer, acuza "carpaceala de proces" de la Bagdad.
Asemenea aprecieri avertizeaza de fapt ca procesul lui Saddam Hussein ar putea sa ia o turnura dezastruoasa politic pentru Administratia Bush si actualul guvern de la Bagdad.
Saddam Hussein stie sa speculeze conjunctura actuala si recrudescenta sentimentelor anti-americane. Cele mai negre temeri ale Washingtonului cu privire la procesul fostului lider irakian par sa se adevereasca.
"Ce anume da dreptul Statelor Unite sa ma judece pe mine, in calitate de criminal de razboi?", l-a intrebat Saddam, cu talc, pe judecatorul Raouf Abdel-Rahman, in sedinta din 15 martie 2006. Multi s-au temut probabil ca fostul lider de la Bagdad se pregatea sa vorbeasca despre deceniul in care a fost aliatul Administratiilor republicane Reagan si Bush Sr., in timpul razboiului contra Iranului fundamentalist. Sau despre modul in care a ajuns la putere, sprijinit de CIA, printr-o lovitura militara, impotriva presedintelui Al-Bakir. Un trecut plin de secrete incomode, astazi, pentru Washington.
In cartea sa "The Death Lobby: How West Armed Irak" ("Lobby-ul mortii: cum l-a inarmat Occidentul pe Saddam"), Kenneth Timmerman descrie amanuntit felul in care Washingtonul l-a manipulat pe Saddam. In iulie 1980, Zbigniew Brzezinski s-a intalnit cu Saddam la Bagdad si a exercitat puternice presiuni pentru ca Saddam sa inceapa razboaiele cu Iranul fundamentalist. Era pe atunci singura modalitate geostrategica gasita de Washington pentru a stopa raspandirea islamismului in zona: razboiul Irakului contra Iranului. "Dezbina si domneste!" Timp de opt ani, acest razboi care a facut circa un milion de victime, a fost alimentat cu arme - inclusiv arme de distrugere in masa (WMD) - si finantat de SUA.
Dupa victoria in alegeri a lui Bill Clinton, democratii au deschis o ampla ancheta in Senatul american - ancheta condusa de democratul Henry Gonzales - care a adus la lumina complicitatile lui Reagan si Bush Sr. cu Saddam Hussein. De pilda, actualul secretar al Apararii, Donald Rumsfeld, l-a vizitat la Bagdad pe Saddam - in 1983 si 1984 - incurajandu-l sa continue razboiul cu Iranul si promitand ajutoare masive in armament, inclusiv neconventional.
In martie 1986, SUA si Marea Britanie au fost singurele natiuni care s-au opus prin veto unei rezolutii a Consiliului de Securitate ONU, rezolutie care condamna Irakul exact pentru utilizarea armelor de distrugere in masa.
Dincolo de orice speculatii, un fapt ramane cert: Saddam Hussein a comis majoritatea crimelor sale atunci cand el se bucura de sprijinul financiar, militar, economic si politic al Administratiilor republicane de la Washington din anii '80.
Pledoaria lui Saddam Hussein de miercuri,15 martie 2006, a avut un puternic ecou, inclusiv in mass-media americana. "New York Times" a calificat-o drept o "diatriba politica incendiara".
In editorialul de joi, 16 martie 2006, din "Times" se scrie: "Procesul lui Saddam Hussein trebuia sa fie o pledoarie pentru un Irak mai bun. Acesta trebuia sa demonstreze ca deceniile trecute de procese secrete din Irak, cu verdicte sumare, au facut acum loc unei ere noi, a transparentei si a domniei legii."
In schimb, "Times" constata ca judecatorii au oprit transmiterea televizata a procesului. Initial, Statele Unite s-au opus televizarii sedintelor de judecata. Autoritatile de la Bagdad au inistat, insa, sperand sa-si castige astfel ceva popularitate pe plan intern. Doar in urma unor intense tratative, americanii au acceptat ca sedintele procesului lui Saddam sa fie transmise de televiziunea nationala. Dar nu chiar in direct, ci cu un "decalaj" de o jumatate de ora. Timpul necesar cenzurarii unor eventuale diatribe incendiare, sau a unor dezvaluiri incomode. Asa cum s-a intamplat la 15 martie.
Cat mai are Saddam de trait?
Exista insa suspiciuni ca lui Saddam i se va inchide gura definitiv. Si in cel mai scurt timp. Procurorul Jaafar al-Mussaui a declarat - la 12 martie a.c. - ca, daca Saddam Hussein si cei sapte coacuzati vor fi condamnati la moarte in cazul Dujail, vor fi executati fara sa se mai astepte celelalte procese care i-ar putea viza, relateaza AFP.
"Daca Inaltul Tribunal Penal va decide pedeapsa capitala in cazul acuzatilor din dosarul Dujail, legea este clara. Sentinta va trebui executata in cele 30 de zile ulterioare confirmarii sale de catre Curtea de Apel a tribunalului", a explicat al-Mussaui la televiziunea oficiala al-Iraqiya.
"In ceea ce priveste celelalte procese, tribunalul ii va judeca pe acuzatii care sunt in viata, pentru ca cei care au fost executati nu mai pot fi judecati", a adaugat procurorul.

---

Despre autor: