Hotie in siderurgie

La 9 august 2002, monstruoasa coalitie formata din Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS), SC SIDERCA SA Calarasi si AFV ACCIAERIE AFV BELTRAME Sp.A a pus bazele uneia dintre cele mai mari rapturi din avutia nationala, respectiv a Combinatului siderurgic de la Calarasi. Complici la aceasta fapta penala au fost Guvernul Romaniei (la niveluri inalte si inferioare), actuala Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului (fosta AVAB), persoane apropiate de sotia fostului premier Nastase, obscurul lichidator judiciar VALCHIM SA, cativa lideri de sindicat, unii reprezentanti ai Justitiei romane, niste aventurieri italieni si elvetienii de la Tenaris, care au inhatat cea mai mare parte din pot, iar acum vor toata platforma calaraseana pe mai nimic.
Talharie financiara la drumul mare
Prin Conventia nr. 197/2002, pe scheletul fluxului viabil al Combinatului siderurgic, a fost infiintata firma SC DONASID SA, in care majoritar ar fi trebuit sa fie grupul italian BELTRAME. Acesta a fost inlocuit in ultimul moment de un sereleu italian (FI. AB) fara nici o experienta in domeniu. Adrian Nastase, personal, a cunoscut perfect situatia, la fel ca si ministrul Privatizarii, Ovidiu Musetescu, dar si-au dat girul pentru aceasta inginerie financiara, probabil ca nu in mod dezinteresat.
Desi activele cumparate - vorba vine! - de italieni au fost evaluate la 91 de milioane USD, italienilor li s-a vandut, in baza unei garantii bancare dubioase, la suma de 20 de milioane de euro, inclusiv TVA. Bani din care macaronarii n-au achitat vreun cent - plata urmand a se efectua pe o perioada de 12 ani -, dar au intrat imediat in posesia DONASID, pe care au inceput s-o devalizeze, aducandu-i un prejudiciu de circa patru milioane de euro.
Ulterior, italienii, in virtutea calitatii de proprietari cu care fusesera investiti au vandut DONASID grupului elvetian Tenaris. Grup care mai detine SILCOTUB Zalau, dar a pus pe butuci TUBINOX Bucuresti si Laminorul Braila, dupa care s-a spalat pe maini, ultimele doua firme retrocedandu-le AVAS. In urma acestei inginerii financiare de proportii, italienii si-au umplut valizele cu 37 de milioane de euro si au plecat, statul roman ramanand cu buza umflata.
Fierul vechi - ochiul dracului
Scopul nedeclarat al celor de la Tenaris n-a fost nici pe departe cel de-a relansa vreo productie pe platforma calaraseana, ci acela de-a obtine materie prima de aici, pentru productia de tevi fara sudura necesara SILCOTUB Zalau. Asadar, fierul vechi a fost ochiul dracului. Si cum inca nu se pot apuca de taiat obiectivele industriale pe care abia le-au cumparat anul trecut, si-au aruncat ochii asupra fluxului neviabil a ceea ce a mai ramas din SC SIDERCA SA. In acest scop au invocat baguboasa Conventie nr. 197 incheiata de statul roman cu smecherii de italieni, prin care ar fi in drept sa primeasca pe gratis sute de mii de tone de fier vechi. Daca politica pusa la cale de macaronari a functionat, a lor de ce sa nu functioneze?
Terminatoarea de la Braila
La data de 19.01.2001, in urma unor sforarii din culise, obscurul lichidator judiciar SC VALCHIM Braila a fost desemnat sa termine SC SIDERCA SA. Pentru ca Guvernul a instituit ulterior supravegherea financiara pe trei ani, prelungind-o apoi cu inca unul, VALCHIM a stat pe bara pana in 14.02.2005 cand si-a reintrat in drepturi, fara a fi numita din nou de judecatorul sindic, asa cum ar fi fost legal. Modul in care VALCHIM Braila a pus mana pe acest contract tine de sistemul relatii-prietenii-rudenii instituit la nivel zonal.
VALCHIM s-a infiintat in 1991, avand urmatorii asociati, cu procentele la beneficii si pierderi aferente: Carmen Anca Franga (fosta Ungureanu) - 98,52706%, Gheorghe Iulian Franga (sotul acesteia) - 0,00118%, Vily Ursan - 1,46941%, Emil Dan Anghel - 0,00118% si Lazlo Tamas - 0,00118%. Cu alte cuvinte, VALCHIM inseamna doamna Franga, dupa cum se va vedea si in continuare.
Demascarea VALCHIM
Daca e s-o luam din 1999, insignifianta societate desemnata sa lichideze un mamut industrial inregistra o cifra de afaceri care era acoperita de cheltuielile efectuate, datorii de peste 10 milioane de lei si o pierdere bruta a exercitiului financiar de alte 10,5 milioane de lei. Un an mai tarziu, reusind performanta de-a avea cinci angajati, firma a realizat un profit net de 564 de milioane de lei, dar si datorii de aproape patru ori mai mari. In 2001, bilantul contabil indica un profit de numai 330 de milioane de lei si datorii de opt ori mai mari. Peste inca un an, datoriile scad la mai putin de jumatate, dar profitul impozabil devine inexistent. In 2003, pe statul de plata al VALCHIM mai raman doi angajati, datoriile ating peste un miliard de lei, iar profitul net se situeaza la valoarea de 161 de milioane de lei. Din ultimul bilant contabil (cel pe 2004) remarcam faptul ca nu mai exista nici un fel de profit, datoriile insumeaza peste 1,5 miliarde de lei, iar firma are un singur angajat, probabil in persoana majoritarei Carmen Anca Franga, fosta Ungureanu.
Promisiuni desarte
Dupa instalarea grupului Tenaris pe noua sa proprietate, magnatul Paolo Felice Basetti (tot un italian, ce coincidenta!) a promis sindicalistilor ca le va ceda 10% din valoarea actiunilor ce le detine SIDERCA la DONASID. In schimb, acestia trebuiau sa renunte la actiunile in instanta indreptate impotriva SIDERCA, sa nu faca scandal si sa militeze ca elvetienii sa puna mana si pe partea neviabila a fostului combinat, pe care s-o taie si s-o foloseasca drept fier vechi. Mijlocitoarea acestei smecherii a fost aceeasi lichidatoare Franga. Este de la sine inteles ca Basetti nu s-a tinut de promisiune, perfectand actele, si nici n-a angajat 45 - 50 de salariati disponibilizati de societatea falimentara. In schimb, a avut neobrazarea de a se constitui intervenient in anumite dosare aflate pe rolul justitiei calarasene si ulterior al Curtii de Apel Bucuresti, ce privesc drepturile unor creditori ai SIDERCA SA, ce revendica parti din fluxul neviabil al platformei, in contul datoriilor pe care le au de recuperat si asupra carora DONASID n-are vreun drept. In ciuda tuturor asteptarilor, grupului Tenaris i-a fost recunoscuta aceasta calitate de catre justitie, pe motiv ca desfasoara aceeasi activitate comerciala pe platforma calaraseana. Si, ca atare, s-a adresat Ministerului Justitiei pentru a grabi punerea in unele drepturi pe care nu le-a avut, nu le-a detinut si pe care nici n-ar trebui sa le detina, in vecii-vecilor.
Politia calaraseana in pozitie de drepti
Pentru a da o mana de ajutor firmei Tenaris, seful Inspectoratului de Politie Calarasi, pe nume Vasile Utica, si-a permis sa se amestece in litigiul comercial dintre doua firme, adresand imperativ o cerere Biroului Executorilor Judecatoresti Asociati Mihalcea si Serban. Astfel, printr-o scrisoare din 9 martie 2006, militianul devine purtatorul de cuvant al lichidatorului judiciar SC VALCHIM SA, solicitand executorilor SIDERCA o sumedenie de documente si alte inscrisuri cu care n-are nici in clin, nici in maneca. Nazbatia tovarasului merge pana acolo incat incheie adresa cu pricina, ordonand executorilor sa nu cumva sa depaseasca termenul prevazut de lege, ca e de rau. Bineinteles, este vorba despre o lege pe care doar Utica o stie si poate n-ar fi rau sa fie tras putin de urechi de sefii sai, ca s-o faca publica.

---

Despre autor: