Istoria este suma lucrurilor care ar fi putut fi evitate.
Konrad Adenauer
Atunci cand nu ne iese ceva, cand trebuie sa explicam un esec, cand incercam sa justificam lipsa de viziune sau de pricepere, avem mereu la indemana faimoasa teorie
Istoria este suma lucrurilor care ar fi putut fi evitate.
Konrad Adenauer
Atunci cand nu ne iese ceva, cand trebuie sa explicam un esec, cand incercam sa justificam lipsa de viziune sau de pricepere, avem mereu la indemana faimoasa teorie a conspiratiei. Excelent panaceu pentru multiplele rani ce pot afecta viata si onoarea unui individ sau a unei natiuni. Dar este si suficient? Oare nu noi insine suntem primii si cei mai priceputi dintre actorii care trudesc neincetat la cladirea unei imagini nationale care ne transforma in tara tinta? Sa vedem.
In primul rand, contextul. Ceea ce unele forte politice pregatesc acum este o revenire la mai vechea discutie asupra Europei cercurilor concentrice de putere si influenta. S-a lasat putin timp pentru a vedea cum evolueaza lucrurile dupa incercarea de a supune la vot Constitutia Europeana, preambul al unei entitati si identitati comune a continentului. N-a fost sa fie, tocmai din cauza spaimelor ca unitatea asta urma sa insemne si o prea mare divizare a puterii "vechii Europe" in favoarea noilor veniti de acum si din viitor. Prea multi, prea nemancati si, ca atare, imprevizibili. Sa ne reintoarcem - pledeaza unii decidenti politici - la un model de previzibilitate, echilibru si forta, care sa fie asigurat de prezenta intr-un prim nucleu dur al tarilor care doresc si pot sa duca Europa inainte. O Europa care, daca vrea sa ramana in cursa, trebuie sa devina din ce in ce mai competitiva si sa impuna criterii dure pe toate pietele interesante si importante, de la politica externa, aparare si securitate, pana la energie, agricultura si sanatate publica.
Cine va face parte din aceasta grupa de tari si care vor fi competentele ce se propun in viitorul mecanism institutional si de decizie al UE? Intr-un alt articol vom incerca sa definim pe larg intentiile celor care lucreaza acum la remanierea proiectului constitutional european. Dar ce ne intereseaza acum este ca va conta enorm imaginea de forta pe care o da fiecare tara. Cartea sa de vizita.
Uitati ce se petrece acum cu cartea noastra de vizita. Conflictul existent pe tema proclamarii autonomiei tinutului Secuiesc transmite catre exterior un semnal dintre cele mai nedorite si ciudate. In ciuda afirmatiilor facute de guvernantii nostri de toate culorile politice, ce aratam acum este ca in Romania ar mai exista un potential exploziv real si puternic pe baza etnica. Iar asta se petrece in contextul in care actualii nostri guvernanti repeta cu placere ca tara noastra s-ar afla in Balcanii de vest, adica tocmai locul unde s-a petrecut cosmarul recent al Europei, sirul de razboaie din fosta Iugoslavie.
Lipsesc managerii profesionisti de criza. Altfel cum poti sa explici ca lucrurile au fost lasate sa se inflameze atat de mult incat orice eveniment care s-ar putea petrece nu va fi decat o nota fireasca in peisajul unei crize anuntate? Doua luni ne despart de evaluarea finala a Comisiei Europene si la noi se creeaza o atmosfera premergatoare de conflict inter-etnic, unii vorbind chiar de trimiterea armatei in zona sau de intrarea in joc a unitatii de razboi psihologic pe care armata noastra o are in zona? Pai, mai baieti, sigur ca euro-observatorii nostri se duc sa doarma la Bruxelles cu 270 de euro pe zi diurna, dar asta nu inseamna ca parlamentarii europeni ar fi asemenea astora ai nostri. Veti vedea ca doamna Kinga Gal, fosta consiliera UDMR, actualmente euro-parlamentar maghiar din grupul PPE, va spune ca a avut dreptate cand a cerut masuri suplimentare de protectie pentru minoritatea maghiara din Romania. Cand Parlamentul European a votat acest text, politicienii maghiari au castigat batalia de la Bruxelles profitand din plin de inabilitatea si amorteala euro-observatorilor romani. Precum si de capacitatea binecunoscuta de reactie a diplomatilor nostri. Aceia pastoriti de ministrul nostru de Externe ce ne crede in mod sincer un fel de provincie a Austriei. Si acum, orice ar urma in Romania nu va face decat sa le dea dreptate.
Asta este oare momentul sa se organizeze manifestatii si contra-manifestatii, sa se elaboreze manifeste violente, sa ajunga sa fie obligat domnul presedinte al nostru sa zica cum ca vegheaza dansul sa nu se intample ceva... Pai deja a iesit ceva si cumplit de mare e presiunea pe care toate astea o pun pe baietii de la Bruxelles, si asa profound angoasati de urmarile decesului lui Milosevici pentru perspectivele Balcanilor si ale negocierilor privind statutul provinciei Kosovo.
Ce imagine vrem sa transmitem? Cui ii pasa de asta, in clipa in care criza a fost lasata sa evolueze spre momentul in care auto-inflamarea este o perspectiva extrem de realista, dincolo de puterea de cuprindere sau influenta a vreunui lider politic? Ce efecte va produce o asemenea insiruire de evenimente asupra modului in care suntem considerati ca natiune si viitor partener de joc? Usor de raspuns.
Zau ca nu este nevoie de o abila teorie a conspiratiei pentru a explica o constructie bazata pe tampenie de o parte si viteza de executie a profesionistilor de cealalta parte. Pai asta nu-i tot un fel de conspiratie? Nu e conspiratie, e altceva...


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.