Doua minute pentru cultura

De curand, Teatrul National din Bucuresti a reluat o mai veche proprie traditie: conferintele duminicale. Succesul acestui nou inceput a fost peste asteptari. Lumea abia incapea in sala. Explicatia? Setea de cultura a romanilor? Da, dar nu numai. Mediatizarea primei conferinte din noua serie a fost facuta in cateva reprize prin intermediul TVR 1. Iata explicatia intreaga.
Am fost implicat in organizarea primelor conferinte "Cuvantul" - acum, o institutie consolidata - si stiu cat de greu s-a putut face o mediatizare eficienta. Nu reusisem sa implicam postul public de televiziune in demersul nostru promotional.
Morala acestor "fabule" este aceea la care s-a gandit in urma cu cateva saptamani bunul meu prieten, poetul Ioan Es. Pop: ce-ar fi daca televiziunile ar fi obligate de CNA sa aloce doua minute in telejurnalele de "prime time" pentru evenimentul cultural? "OK - am spus. Sa redactam un apel in acest sens si il vor semna sute de personalitati."
Era oul lui Columb. Ne-am plans in anii din urma de receptarea nemultumitoare a evenimentelor culturale si de deplasarea gustului spre produsele subculturii. Tiraje mici. Spectacole fara public. Expozitii goale. Dezbateri fara ecou.
Ei bine, iata, o solutie de redresare a lucrurilor era la indemana, dar nu o intuiam. Postul public de televiziune. Nu stiu daca CNA ar putea obliga posturile comerciale sa dea in fiecare seara la telejurnale doua minute de stiri culturale, dar cu siguranta ca avem argumente sa sustinem ca TVR 1 s-ar pune si mai bine in serviciul publicului (care este si platitor al taxei TV) daca ar mediatiza si stiri din lumea culturala. Doua minute, sapte zile. Ar fi un sfert de ora pe saptamana care ar orienta interesul public spre evenimentul de calitate si spre personalitatile de referinta.
Stim prea bine ca doar 8% din totalul publicului nostru este consumator de presa scrisa. Orele de "prime time" ale televiziunilor sunt urmarite de cel putin 16% din intregul acestui public. Daca ar fi sa fim optimisti, am putea spera la o dublare a consumului cultural?
Barometrul de consum cultural in Romania, publicat recent sub egida Ministerului Culturii si Cultelor, ne-a ingrozit pe toti. Am vazut date statistice cu adevarat revoltatoare: nici macar Eminescu nu era un nume cunoscut pentru o larga majoritate a romanilor. Va amintiti, de asemenea, ca sondajele incrucisate comandate de Realitatea TV la finele lui 2005 nu au putut scoate de la cei intervievati decat cinci nume de scriitori romani in viata!
Constientizam, sper, ca ne aflam pe coborasul unei curbe care ne indreapta spre un primitivism cultural de tara subdezvoltata, cum n-a mai avut Romania din anii cand analfabetismul populatiei nu cobora sub 80%.
Nu-si are rostul, aici si acum, sa punem punctul pe i-ul din actualul nostru invatamant preuniversitar - un dezastru national, se pare. Ce s-ar putea face fara costuri de reforma institutionala ar fi acest simplu fapt: sa alocam zilnic in telejurnalul TVR 1 doua minute vietii culturale. Dar poate ca si posturile comerciale se vor milostivi sa fie partase la acest program de interes major.
Toata invidia, marturisita sau nu, a oamenilor culturii inalte fata de popularizarea insistenta a vedetelor culturii si subculturii populare s-ar dizolva in cu totul altceva decat aceasta lamentatie resemnata cu care ne-am obisnuit prea usor si prea vinovat. Poate ca s-ar topi chiar in creativitate. Ideile bune sunt simple. Lumea culturala are prostul obicei sa complice lucrurile si sa nu vada decat paiul din ochiul altora. Ideea lui Ioan Es. Pop este atat de normala, ca te si miri cum de n-a trecut prin toate capetele noastre luminate. N-a trecut pentru ca ne-am obisnuit cu anormalul ca pestele cu apa.
Inca ceva: cele doua minute de stiri culturale vor fi un esec zilnic daca personalitatile lumii noastre culturale nu vor invata sa spuna in doua fraze scurte ceea ce va fi de spus atunci cand vor fi intrebate ce au de spus despre un eveniment ori altul. Daca vrem sa recuperam publicul pentru cultura de calitate, ar fi cazul sa invatam cateva secrete ale comunicarii cu impact. Vrand-nevrand, uite ca politicienii le-au invatat.

---

Despre autor: