Romania risca sa-si piarda Carpatii

Aderarea la Uniunea Europeana presupune o delegare partiala a suveranitatii Romaniei - delegare care se produce mai ales in domeniul legislativ. Guvernantii de la Bucuresti urmeaza sa se supuna unei legislatii supranationale, cunoscuta drept aquis comunitar, care reglementeaza diverse domenii de activitate. Insa o abordare paguboasa a prevederilor comunitare risca sa duca la pierderea fondurilor de dezvoltare venite de la Bruxelles sau la devierea lor.
Pentru accesarea fondurilor comunitare Romania trebuie sa infiinteze regiuni de dezvoltare. Insa in 1998 s-a realizat o impartire a Romaniei care nu corespunde nevoilor de dezvoltare montane. Conform actualei impartiri a Romaniei in regiuni de dezvoltare zonele montane sunt despartite exact pe creasta muntilor - ceea ce blocheaza initiativele de dezvoltare unitara a zonelor montane unde exista conditii specifice de mediu care solicita o abordare unitara. Legislatia franceza prevede in "Legea muntelui", adoptata inca din 9 ianuarie 1985 o abordare unitara a regiunilor montane care pot fi astfel administrate in cadrul unei singure structuri. O retrasare a regiunilor de dezvoltare ar putea permite integrarea unificata a muntilor pentru ca aceste regiuni sa poata beneficia de fondurile europene in calitate de zone cu un specific aparte.
Pe de alta parte in cadrul Consiliului Europei (CoE) se dezbate de mai multa vreme o Charta Europeana a Regiunilor Montane - care insa nu a primit inca acceptul Comitetului de Ministri al CoE, neexistand inca un punct de vedere comun european asupra acestei probleme. La nivel regional insa a fost deja semnata la Kiev pe 22 mai 2003 o "Conventie Cadru pentru protectia si dezvoltarea durabila a Carpatilor" - conventie care este tinuta deocamdata departe de ochii publicului in Camera Deputatilor in ciuda faptului ca ratificarea ei este prevazuta in Programul de guvernare pentru 2006 sa aiba loc pana in luna noiembrie a acestui an.
Regiunea montana a Romaniei
Zona montana din Romania constituie 32,7 % din suprafata totala cuprinzand 744 localitati cu un numar de 3320 sate, o populatie de 4 milioane locuitori din care peste 2 milioane agricultori montani. In aceasta regiune exista 975.594 gospodarii care detin 28,9 % din efectivele de bovine, 30 % din efectivele de ovine, 26,1 % din efectivele de caprine, 19,5 % din familiile de albine.
De dezvoltarea zonei montane a Romaniei se ocupa Agentia Nationala a Zonei Montane (ANZM) care este o structura specializata din cadrul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. ANZM are printre atributii asigurarea secretariatului Comitetului interministerial pentru zona montana; coordonarea activitatii Centrului de Formare si Inovatie pentru Dezvoltare in Carpati - Vatra Dornei si colaboreaza cu Academia de Stiinte Agricole si Silvice respectiv cu Institutul de Cercetare-Dezvolatre pentru Montanologie - Cristian - Sibiu in domeniul dezvoltarii durabile a zonei montane din Romania; coordonarea programele F.I.D.A, PHARE, s.a.; avizarea programelor si proiectelor de dezvoltare rural-montana in conformitate cu obiectivele stabilite prin Strategia de dezvoltare durabila a zonei montane.
Varianta oficiala de dezvoltare
Regiunile de dezvoltare create prin Legea 151/ 1998 se refera la subdiviziile regionale ale Romaniei create in 1998 pentru a co-ordona dezvoltarea regionala necesara pentru ca Romania sa adere la Uniunea Europeana. Regiunile de dezvoltare ale Romaniei corespund cu diviziunile de nivel NUTS-II din UE. Desi devin din ce in ce mai semnificative in domeniul de dezvoltare regionala, aceste regiuni nu au nici un statut administativ, neavand un consiliu legislativ sau corp executiv. Functia lor este de a aloca fondurile PHARE de la UE, pentru dezvoltare regionala, si de a interpreta si cerceta statistici regionale - atributii care confera o putere substantiala acestor supra-structuri administrative. De asemenea, regiunile de dezvoltare coordoneaza proiecte infrastructurale regionale si vor deveni membre ale Comitetului Regiunilor cand Romania va adera la UE, eveniment asteptat in 2007.
Romania este impartita in opt regiuni de dezvoltare, numite dupa pozitia geografica in tara: Nord-Vest (cu judetele Bistrita Nasaud, Satu Mare, Salaj, Bihor, Cluj); Nord-Est (Suceava, Botosani, Neamt, Iasi, Vaslui, Bacau); Sud-Vest (Mehedinti, Gorj, Valcea, Dolj, Olt); Sud-Est (Vrancea, Buzau, Galati, Braila, Tulcea, Constanta); Sud (Arges, Dambovita, Prahova, Teleorman, Giurgiu, Calarasi, Ialomita); Vest (Arad, Timis, Caras Severin, Hunedoara) Centru (Alba, Sibiu, Brasov, Covasna, Harghita, Mures), la care se adauga regiunea de dezvoltare Bucuresti si Ilfov.
Regiuni pentru o unificare a muntilor
Abordarea actuala a regiunilor de dezvoltare in Romania nu tine seama de specificitatea spatiului montan si de necesitatea unei abordari unitare a acestor regiuni. Astfel limitele administrative ale regiunilor de dezvoltare cad exact pe crestele Carpatilor, impartind masivele montane - ducand astfel inevitabil la o abordare care nu va corespunde necesitatilor regiunilor montane.
Fundatia Romana de Dezvoltare Montana CARPATICA (FDRMC) reprezentata de presedintele sau, inginerul Ioan Olaru, a propus o noua impartire in regiuni de dezvoltare care sa cuprinda masivele montane in integralitatea lor. Conform propunerii ing. Olaru regiunile de dezvoltare ale Romaniei ar trebui sa fie realizate in functie de caracteristicile geografice ale regiunilor. Zonele de dezvoltare a Romaniei ar trebui configurate astfel: zona 1 cu judetele Mehedinti, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Calarasi; zona 2 cu judetele Botosani, Iasi, Vaslui, Galati, Braila, Tulcea, Constanta; zona 3 cu judetele Brasov, Covasna, Arges, Dambovita, Prahova, Buzau, Vrancea; zona 4 cu judetele Suceava, Neamt, Bacau, Harghita, Mures, Bistrita, Maramures, Salaj; zona 5 cu judetele Cluj, Alba, Hunedoara, Sibiu, Gorj si Valcea; zona 6 cu judetele Satu Mare, Bihor, Arad, Timis, Caras Severin.
Problema Conventiei Carpatice
Conventia cadru pentru protectia si dezvoltarea durabila a Carpatilor a fost semnata la Kiev pe 22 mai 2003 de catre Cehia, Ungaria, Polonia, Romania, Serbia-Muntenegru, Slovacia si Ucraina. Kievul a devenit depozitarul acestei conventii. Ungaria, Republica Ceha si Ucraina au ratificat conventia, insa Romania, Polonia, Serbia si Muntenegru nu au ratificat-o.
Dupa modelul Acordului Gojdu, Camera Deputatilor intentioneaza sa dreaga busuiocul propunand un amendament la o conventie internationala deja semnata - semn clar ca guvernantii nu prea au contact cu dorintele legislatorilor. Astfel la Conventia Carpatica deputatii au adus urmatorul amendament "Guvernul Romaniei considera sintagma Regiunea Carpatica din articolul 1 alineatul 1 al prezentei Conventii cadru ca desemnand zona montana carpatica, aceasta fiind delimitata, pe teritoriul Romaniei, in conformitate cu criterii fizico-geografice, biologice, socio-economice legate de posibilitatile de utilizare a terenului si modalitatile de raportare a populatiei locale la conditiile fizice specifice ale mediului inconjurator, precum si cu criteriile Comunitatii Europene privind delimitarea regiunilor bio-montane stabilite in baza directivei 92/43/CE privind conservarea habitatelor naturale si a speciilor de flora si fauna salbatica. Astfel sintagma regiunea carpatica din articolul 1, paragraful 1 al prezentei conventii cadru desemneaza pe teritoriul Romaniei Muntii Carpati cu depresiunile intramontane, fara a include Platoul Transilvaniei si dealurile sub-carpatice". Un amendament absolut inutil, ca si in cazul Acordului Gojdu, deoarece un acord international nu poate fi modificat printr-un amendament unilateral parlamentar. Mai mult decat atat in zilele de 18 - 19 noiembrie 2005, la invitatia Centrului Regional de Mediu pentru Europa Centrala si de Est (REC) a avut loc la Bucuresti o reuniune consacrata problematicii Conventiei Carpatice, iar o concluzie importanta la aceasta reuniune a fost aceea ca desi Conventia Carpatica nu va fi ratificata, ea va intra oricum in functiune, insa se vor pierde toate oportunitatile.
Deputatul PRM Ioan Aurel Rus a avut o interventie in sedinta Camerei Deputatilor din 6 decembrie 2005 in cursul careia a afirmat ca: "Avand in vedere faptul ca Romania detine circa 60% din Muntii Carpati, ar avea dreptul legitim de a deveni <<pilot>> in cadrul Conventiei Carpatice, si este de neacceptat ca Secretariatul Permanent al Conventiei sa fie in alta tara decat Romania. Conventia de la Viena ar accepta, in acest sens, Brasovul. O adevarata problema este ca Ungaria poate pretinde o pozitie semnificativa, desi detine un numar de 9 localitati, fata de Romania, care are 745 de localitati in zone montane. Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale si MMGA trebuie sa-si defineasca o pozitie clara si sa tina cont de interesele populatiei montane in mod egal cu cele ale mediului si biodiversitatii, neacceptand nici o clipa amestecul Budapestei in problema Carpatilor romanesti. Extrem de important este sa se tina cont ca sistemul agricol din Cehia, Slovacia si Ucraina a condus la depopularea muntilor, care este incompatibil cu sistemul agricol montan din Romania, transferul de idei putand avea doar un singur sens: dinspre Romania spre alte tari carpatice".

---

Despre autor: