"O singura natiune - doua state": o formula contraproductiva in relatia cu Moldova

La sfarsitul saptamanii trecute, la Chisinau a avut loc seminarul international privind dezvoltarea democratica in Moldova. Au fost si invitati din Bucuresti. Acum doua zile, Liliana Popescu si Iulian Fruntasu s-au "confruntat" in saptamanalul 22 pe tema "o natiune - doua state". Alte dezbateri, studii si carti, interventiile specialistilor peste declamatiile sentimentalistilor, asigura astazi o mai buna intelegere a situatiei din Republica Moldova si a relatiilor ei cu Romania.
Toate aceste manifestari de vitalitate sunt conectate la doua evolutii majore. Cea esentiala este realizarea la Chisinau, pentru prima oara, a unui consens privind optiunea proeuropeana a Republicii Moldova. Planul Kosak de federalizare, care transforma Moldova intr-un protectorat rusesc, a esuat in ultimul moment. Glontul a trecut pe langa ureche. O persoana cu un rol enorm in infrangerea proiectului pregatit la Moscova este Vladimir Socor. Interventiile acestui specialist al regiunii in presa internationala, mesajele adresate opiniei publice din Moldova si lobby-ul facut pe langa multiplii actori politici s-au dovedit eficiente. Insa meritul politic a apartinut lui Vladimir Voronin. Aceasta volta a presedintelui care a dus la esecul planului Kosak explica sustinerea politica pe care i-a dat-o recent Iurie Rosca si suportul in media al aceluiasi Vladimir Socor - doua persoane care numai de simpatii procomuniste nu pot fi banuite.
A doua evolutie este legata de schimbarile de la Bucuresti. Din pozitia sa de sef al statului roman, Traian Basescu pare hotarat sa puna capat politicii declarative fata de Moldova. Proiectul Strategiei de Securitate Nationala a Romaniei, aflat intr-o forma aproape finala, vorbeste despre datoria politica si morala a Romaniei "de a sprijini acest stat in parcurgerea procesului de modernizare, democratizare si integrare europeana". Dar in ce consta, efectiv, sprijinul? Promisiuni au fost facute si in anii anteriori. Strategia nu ofera raspunsul, descrie insa cadrul acestei politici prin expresia "o singura natiune - doua state". Ideea a facut astfel saltul din limbajul publicistic in cel oficial. La Bucuresti, formularea ofensiva a Strategiei va fi impresionat pe multi. Dar, in contextul evolutiilor pozitive de la Chisinau, acest limbaj se va dovedi contraproductiv.
Transformarea obiectivului de integrare in UE intr-un consens al fortelor politice din Moldova reprezinta un moment esential in viata Republicii. Cat de vaga si de indepartata pare aspiratia integrarii, ea are totusi capacitatea sa asigure coerenta si ceva consecventa in realizarea reformelor pe care Moldova si le-a asumat. Orientarea proeuropeana a Republicii ofera Romaniei, peste noapte, un rol major. O schimbare de statut, dupa ce Romania a fost, timp de 15 ani, vecinul Republicii Moldova cel mai antipatizat la Chisinau, cel mai defaimat, cel mai lipsit de putere.
Bucurestiului i se cer masuri practice si evitarea atitudinilor voluntariste, in care Traian Basescu este specialist, ca si a discursurilor contraproductive. La Chisinau, formula "o singura natiune - doua state" este privita cu cea mai mare suspiciune. Nici Iurie Rosca nu o mai sustine, caci ea alieneaza o parte din populatie. Si deruteaza cealalta parte, pentru care, noteaza Iulian Fruntasu: "Republica Moldova ar putea fi un proiect credibil in ochii cetatenilor proprii daca ar consolida natiunea politica si cetatenia bazata pe ideea de prosperitate si a statului de drept". Sloganul ajuta mai curand interesatilor in tulburarea vietii interne a Moldovei. Situatia politica de peste Prut ramane fragila. Raceala dintre Voronin si Federatia Rusa nu poate fi luata ca ireversibila.
Formula folosita in Strategia de securitate nu are nici o acoperire in planul dreptului international. Caci o natiune sta la baza unui stat, nu a mai multora. Romania Mare nu era o natiune in doua state, ci doar in unul. Oare cum ar reactiona comunitatea internationala daca Germania ar lansa aceeasi expresie in relatia ei cu Austria? si nici Ungaria, cat este ea de ofensiva in sustinerea ideii de natiune culturala, nu isi permite sa spuna "o natiune - un stat si mai multe provincii". De ce presedintele Romaniei insista pe aceasta formula? O problema de competenta? Una de indiferenta? Reluarea limbajului ambiguu si sensibil in relatia cu Moldova nu va face Romania sa sufere, dar va afecta procesul democratic din tara pe care pretindem ca o ajutam. Jocul cu cuvintele la Bucuresti e capabil sa genereze crize la Chisinau. Daca tin cu adevarat la soarta moldovenilor, liderii de la Bucuresti ar trebui sa-i intrebe pe acestia: "Fratilor, care atitudini si care cuvinte fac cel mai bine aspiratiilor pe care vi le-ati asumat?".

---

Despre autor: