Lupta impotriva mentalitatilor (II)

Continuand ideea potrivit careia Agentiile Judetene de Formare Profesionala functioneaza inca, cu mentalitati vechi, de latifundiari atotstiutori si detinatori ai adevarurilor absolute, formulata succint in articolul de saptamana trecuta, sunt necesare de precizat urmatoarele minimale aspecte:
a) Si in cazul formarii profesionale continue a adultilor, statul incearca si chiar exerseaza practici de concurenta neloiala fata de formatorii autorizati, de stat si privati, avand drept filozofie atragerea si utilizarea banilor publici in propriul sau interes. Ce poate fi mai grav, ca Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, din cadrul Ministerului Muncii, Protectiei Sociale si Familiei sa organizeze din bani publici centre teritoriale de pregatire profesionala a adultilor, in conditiile in care aceeasi agentie are rolul de a fi garantul corectei si loialei confruntari pe piata fortei de munca intre formatorii autorizati.
Sa ne imaginam o asemenea situatie in care Agentiile Judetene au accesul direct si nestingherit la informatiile de pe piata fortei de munca, afla de cele mai numeroase solicitari pentru anumite meserii si trec la organizarea de cursuri in aceste domeniii, iar pe de alta parte tot ele sunt chemate, prin lege, sa ofere conditii de echidistanta fata de concurenta de pe piata de formare. Din pacate, chiar asa se intampla si asta in numele legii si al lipsei totale de etica profesionala si morala a celor chemati sa reglementeze aceste procese.
b) Lipsa de profesionalism a celor care au elaborat si aprobat legile, care reglementeaza piata de formare a fortei de munca, in special in cazul somerilor, precum si crasa incultura profesionala a unora dintre cei care aplica, in practica, legislatia in domeniu. Reglementarile in vigoare dupa care se organizeaza licitatiile privind atribuirea dreptului de formare profesionala intr-o meserie sau alta, si care fac obiectul caietelor de sarcini emise de Agentiile Judetene de Ocupare, introduc criterii neconcludente, asa cum sunt formulate de aprecierea nivelului calitativ scazut de competenta al formatorilor. De exemplu, dovada unui spatiu (clasa, laborator etc.) de pregatire teoretica, indiferent de faptul ca exista, apartine formatorului cu dotarile aferente, este inchiriat cine stie in ce conditii de igiena, profesionale etc., este un pretext in spatele caruia se ascund Agentiile Judetene de Ocuparea Fortei de Munca, pentru a favoriza, dupa caz, societatile comerciale de buzunar, firme cu adresa la bloc sau cu o calitate a serviciilor submediocra. In plus, aceleasi reglementari prevad ca oferta financiara a formatorilor are o predare de 50% din oferta generala, acreditandu-se ideea conform careia castigatorul unei licitatii poate fi o firma care, chiar daca nu are spatii proprii de pregatire si practica, profesori pe masura etc., poate reusi in domeniu de a obtine un contract de formare profesionala daca are cel mai mic tarif, indiferent daca respectivul tarif este acoperit sau nu. Avem date certe pentru amatorii de informatii ca aberatia a mers atat de departe incat s-a ajuns sa se castige licitatia cu tarife zilnice/10 lei vechi/cursant, dar si ca, la intervale scurte de timp, au fost aduse completari la contractele initiale, prin modificarea calculatiei de pret in sensul cresterii bruste a tarifului/cursant.
Putem spune ca asemenea practici alimenteaza stari tensionale in randul formatorilor, pentru ca induc si ideea potrivit careia, printr-o comportare de acest gen, Agentiile Judetene de Formare Profesionala pot favoriza unele agentii pe plan local.

---

Despre autor: