Ce este comun intre cluburile de fotbal si biserici?

In excelenta sa "Cronica TV" din Cotidianul de luni, Alin Ionescu facea o interesanta analogie: "Uneori nu vad diferenta dintre un grup de islamisti si unul de microbisti. Fetele si gesturile sunt cam aceleasi, difera doar religiile." Comentariul "inchidea" astfel ziarul inceput cu stirea, subliniata pe frontispiciu, ca presedintele Traian Basescu a intervenit pentru ca Guvernul sa concesioneze stadioanele cluburilor de fotbal. Cluburile lui Gigi Becali, Copos s.a. ar urma sa se bucure, in concluzie, de un statut special in raport cu alti actori privati. Dincolo de inoportunitatea acestei "indicatii", este de intrebat daca ea ridica si o problema de principiu. Statul are uneori motive sa sprijine anumite categorii de intreprinzatori: firmele exportatoare, in conditiile unui dezechilibru de plati, intreprinderile mici si mijlocii, pentru a stimula activitatea economica sau, sa zicem, industria laptelui, pentru a oferi copiilor securitate alimentara. Dar politicile enumerate folosesc criterii de siguranta si prosperitate globale. Nu creeaza o relatie privilegiata intre firme private si stat. Caci statul este un instrument al populatiei, nu al firmelor.
Ideea de a face concesii cluburilor de fotbal sub emotia succesului face abstractie de faptul ca fotbalul este o chestiune privata. Capacitatea acestui sport de a produce entuziasme nationale si de a implica mase de suporteri de ordinul a sute de mii de oameni nu transforma nicidecum fotbalul intr-un domeniu de interes public. La fel cum nici marele numar al celor care se considera apartinand unor institutii religioase nu face ca religia si credinta sa capete natura publica. Respectarea entuziasmului microbist si a emotiei religioase ca valori private permite acestora sa se manifeste liber. Daca bugetul public este chemat sa asiste fotbalul si biserica, statul are obligatia sa le controleze.
Intrarea bunurilor publice sub puterea de decizie a unor actori privati este cu atat mai dramatica cu cat sportul "rege", cat si biserica "nationala" sunt, la noi, subiectul permanent al unor scandaluri. Si cine le negociaza interesele? Personaje precum Dumitru Dragomir si Mircea Sandu; patriarhul Teoctist Arapasu si arhiepiscopul Teodosie Petrescu. Statul a sters milioane de dolari din datoria Federatiei Romane de Fotbal, in timp ce conducatorii acesteia circulau in jeep-uri. BOR sta cu mana intinsa la visteria statului, iar patriarhul si episcopii se plimba in Mercedesuri.
Este adevarat ca in Europa au mai ramas, datorita unor contexte istorice exceptionale, cateva biserici legate de stat si de finantarea acestuia. Dar tocmai din acest motiv, ele sunt supuse regulilor definite de autoritatile publice. Statul este singurul legislator al Bisericii Lutherane Norvegiene, iar in Danemarca, nici macar nu exista o intrunire regulata a sinodului care conduce Biserica Lutherana. In Finlanda, legile speciale privitoare la biserici sunt aprobate de Parlament. Controlul financiar este peste tot foarte strict. Daca nu ar fi astfel, conducerea statului si a bisericilor ar intra rapid intr-o relatie de tip clientelar. Banii publici ar fi transferati in functie de simpatii private sau urmare a unor servicii in contrapartida. Exact ce se intampla la noi, in aceasta tara care prelungeste Balcanii in nordul Dunarii.
Ce anume legitimeaza suportul pe care autoritatile publice il dau fotbalului si bisericii? Sa aruncam o privire in Constitutie pentru a deduce esenta statului in care traim. Chiar in articolul intai sunt indicate, clar, valorile supreme: demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, dreptatea si pluralismul politic. Daca acestea sunt referintele de capatai, de ce nu concesioneaza ministerele cladiri si terenuri unor scoli private sau edituri? Oare de ce nu se construieste, din bani publici, o catedrala a drepturilor si libertatilor omului, in locul uneia a "mantuirii neamului"? Ar functiona ca sediu pentru o multime de organizatii. De ce nu se investeste cu prioritate in profesionalizarea, selectarea si promovarea magistratilor? Caci fara ameliorarea sistemului de justitie, nu este posibil ca in aceasta tara sa domneasca dreptatea. si ma rog, de ce sublinierea, in Constitutie, a importantei pluralismului, nu s-a regasit intr-o finantare copioasa a unor organizatii precum Fundatia pentru Pluralism sau Pro Democratia?
Cuvintele din legea fundamentala par sa spuna, pentru majoritate, mai nimic. Incredibila cariera a lui Gigi Becali imi pare o spectaculoasa demonstratie a acestei stari de fapt. Patronul Stelei, perfecta sinteza a afacerilor cu pamantul patriei, a ortodoxiei de bodega si a vociferarilor de tribuna, evolueaza sigur in optiunile politice si in media. Viata asculta de cu totul alte valori.

---

Despre autor: