Loterie, nu coterie!

Dezbaterile la proiectul de lege privind adoptarea Ordonantei de urgenta nr. 202/2005 pentru aprobarea strategiei de privatizare a Companiei Nationale, Loteria Romana si a Companiei Nationale, Imprimeria Nationala ne reintoarce la temele furtunoase ale anilor '90, atunci cand a transfera activele statului catre sectorul privat era socotit un rapt, o blasfemie.
Intersant este ca aceasta ordonanta, dezbatuta in Senat pana la exces, nu face, in mare parte, decat sa repete prevederile unei legi adoptate anul trecut si care, la vremea respectiva, nu a starnit dispute pe aceasta tema. Ba, as putea chiar sa spun ca aceasta chestiune a transferarii in maini private a 25% din Loterie si din Imprimerie a trecut de-a dreptul neobservata. Dupa opinia mea, Guvernul a comis o eroare atunci cand a inclus din nou aceste prevederi intr-un act normativ cata vreme ele, asa cum spuneam, erau deja prevazute in Legea 247/2005, la Titlul VII - Fondul Proprietatea. Singurele lucruri noi pe care le cuprinde OUG nr. 202/2005 se refera la infiintarea unei comisii de privatizare numita prin ordin al ministrului Finantelor, care sa realizeze strategiile de privatizare precum si la transferarea, prin vanzare, a 7% din actiuni catre actualii si fostii salariati, la care se adauga membrii consiliilor de administratie.
Singura tema ce a intrunit unanimitatea a fost cea privind eliminarea facilitatilor acordate salariatilor. Desi exista cazuri in care s-a procedat astfel catre salariati (vezi: BCR, Petrom etc), in acest caz nefiind vorba de un proces de privatizare prin vanzarea pachetului majoritar, am convenit sa nu admitem acest transfer.
In ce priveste transferul de active catre Fondul Proprietatea exista doua viziuni diferite. Cea dintai, care este de acord cu propunerea guvernamentala de transferare a 20% din actiuni catre Fondul Proprietatea si listarea a 5% din actiuni pe bursa. A doua varianta considera ca Loteria si Imprimeria trebuie sa ramana 100% in proprietatea statului si ca, eventual, capitalizarea Fondului Proprietatea se poate face prin vanzarea, anual, a 20% din profitul net al celor doua companii.
Diferenta nu este doar de natura proprietatii, ci si in ce priveste consistenta transferului. Sa luam un caz de actualitate, BCR. In anul 2005, BCR a avut un profit net de circa 160 milioane de euro. In schimb, valoarea de piata, asa cum a rezultat din tranzactia efectuata catre Erste Bank, era de circa 6 miliarde de euro. Asadar, 20% din profitul net este 32 milioane euro (in 2005 a fost un an bun pentru rezultatele financiare ale BCR), in timp ce 20% din valoarea de piata a actiunilor este de 1,2 milioane de euro. Cu alte cuvinte ar trebui aproape patru decenii pentru ca, prin transferarea dividendelor, sa se ajunga la valoarea prevazuta prin legea de infiintare a Fondului Proprietatea.
Exista tari in care Loteria sau Imprimeria sunt institutii private sau administrate privat (vezi: Marea Britanie sau Spania in ce priveste Loteria si Germania, Austria ori Ungaria in ce priveste Imprimeria). In cazul nostru, controlul celor doua companii ramane al statului, dat fiind ca 75% din actiuni raman in posesia sa. In schimb, unul din membrii Consiliului de Administatie va reprezenta managementul fondului, interesul privat, ceea ce, daca socotim ce s-a intamplat in ultimii ani la Loterie, nici nu e rau.
S-a obiectat, de asemenea, ca si in ce priveste CEC sau RomTelecom, procedura de transfer catre Fondul Proprietatea s-a schimbat, in sensul ca s-a renuntat la transferul de actiuni si s-a ales varianta de a se da Fondului sume echivalente. Numai ca, astfel de similitudini nu se pot face. In cazul celor doua entitati, pachetele respective de actiuni urmeaza oricum sa se vanda si atunci banii rezulta din vanzarea activelor. In cazul Loteriei, statul nu ar avea de unde sa plateasca sumele aferente decat, cum aratam, in cateva decenii din profitul net, varianta deloc interesanta pentru despagubiti.
Initiativa privata, atunci cand e eficienta si respecta legalitatea, devine prin efectele sale, parte a interesului public. A socoti ca participarea cu 25% a interesului privat la administrarea Loteriei si a Imprimeriei nu poate fi socotita "nici deturnare a interesului public, nici deposedare a celor nevoiasi de posibile castiguri". Mecanismul Loteriei va fi acelasi sau, in orice caz, cum va dori Ministerul Finantelor, atata doar ca activitatea va fi mai transparenta, fara a mai permite coterii, iar despagubirea victimelor agresiunilor regimului comunist va avea o sansa in plus de a fi efectiva.

---

Despre autor: