Un nou antisemitism

Traim vremuri tulburi. Unii cred ca experimentam un nou tip de conflict, "razboiul culturilor", precum cel dintre sunnitii si siitii musulmani sau dintre gruparile tribale din Africa sau Asia sau chiar dintre islamisti si occidentali. Si totusi, motivele temeinice ale unora dintre aceste conflicte ar putea fi unele de ordin traditional.
A apartine unei anumite grupari este doar un simplu pretext pentru bataliile dintre invingatorii si invinsii fenomenului globalizarii. Liderii necrutatori reusesc sa mobiliezeze discipoli dezorientati. In mod special, perdantii, de cele mai multe ori reprezentati de catre tineri care nu au nici un viitor tinta spre care sa priveasca, pot fi determinati foarte usor sa comita chiar si acte sinucigase impotriva unor inamici presupusi.
Poate nu ar trebui sa ne surprinda nici faptul ca, in aceste vremuri, unul dintre cele mai nocive si mai fatale resentimente - antisemitismul, incepe sa reiasa la suprafata din umbra trecutului.
Revenirea sa ia forma clasica a atacurilor la adresa persoanelor, asa cum s-a intamplat recent prin uciderea unui tanar evreu in Franta, sau prin profanarea unor locuri simbolice, precum cimitirele si sinagogile. Dar mai poate fi vorba si despre un sens mult mai general al ositilitatii pentru toate lucrurile evreiesti.
Poate unii au crezut ca antisemitismul a pierit pentru totdeauna o data cu Holocaustul, lucru, care, nu s-a intamplat. Exista si acum multi care neaga chiar ca Holocaustul ar fi avut vreodata loc.
Aceasta gama completa a negarii Holocaustului cuprinde de la istorici de mana a doua, precum David Irving, pana la oameni politici de genul recent alesului presedinte al Iranului, Mahmud Ahmadinejad. Marturiile faptelor comise de Germania nazista sunt atat de puternice, incat cei care le neaga ar trebui sa fie plasati in inchisoare, reusind astfel sa atraga asupra lor mai multa atentie decat merita.
Cea mai angoasanta sursa a antisemitismului este diferita si justifica acele discursuri ale unui nou val al antisemitismului. Acesta are legatura cu Israelul.
Daca America este primul nume pe lista resentimentelor anti-occidentale, pe locul al doilea se afla Israelul, singurul stat modern care se bucura de succes din Orientul Mijlociu si care, de asemenea, are un nivel ridicat al militarizarii, este o putere de ocupatie si nu iarta nimic atunci cand vine vorba de apararea intereselor sale.
Este dificil de a exagera ciudatul sentiment care cuprinde acum Occidentul si care ar putea fi denumit de unii drept "romantism palestinian". Intelectuali de genul lui Edward Said au dat tonul acestui curent, insa acesta a gasit numerosi sustinatori si in Statele Unite si Europa. Romantismul palestinian glorifica poporul palestinian, pe care il considera victima a conducerii israeliene, denuntand in acest sens tratamentul aplicat palestinienilor israelieni si citand multe dintre actiunile opresiunii desfasurate in teritoriile ocupate, inclusiv efectele ce decurg din "zidul de securitate" ridicat de Israel. Implicit sau formal, oamenii ajung sa tina partea victimelor, contribuind chiar la trimiterea unor sume de bani destinate acestora, considerand chiar drept legitimate atacurile sinucigase si mergand mai departe prin sustinerea si apararea Israelului.
Desigur, este adevarat ca, teoretic, oricine se poate opune politicilor duse de Israel, fara a fi neaparat antisemit. Mai presus de orice, exista numeroase voci critice la adresa politicilor Israelului chiar si printre israelieni.
Iar aceasta distinctie este din ce in ce mai greu de facut. Evreii din afara Israelului simt ca trebuie sa apere - gresit sau nu - tara care, pana la urma, este ultima lor sansa a securitatii. Acest lucru ii face pe prietenii Israelului sa aiba o mica ezitare atunci cand vor sa intervina, de teama de a nu fi considerati nu doar anti-politica dusa de Israel, ci si etichetati drept antisemiti.
Noul antisemitism nu poate fi combatut eficace doar prin intermediul educatiei. Noul antisemitism este legat de Israel.
Daca cineva apartine generatiei care considera Israelul ca fiind una dintre cele mai mari realizari ale secolului al XX-lea si admira modul in care aceasta tara a asigurat o casa mandra pentru cei persecutati, atunci trebuie sa existe ingrijorare ca aceasta casa poate fi pusa sub semnul amenintarii.
Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2006.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: