Dezamorsarea bombei secuiesti

Asa cum era si firesc, daca tinem cont de gravitatea situatiei, redactia ziarului nostru a ezitat mult pana cand a decis sa lanseze, in forta, dezvaluirea privind pregatirile de tip paramilitar si politic care se fac in secuime, in vederea smulgerii anticonstitutionale a autonomiei. Initial ne-am temut sa nu exageram. Sa nu amplificam, din dorinta de a ne informa cititorii, un fenomen si asa periculos. Am decis, totusi, ca este mai bine sa procedam cum am procedat. Cineva trebuia sa provoace taierea nodului gordian. Evenimentele care s-au derulat incepand de acum cateva zile, cand am dat publicitatii informatiile incendiare, sunt extrem de interesante si merita a fi comentate. In epicentrul lor, desigur exceptandu-i pe fruntasii secui, s-au plasat patru personaje cheie: Traian Basescu, Calin Popescu Tariceanu, Corneliu Vadim Tudor si Marko Bela. Si fiecare a reactionat in mod diferit. In raport cu o provocare de prima marime, de interes national, acesti oameni politici pot primi, deja, calificative.
In tonul sau obisnuit, Corneliu Vadim Tudor a reactionat nu numai total deplasat, ci si extrem de nechibzuit. El a amenintat ca va lua cu asalt Tara Secuilor, insotit de o veritabila armata de membri si simpatizanti PRM. Daca amenintarea sa ar fi pusa in opera, am putea asista la declansarea, in inima Romaniei, a unor tulburari fara precedent. Iar un raspuns pe masura ar amplifica primejdia violentei. O chestiune, e adevarat, extrem de spinoasa, care trebuie si poate fi solutionata prin mijloace legale, iata ca in varianta lui Vadim primeste o replica pe cat de neconstitutionala, pe atat de periculoasa. Sa-i reamintim ca legea interzice, in mod expres, angajarea unei mase de oameni intr-un conflict deschis cu o alta masa de oameni? Sau chiar incitarea la o asemenea infractiune, contra sigurantei nationale? Ca sa nu mai vorbim de consecintele unei asemenea solutii in plan extern. Institutiile Uniunii Europene, guvernele lumii, in masura in care Vadim si-ar pune in practica amenintarea, nu ar avea de inteles decat ca in Romania exista o disolutie a autoritatii, o neputinta a institutiilor statului, astfel incat a fost necesar ca populatia sa-si faca dreptate singura. De aceea, Vadim poate primi nota cuvenita unui personaj descreierat. Fara a incerca nici sa exagereze pericolul initiativei secuiesti, dar nici sa-l minimalizeze, presedintele UDMR, Marko Bela, a avut o atitudine inteleapta. El a disociat, fara ezitare, initiativele politice din secuime de UDMR. Izolandu-l, practic, si pe Laszlo Tokes. Calin Popescu Tariceanu, in calitatea sa de prim-ministru, dar si de lider PNL, a analizat, cel putin la inceput, pericolul initiativei secuiesti cu o ciudata superficialitate. Fie nu a fost informat asupra pregatirilor reale vizand proclamarea unei autonomii institutionale, statale si teritoriale, fie a estimat, in mod eronat, gravitatea evenimentelor. Cert este ca prima sa interventie pe aceasta tema, facuta la o ora de varf, la televiziunea nationala, in scopul de a linisti spiritele, a marit, de fapt, deruta si confuzia populatiei in raport cu evenimentele anuntate pentru data de 15 ale acestei luni. Balbaielile premierului il plaseaza, din pacate pentru el, alaturi de Vadim, in tabara politicienilor care nu pot obtine nota de trecere la acest examen. Dar presedintele Romaniei? A reactionat el conform fisei postului? Traian Basescu a fost ferm si taios in raport cu o provocare de prima marime ca interes national, cum este amorsata bomba secuiasca. In mod cert, mesajul sau public a fost oportun si a insemnat un chibzuit si sever avertisment adresat initiatorilor aventurii secuiesti. Intr-un alt plan - de aceasta data, sunt silit sa raman in domeniul estimarilor bazate pe informatii destul de sumare, obtinute pe cale oficiala - concluzia mea este ca Basescu s-a miscat cu abilitate. El a initiat necesarele analize si scenarii de raspuns, impreuna cu reprezentantii institutiilor statului, care pot contribui decisiv la realizarea dispozitivului de aparare in fata unei eventuale secesiuni. Probabil au existat mai multe runde de asemenea intalniri la nivel inalt in care, asa cum avea de altfel datoria, in calitate de sef al statului, Traian Basescu a fost vioara intai. Ceea ce, pana una alta, nu i-a reusit - sau poate nici macar nu a incercat, fapt care ar fi si mai regretabil - a fost blocarea sau macar diminuarea reactiilor isterice ale liderului PRM.
Contraofensiva la sfidarea secuiasca se afla inca in stadiul in care principalii protagonisti suna trambitele si-si lovesc cu sabiile scutul. Peste doua zile vom sti daca institutiile statului au reusit sau nu sa-si exercite rolul preventiv, evitandu-se, astfel, producerea unor grave evenimente. Pana atunci, insa, Basescu poate primi, la acest capitol, o nota buna. Si care poate fi chiar marita daca va fi silit sa mearga la Odorhei pe post de pompier. Si, evident, daca va reusi. O nota proasta merita, in schimb, Parchetul General, care de mult timp a fost sesizat de catre SRI, dar si de catre presa, asupra unor fapte care aduceau o grava atingere sigurantei nationale, dar, din motive de neinteles, nu a reactionat.

---

Despre autor: