Statele fura. In marile schimbari de regimuri politice exista intotdeauna invingatori si invinsi, iar invinsii devin prada pentru noul stat: Revolutia Franceza a luat de la nobili, mari si mici, dictatura nazista a luat de la evrei, comunistii au lua
Statele fura. In marile schimbari de regimuri politice exista intotdeauna invingatori si invinsi, iar invinsii devin prada pentru noul stat: Revolutia Franceza a luat de la nobili, mari si mici, dictatura nazista a luat de la evrei, comunistii au luat de la "burghezo-mosierime". Iar muzeele de arta pastreaza, aproape inevitabil, urmele acestor rapturi; uneori o recunosc (descrierea unui numar coplesitor de lucrari si obiecte de arta din muzeele frantuzesti noteaza, ca origine a lor, confiscarile de la sfarsitul secolului XVIII), alteori incearca s-o treaca sub tacere.
Austria, de pilda, in a carei Galerie de Arta Nationala (Galeria Belvedere) se gasesc cele mai importante tablouri semnate de Gustav Klimt, continua sa nege si acum ca ar fi detinut ilegal cinci picturi klimtiene, printre care si foarte celebrele portrete ale Adelei Bloch-Bauer. Acum, cand ele au fost deja retrocedate, prin decizia unui tribunal american, fiicei in varsta de 82 de ani a Adelei Bauer, ramasa fara nimic dupa ce statul austriac nazist a nationalizat averea familiei ei si i-a trimis pe toti in lagarele de concentrare. Austria a refuzat o intelegere si nu se stie inca daca le va cumpara, totusi, inapoi, iar azi la Belvedere, in locul tabloului "Adele Bloch-Bauer I", e o melodramatica rama goala, in fata careia, pe niste pupitre, e insiruita povestea celor cinci picturi, "furate", se sugereaza, natiunii austriece de o femeie batrana fara simt patriotic.
Furturile comunismului, prescrise tacit
In situatia de mai sus, lucrurile sunt oarecum simple, caci nazismul a fost recunoscut ca un regim criminal, inclusiv in ce priveste dreptul de proprietate. Comunismul n-a fost insa niciodata condamnat, iar crimele lui au fost prescrise tacit. Mai mult decat oriunde, statul roman post-revolutionar se considera pe sine nascut din neant: pentru el, istoria a inceput in decembrie 1989, nu are datorii reparatorii - ca si cum 50 de ani de abuzuri n-ar fi existat - nici fata de istorie si cu atat mai putin fata de persoane, victimele acestor decenii de abuzuri.
Statul roman comunist a furat - de la persoane fizice si persoane juridice -, iar mostenitorul lui de azi, statul roman democratic, refuza nu numai sa faca necesarele reparatii, dar chiar sa recunoasca furturile.
Comunistii au confiscat zeci, sute, mii de lucrari si obiecte de arta; unde sint ele azi? Cele mai multe, in muzee. Proprietarii initiali sau urmasii lor, spune secretarul de stat pe probleme de patrimoniu al Ministerului Culturii si Cultelor (MCC), Virgil Nitulescu, pot sa-si ceara lucrarile inapoi, prezentand documente doveditoare, de la institutia muzeala care le detine in prezent. Au facut-o Paula Ionescu si Alina Serbanescu, mostenitoarele lui Gheorghe Romascu, care-au revendicat sculptura lui Brancusi, "Cumintenia pamantului"; de cinci ani umbla prin tribunale, asteptand ca MCC sa aduca dovada (chitanta) ca a cumparat lucrarea; chitanta imposibil de gasit, pentru un intreg minister, de jumatate de deceniu. Inca o dovada ca interesul reprezentantilor Romaniei de azi de a regla conturile cu trecutul sunt minime.
MNAR s-a constituit prin rapt
Si, mai mult ca sigur, "Cumintenia pamantului" nu e singura opera de arta ajunsa la Muzeul National de Arta al Romaniei (MNAR) din rechizitionari, confiscari sau achizitii dubioase (lasand la o parte situatia, la fel de ultragianta moral, a patrimoniului unor muzee desfiintate abuziv - "Toma Stelian", Kalinderu (reinfiintat de un an, in administrarea MNAR) - care, uneori, nu s-a mai intors niciodata de la Muzeul National; in acelasi efort de centralizare, cele mai valoroase lucrari de la Bruckenthal au ajuns tot la MNAR, care de-abia acum si-a manifestat intentia de a le trimite inapoi). MNAR nu numai ca nu are de gand sa incerce identificarea proprietarilor initiali (nu intra in obligatiile lui strict legale, iar pentru cele morale nu exista prevederi juridice), dar si afirma, prin vocea directoarei Roxana Theodorescu (in raspunsul la o cerere de informatie a ziarului ZIUA), ca nu poseda opere de arta avand ca origine Ministerul Agriculturii (unde au ajuns confiscarile din colectivizari, de pilda), Gospodaria de Partid sau Comitetul Central de Partid, unde sfarsisera multe dintre obiectele luate cu japca de comunisti.
Sculptura gasita in gradina lui Ceausescu, ajunsa la MNAR
Ei bine. MNAR nu poate nega faptul ca detine lucrari si obiecte intrate in inventar de la Gospodaria de Partid sau Comitetul Central de Partid, pentru urmatoarea buna ratiune: dupa 1989, Muzeul a devenit custodele lucrarilor si obiectelor de arta intrate din patrimoniul PCR in proprietatea statului (vezi catalogul expozitiei "Patrimoniu muzeal recuperat", 1990, cuvantul inainte al lui Theodor Enescu si textul Doranei Cosoveanu din aceeasi publicatie, editata de Muzeul National de Arta: lucrarile recuperate din sediul fostului C.C., din resedinta din Bd. Primaverii si de la Palatul Cotroceni "ar putea constitui o veritabila galerie de pictura si sculptura romaneasca al carei patrimoniu (745 piese) depaseste fondul detinut de Galeria Nationala la infiintarea Muzeului de Arta in 1948 (673 piese)"). Iata doar doua exemple de lucrari al caror istoric precizeaza provenienta ca fiind "Gospodaria PCR" - e vorba de sculptura "Vanator cu soim" ("Le Lancer"), bronz patinat, de Eugene Marioton (Inv. 140377/ 2717), si de "Au but! Alergatorii 2" ("Au but! Les Coureurs 2"), bronz patinat pe soclu oval din marmura rosie cu venatura, de A. Boucher (Inv. 104359/ 2699), lucrare cu circulatie necunoscuta, ajunsa intr-un mod foarte interesant in patrimoniul MNAR: a fost gasita, in iarna 1989-1990, in gradina casei lui Ceausescu din Primaverii.
Dintre lucrarile provenite de la PCR, unele au fost imprumutate de la diverse muzee (nu neaparat MNAR; pentru ca MNAR neaga c-ar avea ceva din patrimoniul PCR, nu se poate verifica daca a restituit ceva vreunui alt muzeu), altele au fost achizitionate de respectivele institutii politice (de la cine, cum, in ce conditii?). Sub adapostul unei legi a patrimoniului care nu cere institutiei muzeale sa cunoasca traseul precis al lucrarilor detinute (si n-o cere explicit, spune criticul de arta Pavel Susara, pentru ca asta tine de bunul-simt al celor care administreaza patrimoniul), Muzeul National de Arta adaposteste lucrari despre care prefera sa nu stie de unde vin. Cum cele mai multe dintre ele nu sunt expuse, nici in expozitii temporare si cu atat mai putin in expozitia permanenta, sunt putini cei care pot afla ca fostele lor proprietati inca exista.
C.C. al PCR, colectionar de Theodor Aman
Cat despre Ministerul Agriculturii, s-o luam incetisor. In primul rand, in expozitia permanenta a MNAR, in sala VII (la mezanin), se gaseste un portret anonim al generalului Kiseleff (numar de inventar P.N. 2311), a carui origine e, negru pe alb, Ministerul Agriculturii. Apoi: conform "Repertoriului graficei romanesti din secolul al XIX-lea", volumul I (literele A-R) (pagina 59), alcatuit de Doina Penteleiciuc si editat de Muzeul de Arta al Republicii Socialiste Romania (Cabinetul de stampe si desene), in 1974, muzeul detine, de exemplu, o "Vedere din Stalbowa", acuarela de Theodor Manciuc Buiucliu (Inv. 27407/ 2807), provenind de la "Ministerul Agriculturii, 1950". In acelasi repertoriu apar inventariate lucrari provenite de la C.C. al PCR (acuarela "Odalisca pe divan" de Theodor Aman, Inv. 27748/ 3150), de la Ministerul Informatiilor - stramosul Securitatii (1946, trecute in 1950 la Muzeul Stelian: schitele unor proiecte de bancnote, schitele "Rastignirea" si "Mihai Viteazul scapand stindardul", toate de Nicolae Grigorescu), de la diverse tribunale ale poporului (doua schite ale lui N. Grigorescu pentru "Car cu boi", "Femeie torcand" si "Ciobanas"). Multe schite si desene au ajuns la MNAR prin desfiintarea unor muzee mici, constituite prin legate si din colectii particulare: cum orice urma a unor mecena ai artei romanesti trebuia stearsa de pe fata republicii populare, au disparut din Bucuresti nu doar Muzeul Kalinderu, dar si Muzeul "Al. Saint-Georges" sau Muzeul "Toma Stelian". In acesta din urma ajunsesera prin grija statului comunist si operele colectionate de fostul ministru liberal si profesor universitar Constantin Angelescu, parte din cele 600 de tablouri si 40.000 de carti rare detinute de acesta. Muzeu "privat", cum ar veni, constituit in 1925 prin legatul lui Toma Stelian, muzeul a fost desfiintat inutil dupa 1950, iar colectiile sale, transferate actualului MNAR. Stiti cum transeaza acest abuz MNAR? Scrie pe site-ul institutiei: "Inca de la intemeiere, Muzeul National de Arta al Romaniei a beneficiat de un bogat patrimoniu de arta grafica deja constituit, mostenit de la muzeul Toma Stelian." O exprimare discreta care ascunde o mare minciuna.
Pentru ca, in general, Muzeul National de Arta al Romaniei minte de-ngheata apele.
In privinta colectiei doctorului Angelescu, statul roman e in litigiu cu mostenitorii fostului proprietar (expertul numit de Ministerul Justitiei e, pentru o parte dintre lucrari, Pavel Susara); cel putin, in situatia acestor lucrari MNAR nu se poate face ca albul e negru: ele sunt marcate, le identifica o stampila ca facand parte din colectie. Oricum, muzeul i-a cerut mostenitoarei, Ioana Angelescu, sa vina cu dovezi ca operele se afla acolo, nu permite accesul expertilor in depozite, iar avocatul statului roman contesta apartenenta la colectie a lucrarilor identificate ca atare la MNAR, pe motiv ca includerea lor in sus-numita colectie a fost pasagera.
Anonimii colectiilor MNAR
Daca aveti vreo lucrare de arta care nu stiti de unde e, lasati-o la usa Muzeului de Arta. MNAR are deja obiecte a caror origine e necunoscuta, iar daca legea nu-l obliga sa rezolve misterul, de ce-ar face-o?!
Dovada: "Portret de femeie", de Charles Berny, miniatura, acuarela si guasa pe fildes, rama din alama, Inv. 23460/ 68 min. (provenienta necunoscuta, 1948); "Elisabeta de Bourbon", de Duibert, miniatura, acuarela si guasa pe fildes, rama din bronz, email, strasuri, Inv. 23654/ 62 min. (provenienta necunoscuta, 1949) - conform catalogului "Miniaturi europene din secolele XVIII-XX", autor Eugenia Antonescu, 1999, editat de Muzeul National de Arta al Romaniei (Sectia de Arte Decorative). Sau: o "Cingatoare" de secol XIX, broderie pe suport foarte fin, Inv. 211/ 22724 si un "Stergar", Inv. 212/ 22725, cu provenienta "str. C.A. Rosetti nr. 37, 1949", carora li se adauga un "Set de barbier", cu sort si acoperitoare, inceput de secol XIX, suport de lana rosie, matase, fir si lamela de metal, paiete, feston, Inv. 350/ 22875 si 350/ 22876, provenind de pe "str. C.A. Rosetti nr. 59, 1949", conform catalogului "Broderii turcesti. Secolele XVIII-XIX", alcatuit de Alexandra Beldescu, Muzeul National de Arta al Romaniei, 1997. E, probabil, cea mai clara indicatie pentru o confiscare, atat de banala, incat nici macar nu merita dat numele proprietarului din a carui casa fusesera luate obiectele.
Iar MNAR, care a "mostenit" toate aceste lucrari de origine dubioasa, la fel cum a "mostenit" si Muzeul "Toma Stelian", nici gand n-are sa rezolve misterul. Comunistii au furat, nu e treaba "mostenitorilor" lor sa dea inapoi. Ei asteapta ca fostii proprietari sa dispara fizic, iar urmasii sa se plictiseasca de plimbat prin tribunale, totul cu scuza conservarii patrimoniului national. Chiar luat cu japca.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.